În urmă cu șase ani, comuniștii ceaușiști care în urma Revoluției Anticomuniste din 1989 conduceau de 16 ani destinele țării, în frunte cu Adrian Năstase, au avut de ales între a face din România un stat suveran, puternic, neutru și nealiniat, asemenea Norvegiei sau Elveției sau a transforma țara într-un pașalâc european pus la dispoziția Bruxelles-ului.
În prima variantă ar fi urmat automat unirea Republicii Moldova cu România. Moscova se resemnase deja cu gândul că 
Republica Moldova se va uni cu România.
Cu toate acestea, vorba românului, n-a fost să fie! Adrian Năstase & Compania (adică Guvernul și Parlamentul de atunci al României) au ales a doua variantă: pierderea suveranității și independenței României și transformarea ei într-o colonie a Bruxellesului, după modelul Congo al anilor 1960.
Alegând această variantă, Parlamentul României din 2006 a renunțat pentru totdeauna la gândul unirii Basarabiei cu România, fiindcă una dintre condițiile pe care UE le pune celor care aderă este aceea ca noii membri să recunoască public și direct că nu au nici un fel de pretenții și litigii teritoriale cu statele vecine. Parlamentul din 2006 al României și Guvernul României s-au conformat și au declarat că nu au nici un fel de pretenții teritorile de la nimeni.
Din acest punct de vedere, pactul aderării României la UE a fost un al doilea Pact Ribbentrop-Molotov. Poate că nu întâmplător Tratatul de Aderare a României la UE a fost semnat de Adrian Năstase în clădirea abației Neumünster Abbey, fost sediu al Gestapoului nazist în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Parlamentul de atunci al României (împănat cu foarte mulți foști militari de carieră) nu a dovedit în acele momente conștiință națională nici măcar cât a avut parlamentul congolez al lui Joseph Kasavubu, care în 1961 a ales totuși independența și i-a alungat din Congo pe belgieni.
În toată această (ireversibilă acum) transformare a României nu are nici un fel de vină Uniunea Europeană. Acest lucru trebuie să fie precizat foarte clar pentru toată lumea odată pentru totdeauna. A devenit un obicei al politicienilor și al jurnaliștilor români să dea vina astăzi pe Bruxelles și pe instituțiile Uniunii Europene pentru dezastrul și prăbușirea țării, dar Uniunea Europeană nu are aici nici un fel de vină și nici un fel de răspundere pentru asta. Uniunea Europeană a dus discuții serioase cu Adrian Năstase și cu guvernul comunist al acestuia arătându-i toate avantajele și dezavantajele pasului pe care România avea să-l facă, apoi l-a întrebat pe Năstase dacă vrea să semneze sau nu. Iar Adrian Năstase a semnat.
Acum, la șapte ani după aderarea României la UE, jurnaliștii români probruxellesieni care au dus țara la dezastru alături de politicieni, presați de opinia publică, încearcă disperați să arate care sunt așa zisele ”avantaje” ale aderării României la UE. Ei au dat recent publicității un fel de carte albă a aderării României la UE, intitulată ROMÂNIA ȘASE ANI DE LA INTEGRAREA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. Aceasta a apărut pe situl postului tv DIGI 24 TV și în ea există mult dorita listă cu ”uriașele beneficii” pe care țara noastră le-a avut de pe urma aderării la UE. Iată ce spun jurnaliștii români probruxellesieni că a primit poporul român de la Uniunea Europeană în ultimii șase ani:
1. românii pot trece acum granița cu buletinul
2. românii pot munci acum în străinătate
3. România a devenit țară atractivă pentru străinii bogați
4. România are uriașul avantaj de a se bucura periodic de controale și inspecții speciale din partea UE care supraveghează îndeaproape funcționarea instituțiilor noastre publice prin intermediul consilierilor și al comisarilor de la Bruxelles
Asta este lista cu nemaiauzitele ”avantaje” de care se ”bucură” românii ca membri ai Uniunii Europene. Cine nu crede să verifice raportul intitulat ROMÂNIA ȘASE ANI DE LA INTEGRAREA ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, întocmit de jurnaliștii de la DIGI 24 TV.
În schimbul acestor ”uriașe foloase și avantaje” poporul român a plătit Uniunii Europene în șase ani suma de 9 (nouă) miliarde de euro. Aceasta o spun tot jurnaliștii de la DG 24 TV. În realitate poporul român a plătit până acum 35 de miliarde de euro pentru ca țigăncile din Ferentari și Calafat să treacă granița cu buletinul și să joace din buric pe străzile Parisului. Dar asta nu mai contează. Să zicem că jurnaliștii de la DIGI 24 au dreptate și că în șase ani am plătit Uniunii Europene ”numai” 9 (nouă) miliarde de euro.
Suma de 9 miliarde de euro înseamnă la cursul actual al BNR aproximativ 200 (două sute) de tone de aur. În următorii șase ani va trebui să plătim alte 200 de tone de aur. Și tot așa mereu, din șase în șase ani, va trebui să plătim tot câte 200 de tone de aur pentru că să ne bucurăm de privilegiul extraordinar și nemaiauzit de a trece granița cu buletinul. Până în anul 2020 România va plăti Bruxellesului 500 de tone de aur pentru ca poporul român să se bucure de uriașul avantaj de a fi inspectat și controlat la sânge de birocrații de la Bruxelles.
Între sfintele obiceiuri strămoșești pe care noi, românii le-am moștenit din moși strămoși există unul foarte interesant. Pe data de 31 decembrie, în ultima zi a anului, românii de pe la sate se împart în două tabere și apoi se bat între ei cu ciomegele și-și sparg capetele cu bâta.
Această sfântă datină strămoșească s-a pus în aplicare și pe 31 decembrie 2006 când tabăra parlamentarilor români și a guvernului de atunci al României, condusă de Adrian Năstase, înarmată cu ciomagul aderării la UE ne-a spart capetele nouă, celor 22 de milioane de români.
Între timp jandarmii au hotărât că obiceiul se abrogă, așa că noi ăștia 22 de milioane care ne-am ales cu capetele sparte nu mai este posibil să ne luăm revanșa și să le spargem și noi capetele celor din gașca Adrian Năsatase&Compania.
Nu ne rămâne decât să ascultăm urarea sărmanului Petru Crețu, om al străzii, care spune în Plugușorul lui: ”Să trăiți bine, români,/S-aveți aer în plămâni,/Aer curat și plăcut/ C-o s-ajungeți la păscut./Însă pajiștea conține/Calciu, fier și vitamine/Bune pentru sănătate,/Pentru oase, sânge, frate”
Ion DINIȘORhttp://universulromanesc.ro/
