Ai fost ucis de straini pentru ca ti-ai iubit tara nepermis de mult. Azi poporul roman e din nou capusat de aceiasi straini, poporul roman din nou e sluga strainilor, din nou e al nimanui in tara lui…oare roata istoriei se va intoarce cu fata din nou spre noi?
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
La Eminescu nu-i poti raspunde decit cu Eminescu :
Spuneti-mi ce-i dreptatea ?_Cei tari se ingradira
Cu-averea si marirea in cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furara ,in veci vezi cum conspira
Contra celor ce dinsii la lucru-i osindira
Si le subjuga munca vietii lor intregi .
……………………………………..
Virtutea pt dinsii ea nu exista ,Insa
V-o predica,caci trebui sa fie brate tari,
A statelor greoaie cara trebuie impinse
Si trebuiesc luptate razboaiele aprinse ,
caci voi murind in singe ,ei pot sa fie mari .
Si flotele puternice s-armatele faloase,Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
S-acele milioane ,ce in gramezi luxoase
Sunt strinse la bogatul,pe cel sarac apasa ,
Si-s supte din sudoarea prostitului popor .
Religia -o fraza de dinsii inventata
Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug,
Caci de -ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncira-ti mizeriii viata toata ,
Ati mai purta osinda ca vita de la plug ?
……………………………………………….
Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine ,Nu-i ordinea fireasca ce ei a fi sustin ;
Averea sa le aperi ,marirea si-a lor bine
Ei bratul tau inarma ca sa lovesti in tine ,
Si pe voi contra voastra la lupta ei va mint .
De ce sa fiti voi sclaviii milioanelor nefaste ,
Voi, ce din munca voastra abia puteti trai ?
De ce boala si moartea sa fie partea voastra ,
Cind ei in bogatia cea splendida si vasta
Petrec ca si in ceruri , n-au timp nici de a muri ?
Imparat si proletar . Eminescu
Asemeni lui Caragiale ,Eminescu va ramine vesnic de actualitate .Norocul nostru ca politicul e fara gindire ,analfabeti functionali ,caci de i-ar intelege pe acesti doi mari eroi ai mintii romanesti i-ar fi interzis de mult ,mult timp . Din pacate marii profesori universitari au ajuns pe aceiasi treapta cu ei ,caci cum altfel se explica ca nu mai avem o continuitate in gindirea ce vine din genune a Domnului Eminescu ? Cum n-au reusit ,acum in 30 de ani sa scoata fiinte drepte ,cu gindire atit politica cit si sociala normale . Cum n-au putut reactiona vreodata la marea nedreptate ,a bietului om ? Cum nu s-a ridicat vreunul cu scoli si doctorate facute la Sorbona ,cum nu si-au aplecat ei ochii si la prostimea ce le platea a taxa ?
„Cum nu s-a ridicat vreunul cu scoli si doctorate facute la Sorbona”
Exact asta-i problema! Dar stiu de ce, deoarece tu nu ai copii educati la Sorbona, sau macar in Anglia PE UNDE au trecut zeci de mii de tineri pentru a fi transformati in nulitati…dar din nou, n-ai de unde sa stii iar in Ro nimeni nu-ti povesteste ce se intimpla cu copiii lor dupa ce se intorc de ACOLO.
Apropo de ce scrie Zugravu LC mai jos:
„Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima cânii.”
Este continuarea revoltei şi a durerii adresată Românilor care se înţeleg cu năvălitorii.”
DA, APROAPE TOATA POPULATIA ROMANIEI…saracul Eminescu cred ca se rasuceste in mormint!
Chiar si acum ii asteptam cu bratele deschise sa ne salveze si sa ne apere…DECI????care Eminescu, care academicieni si profesori universitari…observi contradictia in care te AFLI???sau nu?
Tu nu vezi paralelele acestea sau nu doresti?
cind afirmi:
„Cum n-au reusit ,acum in 30 de ani sa scoata fiinte drepte ,cu gindire atit politica cit si sociala normale .”
vorbesti serios? Cind de 30 de ani mai totul este in engleza si peste tot dai de o emulare a americanismului.
