Subliminalul
Cu 1,5 secunde înainte de a lua în mod conştient o decizie, de a ne mişca sau de a vorbi, semnalele electrice din creier încep să o formeze… Cum este posibil ca cel care este responsabil cu experimentarea şi observarea realităţii (conştientul) să fie înlocuit cu subconştientul, subconştient care devine creatorul realităţii? Raspunsul nu poate fi decât unul: mesajele subliminale.
Un mesaj subliminal este un semnal sau mesaj conceput să fie transmis sub limitele normale ale percepţiei. Subliminalul, care se află sub nivelul constientului, se implantează în subconştient. Odată implantat în subconstient, mesajul subliminal influenţează conştientul pănă acolo încât facem lucruri care ni se par corecte şi ajungem să credem că avem propriile gănduri când de fapt avem în cap doar idei preconcepute venite de la alţii.
Astăzi, subliminalul se foloseşte într-un spectru larg de domenii: reclama comercială, afaceri, arta de orice fel, propaganda politică, şi nu numai.
Iată o mostră: Pe 11 septembrie 2001, G.W. Busch a reuşit să isterizeze o lume întreagă după un discurs în care a folosit de nenumărate ori cuvântul “terorism”.
Semihipnoza
Cel mai mare pericol din media se regăseşte în comoditatea preluarii mesajului audiovizual, lucru care a facut ca telespecatatorii să accepte bucuroşi informaţii, de cele mai multe ori prefabricate subtil, malefic, aranjate şi decupate, capabile să le atragă atenţia, transformându-i astfel, din fiinţe care ar trebui să gândească în fiinţe gândite de alţii. În faţa micului ecran majoritatea oamenilor îşi formează psihologia de consumator.
Libertatea telespectatorului de a alege a ajuns să fie limitată, telespectatorului propunându-i-se emisiuni special create, având scopuri prestabilite, fiecare din ele având un mesaj subtil ales, mesaj în ton cu cei dispuşi să finanţeze emisiunile respective. Un om care vine obosit de la serviciu este foarte receptiv (pasiv) în faţa televizorului, iar tendinţa lui este, cel mai adesea, de a prelua fără nici un discernământ mesajul primit.
Un element esenţial pentru înţelegerea mijloacelor de comunicare audio-video este efectul hipnotic al acestora. Neuropsihologii demonstrează că televiziunea, indiferent de emisiunea vizionată, are ca prim efect introducerea cortexului telespectatorului într-o stare semihipnotică, lucru care explică atracţia pe care mass-media audio-video o exercită asupra tuturor, însă mai cu seamă asupra copiilor. Este imposibil de găsit o activitate prin care copiii să fie liniştiţi atât de repede şi aproape imobilizaţi pe o perioadă lungă de timp, aşa cum se întâmplă atunci când sunt aşezaţi în faţa televizorului. De altfel, acesta este şi motivul pentru care părinţii folosesc televizorul ca sedativ.
http://antipersuasiune.wordpress.com/
