Am citit cele şapte capitole ale lucrării d-lui Vasile Andreescu, intitulate „Moldova – punctul de plecare al unor relaţii noi ruso-române”. Nu pot decât să aplaud tenacitatea şi curajul autorului la elaborarea acestei lucrări. Tenacitatea este cea care i-a dat imboldul necesar să se documenteze, să apeleze la propriile amintiri, să structureze tot acest material în puţinul timp liber disponibil.
Trebuie remarcat că Vasile Andreescu a avut mult curaj când a scos la iveală multe din aspectele neplăcute ale istoriei României, riscând oprobiul cititorilor români. Dar, pentru a ieşi din situaţia dramatică în care se află ţara, românii trebuie să cunoască toate aceste capitole negative din istorie, pentru a vedea greşelile făcute, a le înlătura şi a merge mai departe, învăţând din urmările acestora si evitând a le mai face. Fireşte, dacă vor sa trăiască într-o ţară prosperă şi să aibă respectul şi aprecierea internaţională, de a căror lipsă nu încetează a se văita.
Sincer să fiu, şi eu m-am temut de oprobiul publicului românesc, atunci când am scris articolul„De ce este necesar ca România sa aibă relaţii strânse cu Federaţia Rusă?” Însă, după cum se vede din comentarii, această teamă nu s-a justificat. Oamenii au început să mai deschidă ochii, să-şi dea seama că situaţia economică dezastruoasă se datorează şi lipsei relaţiilor comerciale cu Estul, că atitudinea de frondă faţă de Rusia a conducerii României nu duce la nimic bun. O doamnă de vârsta mea, veche cunoştinţă, îmi spunea nu demult: „Dom’le, am fost asta-iarnă la obor, la tarabele unde vând ruşii. Am cumpărat de acolo o căciulă de blană, o frumuseţe, la preţ foarte bun. Am negociat cu cele doua rusoaice care vindeau, ştiau bine româneşte, au fost foarte amabile… N-am văzut nici urmă de duşmănie în comportamentul lor, a fost o relaţie civilizată între vânzător şi client. Unde este duşmănia de care se tot vorbeşte la TV?” Iată o dovadă că oamenii obişnuiţi, care sunt baza celor două popoare vor relaţii normale, de colaborare, de stimă şi respect reciproc. Această dovadă impune continuarea iniţiativei începute; este bine dacă, alături de mine şi de Vasile Andreescu, vor mai veni alţi oameni, cu noi dovezi şi propuneri. Iar gălăgia făcută de „postacii” de serviciu ai conducerii cotroceniste, agramaţi notorii şi tâmpiţi congenitali, nu poate fi considerată o opoziţie reală faţă de iniţiativa la care am făcut referire.
Toată propaganda deşănţată, de fals patriotism, din 1990 şi până în prezent, vis-a-vis de Republica Moldova şi Federaţia Rusă, se leagă obsesiv de pactul Molotov-Ribbentrop, de împărţirea zonelor de influenţă între Germania şi URSS. Mă rog, este o practică frecventă între marile puteri, care a fost şi va fi. Se pune întrebarea: când a venit nota ultimativă a guvernului sovietic prin care se cerea cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, de ce Carol al II-lea, în calitatea sa de şef al statului şi cap al oştirii, nu a mobilizat armata în scopul unui război de apărare? Polonia şi Finlanda au făcut-o! S-a motivat faptul că dotarea armatei române era extrem de precară şi că o rezistenţă armată era inutilă. Iar ocuparea şi dezmembrarea României era inevitabilă. De ce armata româna era slab dotată? Deoarece, începând cu Carol al II-lea (supranumit regele playboy), continuând cu camarila regală şi terminând cu ultimul politician, TOŢI au prăduit bugetul ţării! Aceşti escroci îmbuibaţi, de frica pierderii averilor şi a funcţiilor, au ales soluţia cedării acestor teritorii către URSS fără luptă! Iar când o ţară cedează teritorii fără luptă, se compromite pe termen lung în faţa istoriei!
În concluzie, propaganda la care am făcut referire este total inutilă şi nu duce la nimic bun. În acest caz, ce trebuie sa facă România pentru a-i apropia cu adevărat pe toţi locuitorii dintre Prut şi Nistru? Implicit, pentru stabilirea noilor relaţii de colaborare între România şi Federaţia Rusă? Măsuri concrete, nu „poduri de flori” şi alte chestii simbolice!
