Am ales să publicăm în acest număr un colaj din diferite interviuri pe care cunoscutul istoric american Grover Furr le-a acordat unor publicații precum Times sau altele. Traducerile au fost comprimate selectiv.
Grover Furr este cadru didactic universitar la Universitatea din Montclair, SUA, universitate la care studiază peste 15000 de studenți. Este autorul unor studii științifice deosebit de importante în domeniul comunismului, precum Mizeria antistalinismului, care a devenit best seller mondial.
Cărțile profesorului Grover Furr sunt extrem de interesante, dar și controversate. Cu toate acestea renumitul istoric este foarte greu de combătut în afirmațiile sale fiindcă aduce argumente documentate solid în sprijinul a ceea ce scrie.
U.R.
R: -Dle profesor Groves Furr, cum v-ați gândit să abordați problema comunismului și a cercetării istoriei URSS?
GF:- Cu obiectivitate. Lupt din greu să descopăr adevărul și să găsesc dovezi în favoarea acestuia. Profesorii mei m-au învățat că în acest demers trebuie să fii absolut obiectiv. Adevărul istoric nu poate fi despărțit de falsul istoric decât pe bază de probe și dovezi autentice și nu pe bază de propagandă ieftină, de idei preconcepute, de păreri personale nefondate sau pe bază de anumite puncte de vedere care sunt la modă azi și mâine nu mai sunt.
Am descoperit de exemplu că tot ce învățasem înainte de facultate despre războiul din Vietnam fusese deformat. Fusese practic propagandă anticomunistă deghizată în lecții de istorie.
Pe urmă, în timpul Războiului Rece toate cărțile despre comunism au fost teribil de părtinitoare și cu totul lipsite de obiectivitate. Și din păcate această atitudine se păstrează încă și azi.
R:- Domnule profesor, mulți istorici consideră că Pactul Ribbentrop-Molotov de la 23 august 1939 a fost o înțelegere prin care Germania nazistă și URSS au convenit împreună să atace Polonia și s-o împartă. Este adevărat?
GF:- Nu. În anul 1939 nici o țară din lume nu a afirmat că URSS ar fi agresor și nici nu a perceput URSS ca agresor. Aliații și Liga Națiunilor Unite au constatat clar că URSS a rămas absolut neutră în războiul dintre polonezi și Hitler.
Polonia a fost abandonată de conducătorii ei militari și de propriile ei elite politice care au fugit. Tot ce a făcut URSS după asta a fost să constate că statul polonez se prăbușise. Când Armata Rusă a intrat în Polonia, Polonia de fapt nu mai exista.
În 1958, în plin Război Rece, expertul american în drept internațional, reputatul savant Gingsburg George a constatat că sovieticii nu încălcaseră nici o lege internațională intrând în Polonia și făcuseră acest lucru pentru a-și proteja granițele. Constatările lui au fost publicate în American Jornal of International Law, în ianuarie 1958.
Cei care pretind că URSS nu avea dreptul să trimită trupe în Polonia în 1939 sunt în eroare. Nu a existat nici o agresiune a URSS împotriva Poloniei. Nici o lege internațională nu interzicea Rusiei să ocupe o parte din Polonia invadată de nemți. Oricare stat ar fi procedat așa cum a procedat URSS.
Dar să nu uităm că însăși Polonia a procedat exact ca URSS atunci când Hitler a invadat Cehoslovacia. Când trupele germane au intrat în Cehoslovacia în martie 1939, Polonia a luat parte la împărțirea Cehoslovaciei. Armata Poloneză a trecut granița și a ocupat provincia cehoslovacă Cieszyn în care polonezii nici măcar nu erau majoritari ca populație. Această ocupație nici măcar nu era trecută în Acordul de la Munchen, dar nimeni nu a acuzat Polonia de invazie. Era dreptul statului polonez să-și protejeze granițele în urma prăbușirii statului vecin.
