Oraşele medievale ale Europei erau, de cele mai multe ori, înconjurate de ziduri. Din cauza acestui fapt, nu se puteau extinde, chiar dacă uneori creşterea populaţiei impunea acest lucru. Drept urmare, casele erau mici şi înghesuite, iar străzile strâmte. De altfel, în perioada ploilor abundente, acestea se transformau în adevărate canale pe care se scurgeau apele murdare. Căci toate murdăriile se aruncau în stradă, pe fereastră, inclusiv oala de noapte. Mai ales vara, când soarele încălzea puternic, mirosul devenea de nesuportat.
Animalele domestice circulau libere pe drumuri: găini şi gâşte, dar şi porci. În Londra, spre exemplu, primarul a fost nevoit, de mai multe ori, să reînnoiască ordinul de a nu se lăsa porcii să circule pe străzi. Boli grave apăreau şi se răspândeau cu repeziciune, ducând la moartea unei însemnate părţi din populaţia oraşelor.
Ciuma era cea mai cunoscută şi mai devastatoare. Unul dintre primele simptome ale bolii era strănutul. De aceea, când cineva strănuta, toţi cei din jur se grăbeau să-i ureze: “Sănătate!”, “Să trăieşti!”, Noroc!”, toate spuse cu speranţa ca strănutul să nu fie o prevestire a cumplitei boli. Secolele au trecut, ciuma s-a stins pe continentul nostru, dar obiceiul urărilor a rămas, chiar dacă azi prea puţini ştiu de unde provine.
http://istoriiregasite.wordpress.com/
