În timp ce statele occidentale dezvoltate încearcă din toate puterile să evite un nou val al crizei datoriilor, Ungaria promovează politica economică proprie. Iar măsurile protecţioniste ale Guvernului maghiar stârnesc interesul vecinilor din zonă.
Succesele economice incontestabile ale Ungariei, împreună cu o serie de măsuri pur protecţioniste ale Cabinetului lui Viktor Orban permit să se presupună că criza economico-financiară din Europa poate fi depăşită nu numai împreună cu întreaga UE, dar şi de unul singur, consideră experţii economici.
După intrarea Ungariei şi a vecinilor ei în UE în anul 2004, dintr-un fond special al UE, aceste ţări au început să primească bani pentru acoperirea aşa-numitelor „cheltuieli pentru extindere”. Recalculate pe cap de locuitor, aceste plăţi s-au ridicat la 60 de euro pentru fiecare polonez, 45 de euro pentru fiecare ungur, 29 de euro pentru fiecare ceh, pe an. În schimb în anul 2000, aceste plăţi ale UE, pentru ţările care se confruntă în prezent cu probleme, au fost de 437 de euro pentru fiecare grec, 419 de euro pentru fiecare irlandez, 216 euro pentru fiecare spaniol. Apare o întrebare logică, care este eficienţa acestor investiţii şi care sunt motivele pentru un astfel de contrast izbitor în ce priveşte plăţile şi discriminarea evidentă a ţărilor din Europa Centrală şi de Est? Comisia Europeană se referă vag la nivelul scăzut al veniturilor şi al puterii de cumpărare a populaţiei Ungariei, Poloniei şi Cehiei. Însă cine altcineva, dacă nu fondurile UE trebuie să aibă grijă de creşterea acestor parametri!
În această situaţie nu trebuie să ne surprindă faptul că Guvernul ungar promovează o politică mai independentă de Bruxelles şi alte „centre de forţă” europene. În acest curs se înscrie şi revenirea statului la poziţiile cheie pe piaţa de energie şi în sfera serviciilor locative. Economistul Viaceslav Senciagov a subliniat importanţa noii abordări a strategiilor investiţionale tocmai în domeniul energiei şi sferei serviciilor locative.
„În toate ţările creşte activ sfera telecomunicaţiilor. În schimb, energia şi sfera serviciilor locative nu se dezvoltă la fel de repede şi nu obţin efect de la ramurile noi mai dezvoltate. Drept urmare, apare o contradicţie serioasă. De aceea, trebuie să ne gândim deja în prezent la concepţiile politicii de investiţii pe termen lung tocmai în aceste domenii afectate de criză”.
Caracterizând principiile pe care trebuie să se bazeze integrarea europeană, cunoscutul filosof şi sociolog german, Jurgen Habermas, a spus cândva: „Problema nu constă în inventarea a ceva absolut nou, ci în păstrarea realizărilor statelor naţionale moderne şi distribuirea acestor realizări în afara frontierelor naţionale, este nouă numai forma pe care o va lua acest proces”. Din păcate, multe acţiuni ale conducerii UE sunt absolut contrare.
http://romanian.ruvr.ru/
