Istoria argilei este atractivă şi interesantă. Începe cu legendele despre crearea primului om – Adam, pe care Dumnezeu l- a modelat din lut şi apoi a suflat viaţă în el (probabil, din acest motiv, foarte mult timp, figurinele zeilor se sculptau anume din lut).
Ca material plastic, lutul a fost folosit în aproape toate sferele şi domeniile vieţii umane. Acesta a fost utilizat în lucrările de construcţii, din el se făceau vase, ulcioare, oale şi toate acestea erau pictate colorat. Când a fost inventat scrisul, prima „hârtie” au fost plăcile de lut subţire pe care se scria cu beţe ascuţite.
Egiptenii au folosit lutul pentru îmbălsămare, se ştia încă din în antichitate, că în lut nu există bacterii, el absoarbe toxinele găzoase, lichide şi mirosurile din jur, omorînd microbii patogeni. În prezent, mulţi dintre dvs. ştiu că dacă vom pune în frigider o farfurie cu praf de lut, peste 2-4 ore mirosurile neplăcute vor dispărea.
Morcovii, sfecla, ridichia, cartofii nu putrezesc toată iarna, dacă le plasaţi timp de câteva secunde într-o masă de lut şi apoi le veţi usca. Oăle presărate cu argilă, se păstrează mai bine pe timpul cald. Şobolanii şi şoarecii nu se otrăvesc, dacă în apropiere zac straturi de lut. Dacă vă veţi spăla capul cu apă în care se conţine argilă, atunci mătreaţa dispare şi părul creşte mai bine. Dacă argila este diluată cu apă, apoi pusă pe o cârpă şi se freacă dinţii cu ea, gingiile nu vor sângera şi culoarea galbenă va dispărea. Dacă veţi folosi fragmente de lut în loc de hârtie igienică,niciodată nu veţi avea hemoroizi. Dacă ochii sunt spălaţi cu apă diluată cu argilă, atunci inflamaţia pleoapelor şi ochilor se vindecă rapid.
Din toate timpurile, cu lut se tratau diferite intoxicaţii alimentare, precum şi holera, dizenteria şi multe alte maladii infecţioase. De exemplu, Ludovic al XIV ,a folosit lutul contra indigestiei cauzate de supraalimentare. În timpul războiului din 1914-1918 soldaţii francezi adăugau un pic de lut în muştar pentru a preveni dizenteria. Ruşii de asemenea, au folosit zgura în interior. În Indochina, până în prezent înainte de a bea apă din râu, oamenii o tulbură şi apoi o beau.
Instinctiv, animalele rănite se foloseau de lut pentru a se trata – ele se tăvăleau în lut.
Oamenii, de asemenea, din timpurile îndepărtate, au folosit argila în scopuri terapeutice. Iisus i- a sfătuit pe oamenii cu tălpile deformate, oase răsucite şi noduri, să introducă picioarele în solul înmuiat de apă curentă şi de căldură, astfel că acesta a devenit un lut lipicios şi toate durerile au dispărut,oamenii s-au vindecat.
Despre proprietăţile de vindecare ale lutului, scriau Plinius cel Bătrân, Aristotel, Galen, Marco Polo, Confucius, Hippocrates. O mie de ani în urmă, în Canonul lui Avicenna a descris în detalii proprietăţile lutului, precum şi metodele de tratament cu lut a numeroaselor afecţiuni.
În Rusia, în anii 80 ai secolului trecut, tratamentul cu zgură a fost aplicat în clinica lui S.P. Botkin şi descris de colaboratorii clinicii N.I. Sokolov (1881) şi S.V. Posadschi (1884). Însuşi S.P. Botkin ,în prelegerile sale clinice a acordat o atenţie deosebită tratamentului cu zgură. Aplicaţiile cu lut, dlui le-a considerat ca o compresă rece pentru a deţine temperatura o lungă perioadă de timp, moale si confortabilă pentru uzură continuă.
În 1891 a fost publicată disertaţia lui A.N. Pokrovski, care a jucat un rol foarte important în dezvoltarea tratamentului cu zgură.