URSS a făcut exact același lucru. Prin Pactul Ribbentrop-Molotov sovieticii au stabilit o linie de demarcație pe teritoriul polonez. În cazul în care Armata Poloneză era înfrântă, trupele germane nu aveau voie să treacă de această linie. Pentru a opri avansarea Armatei Germane, Stalin și-a trimis armata pe acel aliniament. Dincolo de această linie Guvernul și Armata Poloneză s-ar fi putut adăposti foarte ușor și chiar ar fi putut face sub protecția rușilor un stat polonez cu o nouă capitală din care să poarte tratative cu nemții și să solicite ajutorul altor state. Stalin își dorea cu ardoare să aibă un stat tampon între el și nemți. Din nefericire guvernul polonez nu a cerut ajutor și sprijin Rusiei și a fugit în România și de aici în străinătate trădând poporul polonez și abandonându-l. Ultimele rămășițe ale guvernului polonez au ajuns în România în 16 septembrie 1939. Când Molotov l-a chemat la el în 17 septembrie 1939 pe ambasadorul polonez de la Moscova, Grzybowski, ca să-i înmâneze o notă diplomatică adresată președintelui polonez, ambasadorul i-a spus lui Molotov că nu are cui să dea nota fiindcă nu știa unde era președintele Poloniei, iar Guvernul polonez nu mai exista.
Nemaiavând guvern, Polonia s-a dizolvat ca stat. A încetat să mai existe. În aceste condiții Armata Rusă a intrat în Polonia (pe 17 sept. 1939 – n.n.) În cazul în care Armata URSS nu ar fi ocupat linia de demarcație stabilită prin Pactul Ribbentrop-Molotov, nimic nu ar fi împiedicat trupele germane să vină cu tancurile până la granița cu URSS. Nici o țară nu ar fi asistat cu brațele încrucișate la așa ceva.
Dar chiar și așa lucrurile au evoluat prost pentru Rusia. Aflat în culmea puterii lui militare, Hitler l-a silit pe Stalin să accepte mutarea liniei de demarcație pe un nou aliniament, mult mai către est decât fusese înțelegerea între ei, deci mult mai aproape de granițele URSS. Stalin, forțat de împrejurări, a acceptat și un nou tratat ”secret” s-a încheiat între el și Hitler la sfârșitul lui septembrie 1939 cuprinzând noua linie de demarcație. Așa de ”secret” a fost acest tratat că a fost publicat în 1939 atât în Pravda cât și în ziarele americane.
R:-Domnule profesor, ați publicat în urmă cu ceva timp volumul Mizeriile antistalinismului. A fost întâmpinat deopotrivă cu blesteme sau cu strigăte de admirație, fapt ce a făcut din el un best-seller mondial. El este deja o raritate bibliografică. Oare ce v-a îndemnat să studiați perioada stalinistă ca istoric?
GF:- Mi-a picat în mână cartea Marea Teroare de prof. Robert Conquest. M-a impresionat. Am recitit-o și am descoperit cu uimire că autorul ei nu fusese onest în folosirea surselor atunci când scrisese cartea. El era mânat de convingeri antistaliniste radicale și practic folosise orice sursă care îl critica pe Stalin, fie că era demnă de încredere sau nu. Un istoric nu face așa ceva.
Astăzi se cunoaște faptul că toate studiile asupra comunismului au fost fatal compromise în timpul Războiului Rece de judecăți părtinitoare politice. S-a mers așa de departe cu partizanatul politic că majoritatea autorilor care au scris despre comunism și despre URSS nici nu pot fi considerați istorici ci doar propagandiști ai capitalismului. Practic, lucrările lor sunt propagandă capitalistă pură, nu au nimic de-a face cu știința istoriei. În cartea sa Originile Marii Epurări, istoricul Arch Gettydemască minciunile care s-au scris în perioada Războiului Rece despre comunism și care au fost tratate drept adevăruri. La fel profesorul Mark Tauger desființează definitiv mitul răspândit de naziști conform căruia holodomor-ul, foametea din Ucraina din anii 1932-1933, a fost o manoperă criminală planificată de Stalin și alți lideri comuniști ruși.
R:- Cum ați devenit interesat de Raportul lui Hrușciov la cel de-al XX-lea Congres al PCUS?
GF:- ”Raportul secret” al lui Hrușciov este fără exagerare unul dintre discursurile cele mai influente din secolul XX. El a schimbat cursul istoriei Rusiei și al lumii. Nici un istoric nu poate ignora un astfel de document. Totuși documentul abundă de minciuni hrușcioviste cu privire la Stalin.
