Stiati ca numarul somerilor in cadrul grupului G20, al celor mai dezvoltate tari ale lumii, este de peste 93 de milioane?
Este o criza a locurilor de munca in intreg sistemul capitalist. Dar de unde trebuie sa inceapa rezolvarea acestei probleme, este greu de spus si orice balansare a situatiei intr-o zona sau tara, poate dezechilibra o alta sau un intreg grup de tari.
Somajul in G20 creste zilnic si modalitatile de a fi oprit sint din ce in ce mai putine. Cine a cauzat criza? La ce proportii se poate ea ridica?
In primncipal, debalansarea la nivelul fortei de munca, au creat-o marile corporatii care acum domina intreaga economie mondiala si orice debalansare in bugetele lor sau orice decizie de afaceri iau liderii acestor corporatii, pot duce la un dezechilibru major al fortei de munca si un somaj ridicat.
Aceste corporatii gigant au calculat totul prin prisma profitului si nu au avut sau nu au dorit sa aiba nici o interferenta cu socialul, in nici o tara. Ele au calculat ca pot face mai multi bani inlocuind muncitorii costisitori din tarile lor, cu altii care traiesc in tari in care ei pot sa ii mentina in productie intr-un sistem de scalvie moderna cu salarii mizerabile.
O alta coordonata, ar fi ca aceste corporatii inceraca uneori, in tarile lor, sa inlocuiasca muncitorii cu procesele tehnologice automatizate. Acei oameni care ies din cimpul muncii datorita tehnologiei, nu pot gasii un loc de munca corespunzator, in cea mai mare parte a lor in timp util.
De cele mai multe ori, corporatiile nu investesc in tehnologie, pentru ca ei pot avea un rezultat similar exploatind forta de munca din alte tari si in acest fel fac un profit atit din mina de lucru ieftina cit si din economia facuta prin evitarea cheltuielilor cu investitiile.
Este interesant de vazut, in medie, un raport dintre costul cu forta de munca pentru un proces complet si un eventual cost al unui proces tehnologic automatizat, care ar fi dus la acelasi rezultat in final.
Este evident ca aceste corporatii si-au facut un calcul al profitului in acest sens. Acesti sclavi moderni, generati de capitalism, devind fara voia lor, modele sociale si milioane de alti oameni asteapta sa fie exploatati in ideea ca vor avea un loc munca.
Acesti sclavi pe care corporatiile ii folosesc in alte tari, reprezinta un dezechilibru total pentru toate economiile lumii, pentru ca aceste corporatii se vor debarasa de ei cind profitul este mai atragator in alte tari si vor lasa economii in colaps, reglate temporar de ei pentru un consum anume, dupa care lasate in paragina si puse in fata unor guverne iresponsabile si corupte.
Pe de alta parte, acest tip de sclavagism modern, creaza someri in tarile vestice, care sint destul de costisitori pentru guvernele vestice. Banii care se comsuma pe acest somaj vestic sint suportati din taxele celor care inca mai muncesc si din taxele la marfurile in circulatie, care evident vor costa si ele mai mult pe fondul unor salarii diminuate de taxe ale celor ce inca mai muncesc si care vor incepe sa compare sistemele de asistenta sociala cu munca efectiva.
Cu un numar de peste 93 de milioane de someri in G20, asa cum s-a anuntat recent la Runda G20 de la Moscova, este greu de crezut ca acest sistem capitalist mai poate avea uneltele necesare echilibrarii situatiei.
Dupa cum am aratat mai sus, la Moscova s-a discutat tendinta vizibila a celor care intra in somaj, de a sta cit mai mult in aceasta stare. Peste 30% dintre somerii din tarile G20, sint in aceasta postura sociala de mai mult de un an.
Ce putem spune, cind natiunile capitaliste cele mai industrializate din lume, nu pot oferii locuri de munca pentru proprii cetateni si cind in urma masurilor pe care le iau, somajul creste si tensiunile sociale sint la apogeu.
Oare nu este o problema sistemica? Oare mai functioneaza sistemul capitalist sau asta este faza finala de functionare, pe care multi lideri capitalisti doresc sa o prelungeasca?
In Africa de Sud, somajul este de peste 25%. In Franta, au un somaj de 15%. In Italia somajul inregistreaza cote ce dapasesc 12,2%, care reprezinta cea mai mare rata a somajului din ultimii 35 de ani.
In UE, somajul este de 12,2%, ceea ce se stie din statistici oficiale. In Polonia, au un somaj de peste 13,2%. In Irlanda somajul inregistrat oficial este de 13,2%. In Portugalia ultimele date arata ca somajul depaseste 18%, iar in Grecia este de peste 27%, iar in Spania in jurul a 30% si nu voi mai continua pentru ca pare sa fie destul de clar.
Increderea globala in sistemul capitalist este la cele mai scazute cote intilnite vreodata.
Media capitalista incarca zilnic sa convinga cititorii si ascultatorii, ca totul este OK si in directia refacerii economice, iar somajul se va duce in jos si va urma un curs descendent.
Recent insa, un ziarist de la The New York Times a tras o concluzie surprinzatoare asupra situatiei actuale si facea o paralele legata de forta de munca, in perioada Marii Depresiunii de la inceputul anilor 30, luind ca indicator principal „rata de participare a adultilor la forta de munca” a societati.
Cu cit somajul a crescut in tarile G20, aceasta rata de participare a ramas constanta, ceea ce inseamna ca din ce in ce mai putini oameni isi mai cauta de lucru, iar daca tinem cont si de un spor natural al populatiei, lucrurile devin si mai limpezi.
In acest moment, in SUA, rata de participare in cimpul muncii este in jur de 63,5%, cu o variatie cu numai doua procente mai mica fata de cea care era la inceputul recesiunii, adica 2008.
Jurnalistul american nu a putut sa spuna faptul ca somajul nu a scazut asa cum anunta guverenele minscinoase capitaliste, pentru ca s-au gasit modalitati de a angrena populatia in cimpul muncii CI aproape in intregime, aceasta scadere de somaj s-a inregistrat datorita unui deeclin in rata de participare a oamenilor la forta de munca, din ce in ce mai putini oameni cautind un loc de munca.
Indicatorul de care nimeni nu vrea sa discute in America si in tarile occidentale in general, este raportul dintre angajati si populatia unei tari, pentru ca acest indicator ar oferii realitatea.
Este inutil de discutat de somaj daca nu luam in analiza numarul de oameni care muncesc din total populatie cu virsta necesara pentru a intra in cimpul muncii, dupa care scadem procentul de oameni care traiesc din asistenta sociala si in incapacitate munca.
Asta este calculul, nu minciunile cu cifre legate de numarul de someri in scadere, ale carei cauze nu se discuta.
In 28 de state americane este recunoscuta cresterea numarului de someri, iar in alte 11 state se face un calcul „dorit” al somajului, spunindu-se ca el este intr-un declin “usor”.
A mai ramas ceva care sa ne duca la un potential scenariu optimist legat de acest sistem capitalist? As fi curios sa aflu ?
Adrian Cosereanuhttp://www.alternativaromaniei.com/