1871
DOINA LUI EMINESCU
CONCEPŢIE, ISTORIE ŞI RÂNDUIALĂ DIVINĂ
Bogdan Petriceicu Haşdeu a lăsat în scris că şi la noi înaintea formei „doina”2, acest gen de poezie a fost numit „daina”; Haşdeu demonstrează logic sensibilitatea literară a poporului dac, ca element de argumentare în favoarea continuităţii lui istorice – mii de ani – pe teritoriul nord dunărean.1
Vasile Alecsandri i-a dat numele de „doină”; Dimitrie Cantemir credea că acest cuvânt reprezintă numele unui zeu războinic dac3.
Unii cronicari antici descriu teritoriul nord dunărean ca „loc al poeziei, spaţiu eteric”4. Pe atunci, poezia era considerată limbaj al zeilor, formă de stabilire a legilor morale, a orientărilor spirituale, a îndrumărilor sociale.
Termenul de Tracia, aplicat locului de vieţuire a strămoşilor noştri, derivă din fenicianul „rahiwha” care în înţelegerea actuală ar putea fi tradus cu „spaţiu eteric”, sau „bolta cerească”. Interpretarea greacă a termenului de Tracia este „Moesia”5.
Tot pe linia acestor consideraţii, Cabirii mitologici erau în realitate, un grup de Traci, locuitori ai multor insule din Marea Ionică, mult înainte de venirea Grecilor în Europa.
Printre multele referinţe, este de menţionat cea a arheologului Alexandru Conzé, care a descoperit în 1960 în Samotracia, o inscripţie în care Cabirii sunt menţionaţi ca nişte giganţi cu puteri extraordinare6. Axiomatic acest grup de Traci a fost în legătură, colaborare şi în orice caz asemănători Tracilor nord dunăreni, pentru că aveau însuşiri similare, fiind reprezentanţi ai spiritualităţii antice. Poate că viitorul va adeveri că ceea ce omul distruge pământul păstrează; arheologia va arăta adevărata faţă a acestei probleme.
Istoria şi-a continuat cursul ei cunoscut. Poporul Român n-a participat la istoria oficială vreme de aproape un mileniu, începând cu secolul al IV-lea al erei creştine.
Eminescu a făcut o sinteză de elemente istorice culese din durerile poporului sub mantia pulsaţiei divine.
DOINA lui Eminescu cuprinde sfâşietoarea durere a neamului Românesc:
De la Niatru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Şi străinul ne tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte;
Sus la munte, jos la vale,
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân’ în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboară păsările toate
De neagra străinătate.
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi desbracă ţara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De săcure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă –
Sărac în ţară săracă!
Toţi duşmanii or să piară,
Din hotară în hotară –
Eminescu conturează un imens cerc simbolic al vieţii Româneşti de atunci, de azi şi de mâine, care pleacă din Hotin, trece prin Boian şi Vatra Dornii, continuă cu Satu-Mare şi Săcele, poposeşte la Turnu (Severin), însoţeşte Marea Neagră şi ajunge în Dorohoi.
Poetul descrie ca un cronicar şi vizionar toate amărăciunile cataclismului apocaliptic abătut asupra Românilor, care-au devenit străini în propria lor ţară. Metodele satanice s-au extins şi asupra naturii; astfel se pierde echilibrul apei izvoarelor când codri care le-au fost fraţi de bucurii şi suferinţe, cad doborâţi fără milă. Şi în sărăcia generală, păsările fug. Se pare că aceasta este drama elitelor spirituale Româneşti de ieri, de azi, de mâine care sub ameninţarea strivirii şi-au luat, îşi iau, îşi vor lua lumea în cap spre a nu ajunge „morţi umblători”, „nebuni”. Cântecele oamenilor au amuţit şi ţara este agonizată. În această dramă dureroasă, doar umbra spinului stă sfidătoare la uşa creştinului obidit – „generaţie de sacrificiu ?”n
Aceasta ar fi, succint, analiza identităţii veneticilor, care au acoperit, acoperă şi vor acoperii „Grădina Maicii Domnului” (cum o numeşte părintele Calinic de la Mănăstirea Cernica) cu un val imens de distrugere a fiinţei Româneşti.
