Doar acum putina vreme am citit un articol ce continea o intrebare ce mi-a starnit curiozitatea: este adevarat ca, daca o persoana inghite o samanta de mar sau de pepene verde, acest lucru ar putea duce la apendicita? Ca si copil, imi amintesc avertismentele unui vecin de a nu inghite niciodata seminte fiindca sunt otravitoare. Acum stiu ca nu era cea mai de nadejde sursa de informatii medicale dar, la vremea aceea, parea plauzibil. Desigur, au existat si opinii conform carora, daca o persoana inghite o samanta, ar putea sa ii creasca un copac in stomac. De-a dreptul infricosator. Este ceva adevar aici sau doar floclor, mit sau trebusoare utile exclusiv pentru amuzament? Conteaza ce tip de samanta sau cate mananci?
Din nou, parintii au avut dreptate
De cate ori nu v-au reamintit sa mestecati incetisor si cu grija? Macar de data aceasta au avut dreptate. Unul dintre motivele pentru care aceasta este o idee buna, vine din faptul ca mestecatul adecvat inainte de inghitire ajuta sa va sortati alimentele necomestibile de cele comestibile. Odata cu mestecarea alimentelor, un material necomestibil (cum ar fi o samanta sau un sambure) poate fi sesizat si scuipat, mai degraba decat sa fie inghitit.
Care este cel mai rau lucrucare s-ar putea intampla daca inghiti cateva seminte?
Cu totii am auzit ca “un mar pe zi tine doctorul departe”. Destul de adevarat. Cu toate acestea, semintele de mar contin amigdalina, substanta care se descompune in benzaldehida toxica si acid prusic (acid cianhidric). Cu toate acestea, oamenii sunt capabili sa detoxifice cantitati mici ale acestor substante chimice.
Semintele de mar contin substante otravitoare? Merele precum si ciresele, piersicile si migdalele fac parte din familia Rosaceae. Semintele de mar si ale celorlalte fructe mentionate contin substante chimice naturale care sunt toxice pentru anumite animale. Sunt otravitoare si pentru oameni? Aruncati o privire la toxicitatea semintelor de mar: semintele de mere contin o cantitate mica de cianura care este o otrava letala dar sunteti protejati fata de toxina datorita invelisului dur al semintelor. Daca mancati semintele de mere intregi (fara a le sparge), acestea trec prin sistemul digestiv relativ neatinse. Daca mestecati semintele cu indarjire, veti fi expus la substantele chimice din interiorul semintelor, dar doza de toxine dintr-un mar este suficient de mica pentru ca organismul uman sa se poata detoxifica cu usurinta.
Samburi cireselor sunt otravitori?
Da, chiar si samburii de cirese sunt otravitori.
De fapt, daca mancati suficiente seminte de mere sau samburi de cirese, puteti muri. Semintele de mar contin acizi cianogenici. Samburii de cirese si semintele fructelor inrudite pe care le-am mentionat deja – piersici, prune, migdale, pere si caise – contin glicozide cianogenice. Daca, accidental, inghititi un sambure de cireasa dintr-o prajitura sau mancati o samanta sau doua de mere, nu veti pati nimic. De fapt, daca inghititi cateva seminte intregi, veti absorbi o cantitate minima de compusi toxici. Mestecarea semintelor le face periculoase pentru sanatatea omului. Copiii si animalele de companie sunt mult mai susceptibile de a suferi intoxicatii ca urmare a consumului de seminte decat adultii.
Simptomele de otravire usoara se refera la tremuraturi, spasme, dureri de cap, ameteli, confuzie, anxietate, slabiciune, greata, agitatie si varsaturi. Doze mai mari pot conduce la dificultati de respiratie, tensiune arteriala si ritm cardiac crescute si insuficienta renala. Reactiile pot include coma, convulsii si moarte ca urmare a stopului respirator. Supravietuitorii otravirilor grave pot arata semne de leziuni ale inimii precum si la nivelul creierului. Exista cateva optiuni de tratament, dar principalul lucru este de a limita absorbtia substantelor chimice din seminte. Practic, aceasta inseamna ca este important sa solicitati imediat asistenta medicala in cazul in care un copil sau un animal de companie a mancat cateva seminte. De obicei, planul de actiune este de a induce voma. Exista si antidoturi, dar sunt oarecum controversate. Daca mancati sau stiti pe cineva ca mananca o samanta sau doua, nu va faceti griji … dupa cum am spus, corpul uman este bine echipat pentru detoxifierea unor cantitati mici de compusi cianurati. Acestia apar in mod natural in mai multe alimente. Totusi, daca va intrebati daca este sau nu adevarat ca semintele si samburii sunt toxice si potential letale …………………… da, semintele de mere si samburii de cirese sunt otravitoare.