R:-Nu exagerați? Se pare că îl apărați pe Stalin și îl denigrați pe Hrușciov…
GF:- Îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar eu nu apăr și nu denigrez pe nimeni. Eu sunt istoric. Ca savant și cercetător al istoriei abordez fapte și studiez documente. Dacă în discursul lui Hrușciov ar fi vorba de spațiul cosmic sau cultura porumbului, aș studia sursele privitoare la aceste domenii. Dar în raportul cu pricina este vorba de crimele lui Stalin și ale lui Beria, așa că m-am apucat să cercetez acest domeniu.
Am verificat 60 de astfel de acuzații de crimă pe care Hrușciov le aduce lui Stalin și lui Beria în Raportul său și nici una din aceste acuzații nu se confirmă. Aici nu e vorba de a-l apăra pe Stalin. Este vorba de cercetare științifică pe baze de dovezi istorice. Și acuzele lui Hrușciov la adresa lui Stalin nu sunt confirmate de dovezi. ”Discursul istoric” nu poate rezista la confruntarea cu elemente de probă.
Obiectivul urmărit de Hrușciov prin acel discurs a fost de a pune capăt reformelor democratice începute de Stalin și Beria. Știu că pare năucitor ce spun și că în mintea oamenilor, datorită propagandei, cuvintele Stalin și democrație sunt incompatibile și se exclud unul pe altul, dar nu este deloc așa. Stalin a fost aliatul luiLenin și continuatorul reformelor lui. El a împărtășit opiniile lui Lenin cu privire la democrație și a început chiar să reformeze statul sovietic. Există dovezi că Stalin și Beria intenționau să reducă rolul conducător al Partidului Comunist Rus și să lase loc tehnicienilor și celor cu vederi democratice largi. Așa ceva nu a convenit elitelorPCUS conduse de Hrușciov. Prin discursul său Hrușciov a atras de partea lui elitele comuniste conservatoare și a reușit să se impună ca lider.
R:- Aproximativ 700 000 de persoane au fost executate în Rusia în anii 1937-1938 în timpul Marii Terori, cum denumește Robert Conquest acea perioadă a dictaturii staliniste . Au fost acei oameni vinovați?
GF: – În legătură cu asta am publicat în anul 2005 un eseu intitulat ”Stalin și lupta lui pentru reformă democratică”. Vreau să spun că lucrarea lui Conquesteste extrem de influentă, dar profund necinstită. Dovezi încă secrete aflate în Arhivele Ruse confirmă că Nikolai Ezhov, șeful NKVD-ului din 1936-1938 conspira împeună cu germanii contra URSS. Din ordinul lui Ezhov au fost împușcați sute de mii de activiști de partid nevinovați și a fost decimat Comitetul Central al Partidului Comunist Rus. Ezhov și apropiații lui mizau pe ocuparea URSS de către germani și japonezi printr-o ofensivă comună pe două fronturi. Dând ordin ca să fie executați sute de mii de oameni nevinovați Ezhov urmărea ca, în urma acestor crime în masă, în rândurile poporului rus să ia naștere o mișcare de revoltă contra lui Stalin și a Guvernului Rus și populația să intre în rebeliune.
Pe toată perioada anilor 1937-1938 Ezhov a mințit pe Stalin și Guvernul Rusfăcându-i să creadă că în țară există milioane de trădători și conspiratori împotriva URSS. În cele din urmă a fost descoperit el însuși ca trădător și executat în data de 4 februarie 1940.
R:- O ultimă întrebare. Vă place sau nu de Iosif Stalin, cel mai faimos georgian din istorie?
GF:- Nu este vorba dacă-mi place sau nu. Stalin a vrut să fie un urmaș și un adept sincer al lui Lenin și să construiască o societate a oamenilor muncii pentru oamenii muncii. A fost un om cu principii, foarte inteligent și foarte muncitor. El nu a reușit însă ca să construiască societatea la care a visat.
Nu cred, de asemenea, că lucrurile s-ar fi schimbat prea mult, chiar dacă Lenin ar fi trăit mult mai mult decât a trăit. Rusia ar fi arătat la fel, chiar dacă în locul lui Stalinar fi condus țara Zinoviev sau Troțki. Greșeala cea mare a tuturor a fost principiul conform căruia mai întâi trebuie să construiești socialismul și apoi comunismul. Noi trebuie să învățăm din greșelile lor.
George PANAITESCUhttp://universulromanesc.ro/