Constatând faptele năvălitorilor, reprezentanţi ai nefiinţei satanice, şi efectele lor, poetul se adresează Românilor:
„Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima cânii.”
Este continuarea revoltei şi a durerii adresată Românilor care se înţeleg cu năvălitorii. La prima vedere, pare blestem; în realitate este un strigăt disperat de alarmă, prin care poetul previne pe nefericiţii care nu îngrijesc moştenirea naţională şi sunt pradă morţii spirituale.
Această moştenire naţională părăsită este OMENIA – însuşire primordială a sufletului Românesc – pe care, adeseori, conducătorii noştri au schimbat-o pe bunuri iluzorii – materiale, prin care veneticii au încercat să ne-ngenunche – noroc că există: „România Profundă”
Ca o consecinţă logică a strivirii spirituale vine pierderea avutului material:
„Mânca-i-ar casa pustia.”
Înstrăinării arbitrare a proprietăţii poporului, fie prin forţă tiranică, fie prin viclenie îi urmează perspectiva decăderii morale a neamului, dar în mod special, a celor care trădează:
„Şi neamul nemernicia.”
Apoi, poetul face apel istoric patetic, sub egida divină. Este legătura misterioasă dintre prezentul distrugător şi trecutul istoric viteaz, demn şi, pe de altă parte cu viitorul promiţător al Românilor. El cere viteazului principe să lase rugăciunile neîntrerupte în grija Arhimandridului mănăstirii Putna şi preoţii să sune neîncetat clopotele ca semn al rugăciunii în faţa disperării ca Dumnezeu să audă şi să ajute neamul Românesc. Apoi, ca o voce a întregului popor, îi spune să se scoale din mormânt şi să sune din corn ca să adune resursele naţionale. După primul sunet al cornului, se va aduna Moldova întreagă. Un semn promiţător al acestei profeţii este mişcarea de astăzi pentru identitatea limbii materne în şcoli. După ce Ştefan cel Mare va suna a doua oară din corn, natura întreagă va învia şi-i va veni în ajutor: codrii ca fraţi de suferinţă şi desigur tot ce este viu pe pământul Românesc.
La al treilea sunet al cornului, duşmanii vor fi nimiciţi.
Eminescu indică metodele realizării unităţii: simbolic, sunetul cornului, paralel cu al clopotelor din biserici, este anunţ, chemare şi colaborare între Români, sub egida spirituală.
Primul sunet de corn reprezintă afirmarea naţională în mijlocul vibraţiei spirituale a clopotelor, ca rugăciuni către Dumnezeu; cu alte cuvinte, este reînvierea sufletelor chinuite de satanismul materialist, persistent şi atrăgător, abundent în vremurile de tranziţie din ciclurile omenirii. Este vorba aici de lupta spirituală, mult mai grea decât toate războaiele din istorie, cunoscute ori necunoscute, însoţite de tot felul de arme ucigătoare.
Al doilea sunet de corn se referă la natura care face parte din viaţa poporului. Codrii se integrează reînvierii ca fraţi şi prieteni, fiind participanţi nedespărţiţi de-a lungul istoriei, la necazurile şi bucuriile neamului.
Al treilea sunet simbolic al cornului princiar semnifică respectul ierarhiei găsit la fiecare pas al vieţii Româneşti adevărate, care acceptă de mii de ani prezenţa unui procentaj de pripăşiţi pentru ca să-şi mai cureţe rugina lor abundentă care le acoperă sufletele; astfel supunerea şi respectul pentru rânduiala divină va înlătura – măcar în parte – satanismul din acest loc binecuvântat de Dumnezeu.