Semintele inghitite pot provoca probleme prin efectele lor mecanice pe tractul intestinal, dar si prin efectele toxice (sau otravitoare) asupra organismului. Acest lucru se poate intampla fie din cauza componentilor naturali din samanta sau din cauza unui contaminant (cum ar fi pesticidele sau bacteriile). Din fericire, acest tip de boala este rar. De exemplu, nu s-a identificat nicio referire in literatura medicala de specialitate care sa asocieze ingerarea semintelor de mar cu imbolnaviri grave. La fel, nu exista aproape niciun articol sau material publicat care sa faca legatura intre ingerarea accidentala a samburilor sau semintelor altor fructe sau legume consumate in mod frecvent si intoxicatii cu asemenea substante chimice toxice.
Exista un “sambure” de adevar, totusi, in faptul ca semintele de mar sunt otravitoare. Aceste seminte contin amigdalina. Poate ati auzit de laetrile – o substanta derivata din amigdalina extrasa din samburii de caisa, considerata candva capabila sa distruga celulele canceroase prin eliberarea cianurii dar, ulterior, interzisa in SUA de catre FDA (a fost interzisa in 1971 in ciuda eficacitatii sale dovedite, dupa cum sustin unele persoane). Laetrile a fost considerata o „alternativa” la tratamentul cancerului insa, dupa altii, fara valoare dovedita si care poate fi asociata cu intoxicatia cu cianura. Este inca destula confuzie pe marginea acestui compus – laetrile – in ceea ce priveste capacitatea sa de vindecare a cancerului. Acest produs chimic inofensiv se afla in interiorul semintelor, dar atunci cand samanta este umezita si zdrobita, el poate fi convertit de catre bacteriile din tractul intestinal sau de o enzima din interiorul semintei in cianura. Deoarece cantitatea de amigdalina dintr-o samanta de mar este prea mica, este foarte putin probabil ca v-ati putea deveni imbolnavi ca urmare a inghitirii unei samante sau doua, mai ales in situatia in care acestea nu au fost mestecate. De fapt, multe alte produse alimentare, inclusiv boabele de fasole Lima, contin, de asemenea, amigdalina in cantitati mici, considerate inofensive.
Samburii de caise si migdalele amare, un aliment complet separat de migdale dulci frecvent consumate, pot provoca boli importante sau chiar moartea daca sunt mestecate si inghitite, dar acestea nu sunt alimente pe care majoritatea oamenilor sa le gaseasca intr-atat de apetisante.
Este, cu siguranta, posibila imbolnavirea prin consumul de seminte sau samburi, dar, cu exceptia cazului in care regimul dv alimentar este unul neobisnuit, este dificil sa va imbolnaviti prin inghitirea semintelor sau samburilor din neatentie. Un raport intocmit in 1998 in Analele de Medicina de Urgenta descria intoxicatia cu cianura la o femeie care a cumparat samburi de caise de la un plafar si careia i s-a facut extrem de rau in 20 de minute de la ingestie fiind aproape sa moara atunci cand a ajuns la camera de urgenta. Din fericire, cauza bolii ei a fost identificata si femeia si-a revenit, dar a fost primul raport de acest fel in aproape 20 de ani.
Merele sunt doar unul dintr-o serie de fructe ale caror seminte contin amigdalina. Cei mai mari „infractori” sunt samburii de caise si piersici, urmate de prune, seminte de mere, migdale si seminte de gutui, in ordinea descrescatoare din punct de vedere al continutului de amigdalina. Cantitatea de amigdalina continuta in semintele de mere este mica, iar semintele, asa cum am scris deja, trebuie mestecate pentru a elibera substanta.
Referitor la amigdalina, aceasta este o toxina de natura glicozidica ce se combina cu o enzima gastrointestinala si produce cianura de hidrogen (acidul prusic) – aceeasi otrava care a fost denumita Cylon B si utilizata pentru executiile in masa in lagarele de concentrare in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Foarte adesea, fructul sau samanta continand amigdalina si alti precursori ai cianidelor denumiti cianuri, pot fi procesati in vederea eliminarii substantei toxice. Radacina de manioc are un continut foarte mare de cianura si este utilizat pentru tapioca si alte produse alimente. Prelucrarea corecta a maniocului si tratamentul termic adecvat in momentul gatirii face ca acesti compusi toxici sa devina inofensivi. Toxinele din migdale, de asemenea, sunt procesate intr-un asemenea mod fie in favoarea eliminarii toxinelor, fie prin a le transforma intr-o substanta inofensiva.