Recent, oamenii de ştiinţă din întreaga lume au atras o mare atenţie argilei. Companiile farmaceutice importante din Statele Unite, Japonia, Franţa şi alte ţări efectuează studii extensive referitor la proprietăţile sale ,pentru a include zgura în practica medicală. Zgura este folosită ca un medicament în unele spitale din Germania şi Elveţia ,pentru tratamentul diferitelor maladii; astfel, la staţiunea elveţiană Davos, cu argilă sunt tratate cele mai grave cazuri de maladii pulmonare.
Pe planeta noastră există multe varietăţi de lut. Acestea diferă în compoziţia lor, proprietăţi şi în consecinţă, culoare. Culoarea lutului este, de obicei, determinată de compoziţia chimică a acestuia. Se disting în total şapte culori: alb, albastru, verde, galben, gri, roşu, maro şi rar negru. De regulă, în medicina populară se foloseşte argila, extrasă în locurile de reşedinţă ale pacientului. In medicina ştiinţifică se preferă lutul alb şi albastru.
Culoarea verde a argilei se datorează compoziţiei sale bogate în oligoelemente (îndeosebi un conţinut ridicat de siliciu, aluminiu, argint). Ea are proprietăţi absorbante şi antibacteriene excelente, restabileşte metabolismul normal. Argila verde este folosită în medicina populară, mai întîi pentru tratamentul diferitor maladii ale pielii şi a parului.
Culoarea roşie a zgurii se datorează oxidului de fier şi de cupru conţinuţi în ea în concentraţii mari. Comparativ cu argila verde şi albă, cea roşie nu este un astfel de absorbant puternic, deşi, de asemenea, ajută la eliminarea toxinelor din organism. Dar meritul său principal este că ea completează bine lipsa de fier în organism, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, reduce reacţiile alergice.
Lutul galben este bogat în fier şi potasiu. Cel mai des este folosit pentru a restabili starea de sănătate a pacienţilor cu accident vascular cerebral, boli de stomac şi de intestin, dureri de cap, osteocondroză.
Lutul negru (de fapt, este nămol de mare) este renumit pentru conţinutul său ridicat de siliciu, azot, mangan, titan, calciu şi sodiu. Acesta este considerat cel mai eficient mod de combatere a vânătăilor şi contuziilor. Acest tip de argilă reduce inflamarea pielii şi a organelor interne, precum şi normalizează funcţionarea muşchiului cardiac în timpul aritmiei.
Despre proprietăţile curative ale argilei albe (caolin), a scris încă Hipocrate. Efectele de curăţare, tonifiere şi de recreere ,sunt furnizate organismului de sărurile minerale şi oligoelemente,ce se conţin în lutul alb, lucru cunoscut din timpurile străvechi. Argila albă este folosită atât intern cât şi extern: în forma de loţiuni, împachetări corporale, comprese, pulberi, băi de relaxare. Cu argilă albă au fost tratate varicoza, mastopatia, artrita, poliartrita reumatica, osteocondroza, durerile de muşchi, a fost folosit ca un lichid de răcire a contuziei şi chiar a durerilor de cap.
Caolinul, este capabil să absoarbă produsele reziduale ale celulelor organismului. Acesta absoarbe , toxine, gaze şi chiar radiaţii din tractul gastro-intestinal, până ca acestea sa fie absorbite în sânge. Prin urmare, anume argila albă este folosită la intoxicaţiile grave. Nu mai rău decât antibioticele moderne, caolinul, elimină bacteriile patogene (dacă o lingura de argilă albă se pune în lapte, acesta nu se va înăcri în timpul zilei chiar şi la soare).Însă, dacă antisepticii artificiali ucid atât bacteriile, cât şi celulele sănătoase, atunci argila elimină doar microbii patogeni şi toxinele, reînnoind celulele şi întărind imunitatea organismului. Spre deosebire de medicamente, argila este chimic inertă şi prin urmare, absolut inofensivă pentru organism.
Zgura albastră este considerată una din cele mai utile şi vechi remedii. În timpurile ţariste, aceasta chiar a fost cumpărată pe aur şi exportată în alte ţări.Argila albastră conţine: dioxid de siliciu, fosfat, fier, azot, argint, magneziu, calciu, mangan, fosfor, zinc şi astfel are un efect purificator şi antiinflamator, proprietăţi dezinfectante, stimulează circulaţia sângelui şi procesele metabolice a celulelor pielii.