În primul rând, se impune luarea unor măsuri economice. Adică demararea unor schimburi comerciale reciproce: R. Moldova să exporte către România renumitele sale vinuri, coniac moldovenesc, conserve, dulceţuri, sucuri li alte produse agro-alimentare care se caută în România, iar România să exporte în R. Moldova produse care au căutare acolo. Se cam ştie ce produse moldoveneşti se caută în România şi ce produse româneşti se caută în R. Moldova, observând activitatea micului comerţ din pieţele libere (târguri şi oboare) existente în oraşele României. Nu rămâne decât transformarea acestui mic comerţ în mare comerţ, derulat prin intermediul unor case de comerţ româno-moldoveneşti şi prin firmele de comerţ en-gros şi en-detail, prin magazinele specializate existente. Dacă România ar cumpăra, în locul unor surogate dubioase, care stau stivă în rafturile supermarketurilor, produsele moldoveneşti despre care am vorbit, acest fapt ar fi apreciat în stânga Prutului.
Îmi amintesc un fapt petrecut la începutul anilor ’90. Deplasându-mă în interes de serviciu la „Electrocontact” Botoşani (producător de aparataj electric), am avut ocazia să asist, în biroul directorului de vânzări-export (fost coleg de facultate), la o întâlnire cu o delegaţie din Chişinău, interesată să cumpere aparataj electric în varianta antiex printr-un contract pe termen lung. Acesta este numai un exemplu dintr-o serie mare de iniţiative economice luate între directorii întreprinderilor din cele doua ţări. Dacă aceste iniţiative erau lăsate să se dezvolte şi conducerile celor două ţări nu ar fi lucrat cu osârdie la distrugerea industriei şi agriculturii prin „privatizare”, acum relaţiile economice între România şi R. Moldova erau cu adevărat frăţeşti!
La capitolul schimburi culturale, este necesară reluarea legăturilor mass-media. Am în vedere emisiunea de ştiri „Mesager” a televiziunii moldoveneşti, ce era difuzată în direct la TVR 2, pentru ca ulterior să fie marginalizată până la dispariţia completă. Pe lângă jurnalele de ştiri, ar trebui crescut numărul de emisiuni pe diverse teme, transmise reciproc, precum şi reluarea duplexurilor Bucureşti-Chişinău.
Nu în ultimul rând, se impune o schimbare de atitudine din partea românilor faţă de moldovenii dintre Prut şi Nistru. După cum bine a arătat Vasile Andreescu, trebuie ca românii să-şi scoată din comportament acea aroganţă gratuită faţă de cei pe care-i numesc cu ipocrizie „fraţi”: epitete ca „rusnaci proşti” şi „bolşevici” trebuie să dispară definitiv! De asemenea, trebuie ca românii să dea dovadă că nu urmăresc, în cazul unei posibile uniri, ca Bucureştiul să fie acaparatorul bugetului local, aşa cum a făcut-o în perioada 1918-1940.
Acestea sunt doar câteva direcţii ce ar trebui urmate pentru dezvoltarea relaţiilor directe dintre România şi R. Moldova, pentru a fi creat un punct de plecare al noilor relaţii ruso-române. Spun „un punct”, fiindcă, din fericire, nu este singurul. Deja este creat încă un punct de plecare, direct între România şi Federaţia Rusă, în domeniul economic. Există în România societăţi comerciale care exportă produse româneşti în Rusia. Exemplul cel mai reprezentativ este al firmei SIMEX, producătoare de mobilă, cu puncte de lucru în Cluj-Napoca, Şimleul Silvaniei, Satu Mare. D-l Gabriel Lavrincik, director de vânzări şi export în cadrul acestei societăţi, un prieten apropiat al naţiunii ruse, a prezentat pe paginile Vocii Rusiei date din activitatea acestei prestigioase firme,despre volumul în creştere al exportului de mobilă către Rusia şi ţările spaţiului CSI. Iar efectul benefic pentru comunitatea unde această firmă activează a fost pus în evidenţă de primarul din Şimleul Silvaniei, care, la emisiunea „Raport de ţară” a postului Digi TV, a menţionat că firma SIMEX este cea mai puternică din localitate şi datorită acesteia există aici cea mai mica rată a şomajului din judeţul Sălaj!
Tot mulţumită d-lui Lavrincik, am putut afla că există Asociaţia de Prietenie şi Colaborare România-Rusia, cu sediul în Satu Mare. O asociaţie profesională, la nivel strict de afaceri, care are un cuvânt greu de spus în relansarea relaţiilor româno-ruse. Oricine parcurge cu atenţie link-ul următor: http://powerpolitics.ro/produsele-romanesti-ar-putea-recuceri-piata-estica-fara-eforturi-sisifice-considera-gabriel-lavrincik-director-de-comert-exterior-al-grupului-simex/ percepe greutatea factorului economic în aceste relaţii.
Nu pot încheia fără a menţiona activitatea postului de radio Vocea Rusiei, care, ca sursă alternativă de informare, adună un număr crescând de simpatizanţi din România. Prin posibilităţile oferite de internet, aceşti oameni pot comunica atât cu redacţia, cât şi între ei. Iar acest veritabil „Club VR” va deveni în timp o punte de legătură între Rusia şi România!
