În cadrul unui program de cercetare finanţat de guvern, hormonii de sex opus pot fi acum administraţi copiilor americani începând de la vârsta de 8 ani, în ciuda riscului la care aceste droguri pot să-i expună.
Endocrinologul Michael Laidlaw a descoperit, în urma unei cereri formulate în baza Legii privind libertatea informaţiilor (Freedom of Information Act – FOIA), că într-un studiu amplu de 5 ani efectuat la Spitalul de Copii din Los Angeles, vârsta minimă pentru administrarea hormonilor de sex opus a fost coborâtă de la 13 ani la 8 ani. Întreaga afacere este un experiment pe copii.
„Imaginează-ţi că administrezi testosteron la o fetiţă de 8 ani,” a spus dr. Michael Laidlaw Fundaţiei Heritage. „Copiii sunt în clasa a doua. Este şocant. Dar asta se petrece acum.”
Laidlaw consideră că responsabil pentru această situaţie este Institutul Naţional de Sănătate (NIH) care „a permis o cercetare lipsită de etică efectuată pe copii şi adolescenţi”, din moment ce dr. Johanna Olson-Kennedy, cea care a condus studiul din Los Angeles, a primit finanţare de 5,7 milioane de dolari de la NIH.
Astfel de experimente, arată Laidlaw, sunt folosite pentru a accelera programul de terapie pentru cei consideraţi transsexuali, în absenţa oricărei indicaţii clinice că aceasta ar fi o idee bună, care nu periclitează sănătatea copiilor. Dr. Laidlaw chiar a sugerat că aceşti cercetători sunt greu de oprit din intenţia de a scoate gonadele unui copil de 4 sau 5 ani care se identifică ca fiind transsexual, ca mijloc de blocare a pubertăţii, în goana după „afirmarea” identităţii sale sexuale.
Deja copiilor de 8 sau 9 ani li se pot da blocanţi de pubertate care opresc dezvoltarea caracteristicilor sexuale specifice sexului biologic al respectivilor copii, ca pregătire pentru administrarea hormonilor de sex opus ce le vor conferi caracteristicile secundare ale sexului cu care susţin că se identifică – conform ghidului Societăţii de Endocrinologie şi al Academiei Americane de Pediatrie (AAP).
Aceste medicamente sunt prescrise fără să fie aprobate de FDA (Agenţia de medicamente şi alimente din SUA). Efectele adverse cunoscute includ întreruperea dezvoltării normale a creierului şi a oaselor sau risc crescut de atac de cord, accident vascular cerebral şi diferite tipuri de cancer. Profesorul Michael Biggs de la Oxford a descoperit că la celebra clinică „progresistă” Tavistock, din Anglia, fetele tratate cu aceste medicamente s-au confruntat cu grave probleme emoţionale, insatisfacţie faţă de trupul lor şi chiar automutilare.
Mai mult, Laindlaw a arătat că blocanţii de pubertate sunt administraţi pe o bază total neştiinţifică, bazându-se pe „identitatea de gen” a copilului – pe care un caz recent din justiţie l-a definit ca „simţ lăuntric esenţial” al unei persoane asupra genului propriu – drept criteriu primar de iniţiere a tratamentului. „Nu există vreun test obiectiv pentru a diagnostica asta,” a spus el, „şi totuşi noi administrăm terapii foarte nocive pe baza unor diagnoze subiective”.
În timp ce artizanii terapiilor de afirmare a genului minimizează riscurile la care sunt supuşi adolescenţii şi chiar puberii când iau decizii cu impact major asupra restului vieţii lor, terapia cu hormoni, atât cu blocanţii de pubertate cât şi cu hormonii de sex opus, fac de obicei copilul steril, un risc pe care mulţi copii nu-l pot înţelege (la vârsta la care li se instituie tratamentul).
Walt Heyer, prezentat de The Heritage ca anti-transsexual, a numit schema curentă de tratament drept „abuz asupra copii”, arătând că multe persoane transsexuale cu care a vorbit au spus că această tranziţie a fost „cea mai mare greşeală a vieţii lor”.
În general, părinţii cred că îşi încredinţează copiii doctorilor care ştiu ce este mai bine pentru aceştia. Însă dr. Marian Rutigliano a dezvăluit că ghidul AAP din 2016 despre îngrijirea copiilor identificaţi ca transsexuali era scris de un grup de douăsprezece persoane, dintre care mai puţin de jumătate nici măcar nu erau medici. Grupul era condus de o femeie de 25 de ani autoidentificată ca transsexual, iar unul dintre medici a lucrat într-o clinică în care fiecare copil care s-a prezentat la o consultaţie a fost considerat „potrivit pentru tranziţie”.
Doctorii care avertizează asupra pericolelor acestei aşa-zise „terapii” şi caută să ţină piept curentului „la modă” ce susţine „transformarea copiilor”, sunt intimidaţi şi hărţuiţi în scopul de a fi aduşi la tăcere, pierzându-şi deseori serviciul, a mai spus Rutigliano.
Porcariile astea se intimpla cu acordul parintilor ? Nu le-a facut nimeni un examen psihiatric ? Si pun accent pe psihiatric nu psihologic .SUA e putreda pina-n suflet ,enervant este ca trage si tarile celelalte dupa ea .
