Globule de seminţe au fost inventate sau mai degrabă descoperite de fitopatolog, fermier şi filozof Masanobu Fukuoka în 1950 ca o metodă alternativă de reproducere, pe care dlui a folosit-o în „agricultura naturală”.
Masanobu Fukuoka a fost conştient de faptul că oamenii sapă gropiţe pentru sădirea plantelor, deoarece seminţele sunt valoroase. Să le pierdem din cauza păsărilor, insectelor, rozătoarelor, vântului sau apei ar fi fost de neconceput pentru ei. Dar plantele nu sapă găuri. Săpatul găurilor încalcă ecosistemul solului (adaugă oxigen, distruge stratul de miceliu, stimulează preluarea suprafeţelor de buruieni, etc).
Masanobu Fukuoka ştia acest lucru şi a inventat o metodă care în acelaşi timp protejează şi seminţele, şi solul. O parte din această metodă constă în plasarea seminţelor într-un amestec de lut, seminţe şi apă, din care se formează o globulă de dimensiunea unei bile mici de sticlă). Astfel, seminţele sunt deja plantate în globulă … deci nu este nevoie pentru a le planta din nou; ele sunt doar aruncate pe teren.
Dr. Richard şi Pat Richardson din Departamentul de Zoologie, Universitatea Texas, din Austin, astfel au determinat conceptul globulelor de seminţe: este o metodă naturală de semănare, seminţele sunt déjà introduse într-un compus de lut şi de compost. Pentru prima dată această metodă a fost folosită în Japonia. Masanobu Fukuoka este creatorul şi principalul susţinător al sistemului agricol, cunoscut sub numele de „agricultură naturală”. Seminţele rămân în interior atât timp cât precipitaţiile suficiente nu vor duce la distrugerea lutului şi germinarea lor.
În afară de a oferi o anumită protecţie împotriva animalelor de pradă şi precipitaţiilor, globulele de seminţe permit utilizatorului să planteze o mare varietate de seminţe, în acelaşi timp: nu contează dacă este un grup de culturi agricole sau un set de specii autohtone, folosite pentru restabilirea habitatului. Este optim, dacă un număr de specii cu nişe ecologice unice va nimeri în fiecare globulă de seminţe, astfel globulele de seminţe împrăştiate vor oferi şanse bune pentru germinare şi creştere în cele mai diverse tipuri de habitate.
Globule de seminţe au fost utilizate pentru prima dată în agricultura naturală, este o metodă de a restabili natura. După călătoria în jurul lumii şi simţând deşertificarea eminentă în India, Africa, Statele Unite ale Americii, Masanobu Fukuoka şi-a dat seama că globulele de seminţe pot fi folosite pentru a reveni la starea originală, pentru „crearea” spaţiilor verzi în deşerturi.
Acest lucru nu înseamnă că deşerturile ar putea să fie re-plantate, dar putem să le readucem la starea lor iniţială naturală.
Antichitatea
Metoda granulării seminţelor a fost inventată cu mult timp în urmă.
Documentul “Istoria protecţiei sănătăţii seminţelor în China antică”, publicat de Academia Chineză de Ştiinţe Agricole, prezintă cea mai veche tehnologie de formare a stratului de seminţe în lume (aproximativ secolul 1 e.n.), metoda de granulare a seminţelor cu o supă groasă (preparată din oase de cal, aconită [Aconitum spp..], deşeuri de viermi de mătase şi gunoi de grajd de oi).
Romanii, probabil au avut unele cunoştinţe despre granularea seminţelor, după cum a arătat M. Evenari (1984): Pliny Elder (23-lea s. î.Hr. – august, 25, 79) a fost primul, care a descris granularea seminţelor. Seminţele diferitor legume sunt plantate în globule de bălegar de capră, fiecare sămânţă într-o singură globulă aparte – au încolţit excelent.
Masanobu Fukuoka 2 februarie 1913- 16 august 2008)
Masanobu Fukuoka. Informaţia în Wikipedia prezintă globule de seminţe ca “tsuchi Dango” sau „mere de pământ”, iar într-un articol dedicat dlui, Wikipedia spune: „Masanobu Fukuoka, de asemenea, a re-introdus tehnologia veche a globulelor de seminţe. Seminţele pentru roada sezonului următor sunt amestecate cu lut, compost şi uneori gunoi de grajd, lor li se redă o formă de bile mici. Ca urmare, la plante noi, mai mici, dar extrem de productive şi puternice, cresc tulpini mai groase.
Dlui a luat măsuri pentru a proteja globule de seminţe de la utilizarea greşită în 1998, atunci când a aplicat pentru un brevet (EP0885554), eliberat la 23 decembrie 1998 de către Oficiul European de Brevete în Munchen. La acel moment, Fukuoka a lucrat asupra proiectelor mari în Europa (Grecia).