În medicina populară, zgura albastră este utilizată foarte larg şi se foloseşte pentru a trata astfel de maladii, cum ar fi :cancerul de locaţie foarte diferită, leucemie, tumori benigne, adenoide, polipi nazali, guşa, inflamaţia şi solidificarea ganglionilor limfatici, anemie, dureri de cap, arterioscleroză, paralizie, tulburări nervoase, epilepsie, boli cerebrale, inflamaţii ale urechii, ochiului,boli ginecologice (mastita, mastopatie, prolaps uterin, fibrom, polipi, chisturi, perioade neregulate, vaginită, diverse inflamaţii), rigidizarea testiculelor la bărbaţi, diabet zaharat, boli digestive (gastrite, ulcer, constipaţie, colici intestinale, enterocolite, prolaps de rect, hemoroizi), inflamaţie a ficatului, icter, rinichi şi vezica urinara, boli de inimă, bronşită, pneumonie, pleurezie, tuberculoză, curgerea nasului, sinuzită, sângerări nazale, dureri de gât, boli de piele (eczeme, psoriazis, semne din naştere, condiloame), alopecie, rahitism, artrita, osteoartrita, reumatism, pinteni, traumatisme, varice, boala osoasă, ulcere şi alte boli.
Medicina modernă, nu contestă faptul că lutul albastru are un efect puternic antitumoral, care se aplică la formarea tumorilor atât benigne cât şi maligne. Poate că acest lucru se datorează faptului, că zgura albastră conţine un element radioactiv foarte rar, care e foarte puternic – radiu. Tratamentul cu lut albastru dă organismului radiu în formă pură, în stare naturală şi doze necesare. În afară de radiu, zgura albastră conţine, în esenţă, toate sărurile minerale şi oligoelemente, de care avem nevoie şi în formă foarte digerabilă pentru organismul uman.
Compoziţia electrolitică a lutului este un bun conductor al energiei, astfel încât în organism cu ajutorul lui se realizează un schimb de energie. Din organism iese energia toxică, eliberând blocuri şi intră energia microelementelor lutului, plantelor, adăugate la acesta şi energia lichidului care îl diluează.
În medicina oficială tratamentul cu zgură este folosit la tratarea bolilor cronice şi subacute ale articulaţiilor, coloanei vertebrale, muşchilor, nervilor periferici, a efectelor reziduale după poliomielită, la traumatisme (lovituri, entorse, fracturi), la boli cronice şi subacute ale organelor de reproducere feminine, la inflamaţie cronică a vezicii biliare, la constipaţie cronică, etc.
Pentru tratament, se alege lut fără nisip, friabil, încălzit la soare (cel mai vindecător este lutul încălzit la soare de vară, aşa că stocaţi zgura pentru viitor în zilele fierbinţi de vară), situată departe de zonele industriale şi aşezări, dar în apropierea surselor de apă. Efectul straturilor de lut adânci este de câteva ori mai mare, decât a celor care sunt situate la suprafaţă, ar fi preferabil să utilizaţi zgura din locuri de trai permanent, din adîncul pământului. Cea mai potrivită este zgura din care puteţi face o gogoaşă, care nu se sparge după uscare. Păstraţi argila folosită pentru scopuri medicinale, într-un vas de sticlă sau de lemn deschis, sau într-un un vas de porţelan (din metal nu este dorit). Păstraţi lutul sub şopron, în mansardă, izolat de zonele poluate. Înainte de iarnă şi după iarnă, argila se usucă la soare. Pînă începeti tratamentul, este de dorit să o ţineţi ceva timp la soare şi apoi să o diluaţi cu apă de izvor pură.
Zgura albastră este folosită atât extern, cât şi intern. Dozarea depinde în întregime de boală. Pentru tratamentul anumitor boli se combină ambele metode.