Redau, in cele ce urmeaza, un top al celor 10 alimente pe care ne place sa le mancam
In fiecare zi mancam alimente vegetale care contin otravuri letale. In majoritatea cazurilor acest lucru nu trebuie sa ne ingrijoreze daca producatorul fructelor si legumelor garanteaza ca suntem in siguranta dar, din cand in cand, se inregistreaza intoxicatii grave si chiar decese accidentale din cauza consumului involuntar al unei anumite parti din planta, parte care nu ar trebui consumata. Iata o lista care cuprinde cel mai frecvent intalnite otravuri peste care dam in bucatarie.
Ciupercile
Cu totii am auzit de ciuperci otravitoare si, evident, stim ca sunt extrem de nocive, dar ceea ce multi oameni nu cunosc, este faptul ca o ciuperca otravitoare este, de fapt, o ciuperca si nu un tip separat, particular al unei plante. „Toadstools” (termenul din limba engleza) este un argou pentru „ciuperci otravitoare”. Desi exista unele semne utile care sa evidentieze faptul ca este vorba de o ciuperca otravitoare, acestea nu sunt reproductibile, compatibile si, astfel, toate ciupercile a caror origine nu este cunoscuta, ar trebui considerate periculoase de ingerat. Unele dintre lucrurile pe care le puteti cauta pentru a incerca sa identificati daca o ciuperca este otravitoare sunt: ar trebui sa aiba o palarie plata, fara lovituri, ar trebui sa aiba lamele de culoare roz sau neagra (ciupercile otravitoare au adesea lamele albe), iar lamele ar trebui sa ramana lipite de palarie (nu de picior) daca trageti de ele. Dar tineti minte! Desi acest lucru se aplica, in general, in cazul mai multor tipuri de ciuperci, nu este intotdeauna adevarat.
Fugu (delicatesa foarte populara in Japonia insa extrem de periculoasa, servita in stare cruda ca sushi care poate, daca este incorect preparata, sa contina nivele letale de neurotoxina; pielea si organele sunt otravitoare; specie de peste din familia Tetraodontidae care are capacitatea de a se umfla ca un glob de cateva ori dimensiunea lor normala prin inghitirea de apa sau aer atunci cand se simt amenintati)
Nu cu multa vreme in urma, pe o lista au fost amintite cateva decese „jenante” dintre care una facea referire la moartea cauzata de consumul de ficat de fugu. Fugu este atat de toxic incat, in Japonia, bucatarii fugu sunt instruiti special pentru acest post si sunt evaluati, testati inainte de a li se acorda certificatul de practica. Formarea profesionala dureaza doi sau trei ani. Pentru a promova, bucatarul trebuie sa raspunda la un test scris si, ulterior, sa isi demonstreze abilitatile de folosire a cutitului. Ultima parte a testului cere ca bucatarul sa manance bucatile de fugu pe care le-a taiat. Doar 30% dintre ucenici promoveaza testul – ceea ce nu inseamna ca restul mor din cauza ca si-au mancat bucatile taiate de fugu – acestia pot esua in etapele anterioare ale testului. Este consumata doar carnea de fugu deoarece este mai putin probabil sa contina o cantitate mare de otrava (care provoaca o usoara senzatie de furnicaturi in gura). Fugu este singurul aliment considerat oficial ilegal pentru consumul de catre imparatul Japoniei – pentru siguranta lui.
Socul
Arborii de soc sunt deosebit de frumosi si destul de mari. Sunt acoperiti cu mii de flori mici care au un miros delicat. Florile sunt folosite, in principal, pentru a prepara lichior si suc. Dar exista si cazuri in care florile de soc sunt consumate dupa ce au fost prajite in aluat. Dar de sub aspectul gingas, pandeste pericolul! Radacinile si alte parti ale arborelui de soc sunt extrem de otravitoare si vor cauza probleme severe de stomac. Deci, data viitoare cand va decideti sa alegeti niste flori soc pentru a le manca, asigurati-va ca veti manca doar florile.