Simona, demult deja parintii neoliberalisti au fost in detaliu DRESATI sa execute fara prea multe intrebari ordinele si doleantele panaramelor de odrasle.
Tu chiar nu vezi si in jurul tau sau nu vrei, ca si in Romania a prins moda asta …ca copilul stie mai bine!
Odrasla are 4 ani ,nu stie nici sa se stearga la cur singur ,singura .De abia a invatat sa manince singur . Sa fim seriosi cum poate cere un mucea de 4-5 ani sa-si schimbe sexul ? Cit despre parintii lor ,astia sunt copii nostri ,noi i-am educat .Si pestele se impute de la cap,dar se curata de la coada ,guvernele lumii dau legi de toata jena ,n-ai voie sa tipi la copil ca-l stresezi ,dar ai voie sa -l vinzi pt a fi violat . Ati mai auzit ceva despre cazul de anul trecut din Romania cind sase mame faceau ”filmulete porno cu copii lor ”?Cind accepti legi care nu sunt in interesul copiilor ,cind tu judecator ( care dupa mine ar trebui sa stai dupa gratii ) spui ca fetita de 10 ani era imbracata indecent si adultul de 50 de ani a fost provocat .La Bocsa ,un orasel necajit din Caras -Severin traieste un pedofil ,a fost inchis de 4 ori in 6 ani pt viol de copii ,ii plac baieteii ,eu zic ca el e bolnav psihic ,dar justitia ce are ,cum adica nu face puscarie pt ultimul viol ,iau dat cu suspendare ? Stiai tu Citadela ca noi in Caras am avut un judecator pedofil ? Sti cit le-a luat sa-l aresteze si asta in mare secret ? De 30 de ani am luat toata prostia occidentului . Am ajuns sa-i dau dreptate inginerului meu :”poporul asta pina nu-i luat de gusa si nu-i trage nimeni picioare in prelungirea spatelui nu face nimic bun ”.
Nici nu mai știu de când nu am mai văzut/auzit pe cineva dând responsabilitatea (ȘI) pe popor. Probabil de la cazul din 1945.
Poporului (și nu doar al nostru!) i s-a furat inclusiv învățământul de sub nas, și tot n-a remarcat. De ce am mai aștepta ceva de la popor ?
Radu Gologan s-a mai luminat, după 30 de ani (acum câțiva ani declara cam altceva):
„Dar v-ați gândit la ceea ce ar însemna o reformă în educație?
Mă gândesc de mult și e o problemă foarte complicată de matematică pe care nu am rezolvat-o de 20 de ani încoace.
Dar are soluție?
Nu știu ce să spun. Înclin să cred că cel mai bine ar fi fost să fi lăsat lucrurile așa cum erau la momentul Revoluției și apoi, în timp, ușor amendate anumite lucruri și adaptate noilor condiții. Prea multe încercări de reformă și acea dorință a fiecăruia dintre cei aflați la conducere de a fi al doilea Spiru Haret au făcut ca lucrurile să se strice.”
https://cristinastanciulescu.ro/interviuri/prof-radu-gologan-copiii-de-azi-gandesc-mult-mai-aplicat-decat-noi-dar-sunt-mai-lenesi-in-a-face-lucruri-formale/
Mai aveți pretenții de la popor ? (Sau trebuie să vă caut și declarațiile de genul (din memorie): „Cel puțin învățământul american îi dă omului de pe stradă competențe minimale”(! Am ajuns să ne mulțumim și cu puțin!))
„Care sistem de educaţie este mai bun? Noi ne uităm foarte mult spre modelul finalandez de educaţie.
Cred că este o marotă. M-am şi uitat cam care sunt rezultatele învăţământului finlandez. În nicio privinţă nu excelează în vârfuri, ei sunt nişte executanţi. Întâmplător îl cunosc bine şi pe cel care se ocupă de tot sistemul de concursuri de matematică din Finlanda, care şi acelea sunt lăudate, şi mi-a spus: Domne este o prostie, noi suntem revoltaţi că sistemul nostru nu mai funcţionează, este o grădiniţă cu colorat continuu cărţi. E adevărat, familiile se implică, totul de curat, nu există inspectorate, nu există decât comunitatea care controlează, dar pulsul sistemului nu e bun. La nicio olimpiadă internaţională Finlanda nu trece de locul 40. Sigur, noi trecem de locul 10 de foarte multe ori, dar asta nu înseamnă că învăţământul nostru e mai bun decât cel finlandez, dar nu cred că e exemplul cel mai bun. După mine sunt două exemple bune: american şi german. Sistemul american care reuşeşte să-i dea competenţe minimale omului de pe stradă, şi cel german care reuşeşte în permanenţă să refacă orice, adică dacă copilul la 15 ani nu are chef de şcoală şi se duce la şcoala profesională, şi la un moment dat descoperă că e bun şi vrea să înveţe, se poate întoarce.”
http://www.gandul.info/interviurile-gandul/radu-gologan-la-interviurile-gandul-uitati-va-la-premier-si-a-pus-in-cv-toate-cursurile-la-care-s-a-dus-intr-un-weekend-si-a-venit-cu-diploma-asta-inseamna-scoala-13726968