Utilizarea internă a lutului albastru. Pentru uz oral se foloseşte zgura grasă pură, fără nisip. Este cel mai bine să folosiţi argila, luată ca o bucată întreagă. Brichetul se rupe în bucăţi mici şi se macină în pulbere cu ajutorul unui mortar sau a unei sticle. Apoi, se trece printr-o sită pentru a scăpa de impurităţi. Pulberea curată se expune la soare. În această formă, argila este gata pentru utilizare. Cantitatea de argilă folosită poate fi reglementată în funcţie de nevoile organismului. Zgura nu face nici un rău, dar în unele cazuri poate provoca reacţii neplăcute. Utilizarea lutului nu este însoţită de dureri, însă în cazuri aparte, poate provoca reacţii neplăcute. Dacă administrarea argilei se însoţeşte cu dureri, aceasta ar trebui să fie expusă la soare şi atunci se suportă mult mai uşor. Doza normală pentru un adult – 2 linguriţe de praf de argilă pe zi (pentru copii este destul o linguriţă). Argila este diluată cu apă rece şi se ia dimineaţa şi seara, neapărat cu o oră înainte de mese (cu excepţia cazului dacă nu este indicată altă metodă de a lua lut). Pudra de argila diluată se bea cu înghiţituri mici, nu dintr-o dată. Dacă în partea de jos a sticlei a rămas argilă, puteţi să adăugaţi mai multă apă. Nu folosiţi o lingură de metal pentru a amesteca. Puteţi lua pudra de argila împreună cu infuzia de mentă sau alte plante, dar fără zahăr. Puteţi adăuga o cantitate mică de miere. Nu puteţi bea lutul cu lapte sau cu cafea. Pentru cei care preferă să ia lut în formă de pulbere uscată, este necesar să pună în gură o mică bucată de lut, iar apoi s-o înghită şi să bea puţină apă. Făcând astfel, vă consolidaţi dinţii şi îmbunătăţiţi digestia. Utilizarea lutului în interior ajută la eliminarea toxinelor. Dacă la începutul metodei de tratament cu lut aveţi constipaţie, aceasta este un indicator sigur, de o boală gravă a tractului gastro-intestinal. În acest caz, în timpul zilei ar trebui să beţi , cu înghiţituri mici, o cantitate mare de apă de lut deschisă.
Zgura oferă exact acele săruri minerale, care ne lipsesc, livrându-le în doze cele mai potrivite pentru organismul nostru. În plus, zgura absoarbe toxinele, gazele putrede, excesul de acid şi le elimină din organism, curăţindu-l în întregime. Tratamentul cu zgură prin administrarea ei pe cale orală, uneori, poate dura mai multe luni sau chiar ani. Este recomandabil să luaţi pauze din cînd în cînd, pentru a nu se obişnui stomacul (de exemplu, 21 de zile administraţi lutul, apoi luaţi o pauză de 10 zile). Uneori, la începutul tratamentului, se pare că boala s-a agravat şi starea de sănătate s-a deteriorat, dar acest lucru nu ar trebui să vă îngrijoreze.
Prepararea apei de lut din lutul albastru. Zgura albastră se usucă la soare (dacă argila este slab drenată, ea se va dizolva dificil în apă). Puteţi usca lutul lângă sobă sau orice sursă de căldură. Dup ce lutul se usucă, acesta trebuie să fie bătut praf, curăţat de pietre, rădăcini şi alte fragmente străine. Apa din zgură poate avea trei concentraţii: concentraţie slabă – 1 linguriţă la o cană de apă, concentraţie medie – 2 linguriţe la o cană de apa şi concentraţie mare – 3 linguriţe la o cană de apă.
Aplicarea externă a lutului albastru. În exterior zgura albastră este utilizată, în principal, sub formă de aplicaţii, acoperiri, frecări şi băi.
Pregătirea soluţiei de lut din zgură albastră pentru frecţionări. Argila praf se toarnă într-un recipient emailat sau un vas de lut calcinat. Apoi, se umple cu apă proaspătă curată, astfel ca apa să acopere complet lutul. Să stea câteva ore, pentru ca bucăţile dure de zgură să se umezească. Masa trebuie să fie uniformă, fără bulgări, amintind pasta. Este de dorit să expuneţi vasul cu lut mai des şi mai mult la soare. Această soluţie ,gata pentru utilizare, poate fi depozitată pe termen nelimitat. De la caz la caz, soluţia este uşor diluată cu apă, până la o consistenţa dorită. Măcinare se face astfel: trebuie să vă spălaţi bine pe mâini, să înmuiaţi în soluţie un tampon de bumbac şi să frecaţi locul inflamat. La tratamentul reumatismului, artritei, paraliziei, pentru a îmbunătăţi acţiunea de frecare, în soluţia de zgură ar trebui să adăugaţi 2-3 căţei de usturoi măcinaţi. În cazul de tuberculoză – frecaţi cu acest amestec pieptul şi gâtul de 2-3 ori pe zi.
