Suntem obişnuiţi să punem pierderea Transilvaniei de Nord pe seama Germaniei naţional-socialiste, revizioniştilor maghiari, Italiei fasciste, etc. Aşa am învăţat la şcoala şi poate este cea mai facilă explicaţie. Însă mai există şi alte opinii, poate nu la fel de comode. De exemplu, Horia Sima, devenit Comandant al Mişcării Legionare după asasinarea lui Corneliu Codreanu, oferă o explicaţie ignorată de manualele de istorie: principalul vinovat pentru Dictatul de la Viena din 1940 ar fi fost Regele Carol al II-lea şi politica sa duplicitară. Redăm mai jos un fragment elocvent din cartea “Sfârşitul unei domnii sângeroase”, scrisă de Horia Sima:
Cauzele dictaturii de la Viena
La întâlnirea de la Berchtesgaden, din 26 Iulie, Hitler a cerut plenipotentialilor români sa se înteleaga cu Ungurii pe baza principiului schimbului de populatie. Când s-a pronuntat dictatul de la Viena, în 30 August 1940, acest principiu a fost ignorat si s-a procedat la partajul Transilvaniei între România si Ungaria. Ce s-a petrecut între cele doua date pentru ca Führerul sa abandoneze principiul fixat de el însusi pentru rezolvarea diferendului teritorial româno-ungare? Care au fost cauzele au favorizat Ungaria sa primeasca mai mult din tinutul Transilvaniei decât i-ar f permis proportia numerica între locuitorii români si unguri din aceasta provincie?
1. În primul rând, Ungurii au fost încurajati de Ciano, Ministrul de Externe al Italiei, total câstigat de partea lor, sa ceara cât mai mult la Conferinta de la Turnu Severin pentru a provoca esecul ei si, în modul acesta, drumul sa ramâna liber pentru o interventie directa a Puterilor în litigiu, la a carui solutionare el spera sa exercite o influenta decisiva.
2. Cu mult înainte de a se deschide Conferinta de la Turnu Severin, Ungurii au masat aproape toata armata lor la granita Transilvaniei, santajând Puterile Axei cu iminenta unui razboi, daca nu li se satisfac cererile revizioniste.
3. Rusia Sovietica a anuntat ca sprijina revendicarile maghiare si bulgare, ceea ce a fortat Puterile Axei sa intervina cât mai repede pentru ca evenimentele sa nu se desfasoare peste capul lor. Stalin ar fi fost enorm de interesat sa izbucneasca un conflict româno-maghiar, caci atunci avea si el oportunitatea sa mai obtina ceva din trupul României. Un razboi ungaro-român ar atras dupa sine o interventie germana si ocuparea tarii noastre de Germani, iar Statul Român ar fi devenit eo ipso obiect de partaj între toti vecinii. Daca Germanii invadau România, nu li se putea refuza nici Rusilor dreptul sa ia o parte din prada, care ar fi fost Moldova pâna la Milcov.
Berlinul nu putea tolera aceasta evolutie primejdioasa, caci grânele si petrolul României erau esentiale pentru continuarea razboiului.
4. Toate aceste cauze acumulate n-ar fi dus poate la nedreptul si absurdul dictat de la Viena, daca nu s-ar fi adaugat o alta cauza, infinit mai grava, care-si avea originea în însusi Palatul Regal.
Am aratat ca la sfârsitul lui Iulie 1940, Regele Carol a numit ca ambasador la Moscova pe Grigore Gafencu. Însasi aceasta numire era suspecta, indiferent de mandatul cu care a plecat si nu putea provoca decât cea mai mare alarma în cercurile germane. De atunci serviciile germane au urmarit pas cu pas activitatile lui Gafencu, pentru a descoperi cu ce scop a fost trimis de Rege la Moscova.
Numirea lui Gafencu nu era întâmplatoare si trebuie conexata cu politica Angliei dupa alungarea ei de pe continent. Ea urmarea sa gaseasca noi aliati pentru a deschide noi fronturi de lupta. În Apus nu se mai putea face nimic, caci tarile erau sub dominatia germana. Posibilitatile de a crea noi focare de razboi nu existau decât în est si sud-est: Rusia si popoarele balcanice. De la 12 Iunie 1940, se gasea la Moscova, ca ministru al Marii Britanii, Sir Stafford Cripps, a carui misiune era sa desprinda Rusia de Germania si sa o recupereze pentru lagarul aliat.