Ultimele două versuri din această doină anunţă succint o previziune naţională şi alta biblică. Cioara ca expresie a mâncătorilor de stârvuri şi hoaţă, este tratată cu dispreţ de popor: „Îndrăgi-i-ar ciorile”, pare o metaforă, ca modest martor al judecăţii divine; continuă cu: „Şi spânzurătorile”, ea este o trimitere indirectă la Iuda Iscarioteanul, care, în loc de îndreptarea greşelii prin pocăinţă, a ales spânzurătoarea. Ambele fac parte din viaţa oamenilor pe acest pământ, împestriţată cu greşeli permanent repetate care, desigur, au dat naştere proverbului Românesc: „Cine face lui îşi face, cine dă lui îşi dă.”
Genialul poet Mihail Eminescu a înţeles firea semenilor săi pe care i-a iubit şi ca mesager profetic în eternitate, este îndrumător şi luminător divin. Poezia aceasta, profund umană şi creştină, este unică în lume, este o imagine reală a poporului Român. Eminescu a înmănunchiat pulsaţii diferite ale vieţii, care par un buchet de flori şi buruieni. Iz Românesc şi prezenţă divină împodobesc durerile poporului care sunt temporare sub egida satanică a istoriei.
În evidenţa divină, judecata este absolută; frumosul şi adevărul nu sunt chinuite pe drumul evoluţiei din cosmos şi sunt răsplătite cu dragoste eternă.
B.P. Haşdeu: Doina. Originea poesiei poporane la Români. Bucureşti, Columna lui Traian, V, IX, 1882, p.337-406
V. Alecsandri: Poezii populare ale Românilor. Bucureşti, Tipografia Lucrătorilor Asociaţi, 1866
Dicţionarul Literaturii Române de la origini până la 1900. Bucureşti, Ed. R.S.R., p.293
Fabre D’Olivert. Les vers dorés de Pytagore. Paris, Bibliotech. Chacornae, 1923, p.11-18
Ibidem
Alexandru Conzé.Archaeologische Untersuchungen auf Samothrake. Wien, C. Gerold’s Son, 1875.
Mihai Eminescu. Poezii. Ed. Junimea – Iaşi, 1990, p. 160-162
Z.C.L.
Citadela draga ,poate nu m-am exprimat bine . Avem nevoie de invatamant ,dar nu ca si pina acum . Marile facultati din Romania cu staif (cum zicea baba mea ) inca mai au demnitate ,nu scot idioti pe banda rulanta”Intri usor te mentii greu”( asta era deviza acum 30 de ani ) ,alealalte din orasele uitate de lume preiau ce n-au intrat la facultatile de renume . Majoritatea din studentii lor sunt analfabeti functionali . Astia fac politica ( sa ne traiasca politicienii) ,s i tot astia imi vin mie sefi . Asta vroiam sa scot in evidenta . Oamenii astia sunt usor manevrabili ,ei sunt constienti ca daca vor fi pusi sa lucreze pe bune in domeniul pe care l-au terminat sunt ”varza „.Eu sunt un nimeni ,dar universitatile au puterea ,daca onor profesorii universitari au prestanta si nu fac ca aia de la facultatile mari care vin simbata si duminica la facultatile din oraselele mici ,apropo cu plata si trec toti idiotii utili ( nu ma crezi ,i-a de vezi nenica cine preda la Resita ) . Mi se rupe sufletul Facultatea asta scotea acum 30 -40 de ani subingineri de valoare ,azi ma indoiesc . Am vazut si politicieni destepti ,care nu doar ca vorbeau cursiv ,dar mai stiau si ce spun ,unii chiar aveau viziune si mi-am dat seama ca i-au inghitit puhoiul celorlalti . Doar scoala ne poate scoate din asta ,dar ei dascalii trebuie sa ieie atitudine ,ei pot influienta politicul si nu sa intre in politica si sa sara la borcanul cu miere . Chiar nu stii ce se intimpla in invatamintul romanesc ?