Arhive categorii: POVESTIRI-NUVELE

Mihail Sebastian în dialog cu Cella Serghi: – Nimic nu-i mai primejdios decât să te însori cu o femeie inteligentă. Ești pentru Camil [Petrescu] o primejdie și el știe asta. Ascultă-mă pe mine! Camil trăiește pentru opera lui. Femeile modifică … Continuă să citești →

Un om zace pe ciment, într-o baltă de vomă, pe holul decrepit din anexa unei secții de poliție. Miroase groaznic, polițiștilor le e silă, dar unul îngenunchează lângă el și își lipește urechea de gura strâmbă. N-aude nimic. Să sune … Continuă să citești →

Ogașcă de dubioși se grăbește zgomotos pe străzile din Centrul Vechi. Cetățenii se dau la o parte deranjați, întorc capul scârbiți, un tip o trage pe gagică-sa deoparte și o strânge în brațe. „Să mor io!”, îmi zice enervat unul … Continuă să citești →

Cu certitudine, sunt rămășița unei generații trecute, pentru care bunul simț și educația, respectul celor mai în vârstă însemnau ceva. Sau poate vârsta și anii, cocoțați din ce în ce mai apăsători pe umerii gârboviți, ne schimbă. Și ne aducem … Continuă să citești →

Când tata a îmbătrânit și i s-a mai domolit asprimea din tinerețe, ne-a povestit că niciunul dintre copiii lui nu este trecut corect pe certificatul de naștere. – Cum așa?, l-am întebat, mirată. – Pe vremurile acelea, imediat după instalarea … Continuă să citești →

Tata n-a vrut niciodată să pună pomi fructiferi în curte. Indiferent cât l-am rugat, indiferent cât am plâns când eram mici. Născut într-o zonă viticolă, a umplut toată curtea cu viță de vie, acolo unde nu era grădina de legume. … Continuă să citești →

Câțiva ani după ce ne-am mutat la FăltIceni, nu m-am mai întors în satul în care mă născusem. Eram curioasă să cercetez noua casă și împrejurimile, să-mi fac prieteni noi. Orașul mă fascina, căscam gura la toate magazinele de pe … Continuă să citești →

Mi s-a părut ciudat când m-am trezit cu un telefon de la patronul agenției pentru care lucrez: „Vezi că tura următoare e un pic altfel. Avem o mamă și un fiu, băiatul face 18 ani în a cincea zi de … Continuă să citești →

ând aveam șase ani am început să-mi imaginez că de după șifonierul din camera mea va ieși un ceva saucineva care îmi va face rău. Mă mutasem cu familia într-un apartament nou și, de fiecare dată când intram în cameră, … Continuă să citești →

„Dau cu capu’ în aparate. Nu pot să mă las de jocurile de noroc. Mă duc să-mi amantez ultima casă.” Sună un tip, vorbește încet, abia îl aud. De șase luni joacă la păcănele în fiecare zi. „Sunt ca într-un … Continuă să citești →