Liderul Partidului Liberal-Democrat din Rusia, Vladimir Jirinovski a propus Poloniei, Ungariei şi României, țări membre NATO, să-şi ia teritoriile înapoi.
Este vorba despre regiunea Galiţia (revendicată de Polonia), regiunea Transcarpatia (revendicată de Ungaria) şi Bucovina de Nord (revendicată de România), toate aparţinând acum Ucrainei. În plus, României i-a mai aparţinut şi Basarabia cu tot cu Bugeac, lucru cu care Jirinovski este de acord, dar fără Transnistria. Însă, la fel ca şi Băsescu, Iliescu, Năstase, Ponta şi Antonescu, Jirinovski ştie că nu e suficient să-ţi spună cineva să le iei, mai trebuie să şi înlocuieşti cu forţa administraţia ucraineană cu cea românească. Şi acest lucru se face sub protecţia unei armate române, capabile să lupte şi eventual să învingă unităţile armatei ucrainene, dislocate în acele regiuni.
În schimbul menţinerii statutului de ţară neutră, în 2004, Rusia a oferit României o propunere de transfer tehnologic necesar revitalizării industriei de Apărare care echivala cu garanţia recuperării teritoriilor pierdute. Dacă România o accepta, azi, în 2014, ea era capabilă să nu mai latre la Lună, ci să-şi recupereze pe loc, toate teritoriile pierdute. Practic era vorba de retehnologizarea masivă a uzinei de avioane de la Craiova, a fabricii de motoare de aviaţie Turbomecanica şi a întreprinderii de producţie şi reparaţii a tehnicii de rachete Crângu lui Bot (azi ELMEC Ploieşti). Ceea ce permite modernizarea celor 18 MiG-29 A/B româneşti existente şi construirea la Craiova cel puţin încă 100 de noi avioane MiG-29 K/KUB. La care se adăuga fabricarea în România a rachetei aer-aer R-77RVV-AE (bătaie 100-120 km), supranumită de occidentali Amraamski, a rachetei sol-aer 9K338 Igla-S, a rachetei antitanc Vikhr, a rachetei de croazieră, navă-navă şi de coastă Kh-35 Uran, supranumită de occidentali Harpoonski.
http://romanian.ruvr.ru/2013_12_01/Cum-ar-fi-putut-sa-arate-azi-armata-romana-9526/
Băsescu, Iliescu, Năstase, Ponta, Antonescu şi cine mai vreţi ştiau că România nu a fost nici până acum admisă ca membru al Comisiei de mediere şi soluţionare a conflictului transnistrean pentru că acest lucru depinde de Rusia. Şi mai ştiau că separat, între SUA ca lider al NATO şi Germania ca motor al UE şi Rusia, existau încă din 1990, garanţii scrise care împiedică extinderea zonei de influență occidentală la est de Polonia, pe „coridorul sanitar al Rusiei”, format din Belarus, Ucraina, R.Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan. Rușii acceptând doar în aceste condiţii să-și retragă trupele din Germania de Est şi să aibă loc unificarea Germaniei. Aşadar unirea Basarabiei cu România depinde în proporţie de 100% de relaţia pe care a cultivat-o Bucureştiul cu Moscova şi care cel puţin de la alegerea lui Traian Băsescu preşedinte a devenit una de ostilitate pe faţă.
http://romanian.ruvr.ru/2014_03_20/Republica-Moldova-in-UE-fara-acceptul-Germaniei-3863/
Întorcând spatele ruşilor, România a intrat în NATO de un deceniu şi rezultatul a fost publicat în Carta Albă a Apărării: 60% din echipamentele armatei române sunt nefuncţionale, capacitatea de luptă este la un nivel critic, nivelul de instruire al militarilor este foarte slab, structura de forțe dezechilibrată şi sistemul de comandă depășit. NATO a respins şi solicitarea României, din 5 februarie 2013, de elaborare a unui plan de contingenţă, similar celui conceput pentru Polonia şi Ţările Baltice. Planul de contingenţă sau de intervenţie, hotărăşte ce acţiuni concrete vor fi întreprinse ca răspuns la o agresiune militară externă asupra unui stat sau a unui grup de state membre NATO. Prin urmare, ocuparea militară a României va fi condamnată exclusiv verbal, de restul statelor membre NATO, aşa cum au făcut-o şi în cazul referendumului din Crimeea.
Abia după declanşarea crizei din Ucraina, MApN şi-a adus aminte că rachetele sale AA Dvina au fost fabricate în URSS în 1964 şi a conceput în pripă un caiet de sarcini pentru achiziţia a 6 sisteme antiaeriene de rachete cu raza lungă, ofertele tehnice trebuind depuse până pe 20 martie.
http://www.acttm.ro/romana/images/stories/Doc/rfi_hsam.pdf
Avioanele F16 la mâna a doua, cumpărate de la portughezi, vor ajunge în România în 2016, devenind operaţionale abia în 2017. Până atunci mai zboară aproximativ 10 MiG-21 Lancer, cu multe limitări şi restricţii, datorate depăşirii cu 4-6 ani a resursei. Aşadar, în ceea ce priveşte trecerea Prutului de către români se poate spune că se amână sau că se va ţine la sală.