În cadrul acestui plan avea de jucat si Gafencu rolul sau la Moscova. Paralel cu politica oficiala a României, reprezentata de Mihail Manoilescu, se realiza o alta politica, în spatele Ministrului de Externe al României, ai carui pioni erau Grigore Gafencu la Moscova, Regele Carol la Bucuresti si Viorel Tilea la Londra. Politica externa se dedublase, având doua fete ca Ianus: cea vizibila, orientata spre Berlin, si alta secreta, care urmarea sa realizeze vechile teluri ale integrarii României într-un sistem de aliante occidentalo-sovietic. Misiunea lui Gafencu la Moscova era de a sonda terenul pentru a obtine asistenta militara a Rusiei în caz de conflict cu Ungaria. Daca s-ar fi realizat aceasta alianta, cu certitudine ca si Iugoslavia s-ar fi prins în hora contra Germaniei si atunci întreg estul si sud-estul european ar fi devenit câmp de batalie, cu consecinte incalculabile pentru cursul razboiului. Grecia ar fi participat la conflict si, probabil, ar fi fost antrenata si Turcia. Acesta era planul lui Churchill, care nu era departe de realizare.
Complotul lui Gafencu a fost descoperit de guvernul german în urma unui schimb de telegrame cifrate între acestea si Tilea, ministrul României la Londra. Grigore Manoilescu, fratele ministrului, se afla pe atunci la Berlin si, gratie unor legaturi la Statul Major, a putut afla exact ce s-a întâmplat. Tilea a dat o telegrama cifrata, tranzit prin Berlin, lui Gafencu. Serviciile germane posedând cifrul român, au aflat ce continea telegrama. Tilea facea aluzie la o întelegere româno-rusa peste capul lui Manoilescu, ca expresie a politicii regale. La rândul lui, Gafencu, a raspuns tot printr-o telegrama cifrata, prin care îi comunica ca sunt în curs de tratative între România si Rusia contra Nemtilor.
Bazat pe aceste telegrame, Statul Major german a cerut lui Hitler sa transeze de urgenta diferendul româno-german, caci altminteri se poate ajunge la o situatie atât de primejdioasa în estul si sud-estul european încât armata germana nu o mai poate domina.
“România tradeaza, a spus Statul Major german, si noi trebuie sa fin pe Carpati în imediata apropiere a terenurilor petrolifere”.
Dupa întreruperea Conferintei româno-ungare de la Turnu Severin, un dictat era inevitabil, dar Hitler spre deosebire de Ciano, nu vroia sa slabeasca prea tare România, gândindu-se la aportul ei într-un viitor razboi cu Rusia. Dictatul de la Viena, în prima lui versiune, elaborata de guvernul german, prevedea cedari în Transilvania de Apus, în timp ce Secuimea si lantul Carpatilor Orientali pâna în Maramures ramâneau României. Dar dupa tradarea lui Gafencu la Moscova, Hitler a adaugat si coltul secuiesc, cu toata partea de nord a Ardealului, pentru ca armata germana, de pe noua granita a Ungariei, sa poata interveni contra Rusilor atât în Moldova cât si pentru protectia puturilor petrolifere.
Chiar în ultimele zile ale domniei lui, când greselile lui de politica externa erau mai mult decât evidente, Regele Carol nu a abandonat vechile lui planuri si a cules nefericitele urmari, care i-au precipitat caderea.
5. Pentru a provoca mânia lui Hitler, cu scopul perfid de a ataca România, Stalin, prefacându-se a fi partener loial al Germaniei, a avut grija sa anunte si direct pe Führer de cererile de asistenta militara al lui Gafencu la Moscova la Moscova si duplicitatea Regelui, ceea ce confirma schimbul de telegrame între Tilea si Gafencu si arata urgenta necesitate a dictatului în sensul vederilor Statului-Major german.
