Ministrul este managerul celor de sub el.
Când se întâmplă nenorociri în curtea ministerului, ministrul trebuie să răspundă politic cu demisia!
Nu are relevanță a cui este răspunderea juridică.
Răspunderea politică este a ministrului, că el nu a fost în stare să gestioneze ce e sub el.
Nicușor Dan unde este onestitatea de care ne vorbeai că va fi în mandatul tău?
Vă pun ce scriam pe 24 august 2023:
Problemele de sistem – lipsa de reacție reală a cetățenilor
Constant, apar public știri cu privire la tragedii care creează multă emoție în rândul populației.
Aceste tragerii au loc în diverse domenii.
Se mediatizează știrea, ne exprimăm public revolta, nemulțumirea, ne dăm cu părerea cine ar fi vinovat.
Câteva zile de rumoare pe rețelele de socializare și pe la TV. După care: tăcere. Uităm, ne luăm cu ale noastre.
Mai trece o perioadă mai lungă sau mai scurtă, mai apare o știre cu un caz similar. Nu ni-l mai aducem aminte pe cel anterior. O luăm de la capăt, iar ceva rumoare în societate, după care iar tăcere.
Ce rezolvăm? Nimic.
Ce se rezolvă? Nimic.
Ce se schimbă? Nimic.
Mi-am pus întrebarea de ce?
Răspunsul meu a fost că, de fapt: nu știm să analizăm, nu știm să reacționăm, nu știm ce să cerem și ne lăsăm luați de val.
Vedem o știre, o problemă, o tragedie.
Vedem că și-a dat unul cu părerea, și-a mai dat și altul, mai căutăm să vedem ce s-a întâmplat, ne revoltăm, ne apucăm și noi să ne dăm public cu părerea criticând în fapt o opinie sau alta. Reacționăm, în realitate, cu o opinie la altă opinie.
Însă, nu mai avem capacitatea să analizăm nici trecutul și nici prezentul. Zicem și noi ca alții poziționându-ne într-o tabără sau alta, dar de fapt nu mai gândim cu adevărat.
Dacă am gândi, probabil ne-am da seama că:
– problemele sesizate în mod repetat sau tragediile care se întâmplă în mod repetat în același domeniu despre care luăm noi cunoștință public înseamnă un număr infim din cazurile similare care se întâmplă în realitate, dar care nu se fac publice și nu avem cunoștință de ele;
– dacă în mod repetat, aflăm de cazuri similare, repetitive în același domeniu, înseamnă că este o problemă de sistem, de organizare și funcționare a unui anumit domeniu;
– toată viața noastră este cumulul unor activități pe care le desfășurăm care sunt aferente unui anumit drept fundamental prevăzut de Constituție și care trebuie garantat de către stat că de aceea suntem obligați să plătim impozite și taxe (ca drepturile să ne fie garantate);
– tot ce înseamnă ”stat”, ”organizare statală” și ”mediu public” este structurat pe domenii de activitate, domenii care înglobează unul sau mai multe drepturi fundamentale;
– ”managementul” unuia sau mai multor domenii este aferent unui minister care trebuie să fie organizat, structurat, să aibă norme de funcționare și să emită norme procedurale în conformitate cu legile, astfel încât drepturile fundamentale care intră în atribuțiile fiecărui minister să ne fie garantate.
Atunci când, în mod repetat, constatăm că există probleme/tragedii care au loc într-un anumit domeniu, înseamnă că avem deja o ”problemă de sistem”.
Nimic nu poate să fie perfect. Însă, un caz înseamnă o excepție, mai multe cazuri înseamnă că ne confruntăm deja cu ”o regulă”.
Dacă se ajunge în situația în care ”problemele de sistem” devin regula, înseamnă că sistemul nu funcționează.
În atribuțiile cui intră funcționarea sistemului?
Ale ministrului. Totul este organizat piramidal. Ministrul dă ordine, instrucțiuni etc care să fie puse în practică de cei de sub el și așa mai departe.
Ministrul este, în fapt, ”managerul” unui întreg domeniu. Totul stă în ”pixul” lui pentru că el stabilește direcțiile mari, procedurile care trebuie respectate, astfel încât sistemul pe care îl manageriază să funcționeze.
Dacă la baza piramidei un angajat public nu își îndeplinește atribuțiile, le îndeplinește în mod eronat sau le îndeplinește conform procedurilor, dar au efect negativ, înseamnă că capul piramidei, managerul-ministru nu a adoptat proceduri prin care să fie preîntâmpinate efectele negative sau identificate și îndreptate/eliminate la timp ”practicile” care afectează negativ serviciul pe care îl prestează ministerul respectiv.
Ministrul are în spate o armată de oameni care să îl consilieze – angajații ministerului. Așa că nu poate susține că e singur și nu poate. Dacă nu poate înseamnă că ori a acceptat să aibă ca angajați nespecialiști ori nu știe să își coordoneze proprii angajați din minister ori puțin îi pasă de atribuțiile pe care le are.
Concluzia: dacă există o ”problemă de sistem” ministrul nu este un bun manager. Indiferent cât de bun profesionalist este el în domeniu, nu știe să managerieze.
Ce facem noi ca și cetățeni?
Chiar dacă constatăm că sunt probleme de sistem nu știm ce să cerem.
Trebuie să cerem:
1. demisia ministrului, deoarece a dovedit că nu are abilități de manager;
2. trebuie să cerem demisia celor care sunt în minister și au în atribuții în: identificarea problemelor, găsirea soluțiilor, crearea de proceduri și urmărirea aplicării procedurilor și impactul lor. Disfuncționalitatea sistemului dovedește că ei nu au ce să caute în funcție pentru că nu au fost în stare să îl consilieze pe ministru, iar dacă au identificat probleme, aveau soluții, i le-au sesizat ministrului, iar acestuia nu i-a păsat, înseamnă că ei nu au avut tăria să iasă public și să spună că există o problemă în sistem care are impact negativ, trebuie remediată, dar ministrul nu vrea.
3. trebuie să cerem demisia celor care sunt ”manageri” în substructurile ministerului în care se manifestă probleme de sistem, deoarece atunci când a apărut un prim caz nu au luat nicio măsură.
4. trebuie să cerem ca toți managerii tuturor subsistemelor ministerului să fie angajați pe criterii de competență și profesionalism.
Toate cele prezentate anterior nu înseamnă că faci politică. Înseamnă că tu ca și cetățean ceri să se ia măsurile necesare pentru a funcționa un sistem, astfel încât să îți fie garantate drepturile fundamentale pentru care tu plătești impozitele și taxele care îți sunt impuse obligatoriu.
Din păcate, toate sistemele sunt alterate și au devenit nefuncționale deoarece în funcțiile de manageri au fost puși oameni pe criterii politice care nu au nicio treabă nici cu managementul, nici cu domeniul respectiv.
Tot, din păcate, i s-a inoculat romanului ideea că dacă are critici și solicitări care vizează ne funcționalitatea unui sistem asta ar însemna că face politică.
Nu, nu faci politică!
Ceri socoteală și ceri să se ia măsuri astfel încât tu să beneficiezi de serviciul pentru a cărei funcționare tu ești obligat să plătești impozite și taxe.
Așa cum pentru orice serviciu sau bun privat care îți este prestat sau livrat ceri socoteală dacă nu funcționează, tot așa trebuie să ceri și pentru serviciul public.
Dacă observi, analizezi și ceri nu înseamnă că faci politică, ci ești câine de pază al democrației.
Ceri să își fie garantate în mod real drepturile și libertățile fundamentale pentru care tu plătești!
