Arhive categorii: POVESTIRI-NUVELE

Catinca plutea. Pletele lungi, de culoarea ciocolatei, o mângâiau blând, giulgiu înfășurat în jurul trupului obosit, dându-i un sentiment de libertate absolută. Nu se simțise niciodată atât de eliberată de griji și dureri. Hotărâse să se descătușeze, să redevină fluture … Continuă să citești →

Și uite-așa, la nici șase luni de la săptămâna chioară în care m-am îndrăgostit lulea de marinarul pe care nu-l suportasem vreo cinci ani de zile, a venit și ziua în care urma să semnez în catastif că vreau să … Continuă să citești →

– Dacă…, dacă credeți că v-am jignit cu ceva, vin să vă cer scuze în fața colegilor. N-am scos eu acele vorbe dar vă rog să… – Să ce? No, fată, ce bai ai?, tu nu te duci dară nicări! … Continuă să citești →

Mamăăăă! – Ce-ai, fată?! Uită-te la ea, a rămas prostită uitându-se la un tip. Ha, ha, ha! – Măi, lăsați miștoul! Voi vedeți ce văd și eu? – Ce să spun? Un tip mai acătării. Mare brânză! Nu, nu era … Continuă să citești →

Am construit singuri o plută și am mers cu ea 97 de kilometri pe Dunăre (de la satul Dunărea până mai sus de Peceneaga). Am făcut totul de la zero, în curtea firmei la care lucrăm. Ne-am uitat pe internet … Continuă să citești →

– Frate! Ia uitați-vă la fetița care a intrat acum în cantină. E de-li-cioasă. – Care, băi? Au intrat trei. – Aia îmbrăcată în rochiță albastră. – Ha, ha, ha! Cred că faci mișto de noi. De când au început … Continuă să citești →

Peste Dobrogea s-a abătut într-un an, o iarnă cumplită, cu un ger năpraznic care se spune că dobora păsările din zborul lor din cer şi omora animalele din bătătura gospodarului. Oamenii stăteau la fereală, în case, la focul sobei, şi … Continuă să citești →

Eram studentă în anul doi. După sesiunea din februarie, stoarsă de puteri, cu examenele luate cu brio dar slabă ca o scândură… hm, aveam un chef nebun să nu mă duc acasă în vacanța scurtă, de o săptămână. Însă vezi … Continuă să citești →

Crizantemele erau mari, pufoase, mereu galbene. Supersticioasă fiind, într-o zi l-am întrebat dacă știe că e culoarea despărțirii. El s-a cam fâstâcit, pufni nedumerit: cică-s florile tinereții veșnice: ce-mi dorește și mie, iubitei lui. Ulterior, am aflat de la prietena care … Continuă să citești →

Timp de doi ani după ce am terminat liceul pedagogic am fost învățătoare în comuna Râșca, județul Suceava. În primul an am ținut morțiș să dau la Educație Fizică și Sport și piciorul rupt la un antrenament mi-a făcut figura, … Continuă să citești →