Uleiul de ricin
Ulei de ricin, nenorocul copilariei multora dintre noi, se adauga in mod regulat bomboanelor, ciocolatei si altor alimente. In plus, multi oameni inca mai consuma, zilnic, o cantitate mica de ulei de ricin sau isi forteaza copiii sa o faca, in ciuda impotrivirii acestora. Din fericire, uleiul de ricin pe care il cumparam este pregatit cu atentie intrucat boaba de ricin este atat de letala, incat este suficienta o singura boaba pentru a ucide un om, si patru pentru a ucide un cal. Otrava este ricinul care este atat de toxic, incat lucratorii care colecteaza semintele, au dispozitii stricte de siguranta pentru a preveni moartea accidentala. In ciuda acestui fapt, multi oameni care lucreaza la colectarea semintelor, sufera efecte secundare teribile.
Migdalele
Migdalele sunt una dintre cele mai utile si mai minunate dintre seminte. Au un gust unic iar disponibilitatea lor excelenta pentru utilizare la prepararea hranei le-au asigurat, de secole, un bun renume ca unul dintre cele mai populare ingrediente in produsele de patiserie. Migdalele cele mai aromate sunt migdalele amare (spre deosebire de migdalele dulci). Au cel mai puternic miros si sunt cele mai populare in multe tari. Dar exista o problema: sunt pline de cianura. Inainte de a fi consumate, migdalele amare trebuie sa fie procesate pentru a elimina otrava. In ciuda acestor cerinte, unele tari fac din comertul de migdale amare unul ilegal (cu regret, Noua Zeelanda este una dintre ele). Ca o alternativa, puteti utiliza samburii de caisa care au un gust similar si un continut identic de otrava. Tratamentul termic distruge otrava. De fapt, poate nu stiti ca acum este ilegal in Statele Unite ale Americii comercializarea migdalelor crude – toate migdale vandute sunt acum tratate termic pentru eliminarea urmelor de otrava si de bacterii.
Ciresele
Ciresele sunt un fruct foarte popular – folosit la gatit, pentru productia de lichior sau consumate in stare cruda, proaspete. Fac parte din aceeasi familie ca si prunele, caisele si piersicile. Toate fructele mentionate anterior contin compusi extrem de toxici in frunze si seminte. Si migdalele sunt un membru al acestei familii, dar acestea sunt singurele fructe recoltate in special pentru semintele lor. Atunci cand samburii de cirese sunt zdrobiti, mestecati sau doar usor crapati, produc acid prusic (cianura de hidrogen).
Merele
Intocmai ca si celelalte doua fructe anterior amintite, si semintele de mere contin cianuri – dar, evident, in doze mult mai mici. Semintele de mere sunt foarte adesea consumate accidental, dar va trebui sa mestecati si sa ingerati un numar destul de mare pentru a va imbolnavi. Nu sunt suficiente seminte intr-un mar pentru a provoca moartea cuiva, dar este absolut posibil sa mancati suficient incat sa intervina decesul. In acest sens, se recomanda evitarea concursurilor de mancat mere! De altfel, daca intentionati sa mancati un mar si gasiti un vierme in el (si, sa speram, nu o jumatate de vierme), puteti sa il introduceti intr-un vas cu apa sarata care va omori viermele.
Rubarba
Rubarba este o planta foarte subestimata, preferata de occidentali pentru prepararea gemurilor si placintelor – aceasta produce unele dintre cele mai placute si delicioase budinci si se cultiva incredibil de usor. Rubarba este o planta ce starneste uimirea – in plus fata de o toxina necunoscuta inca, continuta in frunzele sale, aceasta are, de asemenea, un acid coroziv. Daca amestecati frunzele cu apa si sifon sau sucuri carbogazoase, acesta devine si mai puternic. Tulpinile sunt comestibile (si incredibil de gustoase), iar radacinile au fost utilizate de peste 5.000 de ani ca laxitiv si medicament de inmuiere a scaunului.
Rosiile
Mai intai de toate, niste fleacuri pe care le-am considerat interesante si care merita amintite: in Statele Unite, gratie unei decizii din 1893 a Curtii Supreme, rosiile sunt legume. Restul lumii le considera fructe (sau, mai precis, bace).Motivul pentru aceasta decizie a fost impozitul pe legume, dar nu si pe fructe. Frunzele si tulpinile plantelor de tomate contin o substanta chimica numita “glicoalcaloid” care provoaca nervozitate extrema si tulburari stomacale. In ciuda acestui fapt, ele pot fi folosite la gatit pentru a spori aroma, dar acestea trebuie indepartate inainte de a manca. Gatite in acest fel, nu veti permite ca o cantitate suficienta de otrava sa se raspandeasca in afara, dar poate face o diferenta uriasa in ceea ce priveste gustul. Si, in sfarsit, pentru a spori aroma tomatelor, presarati un pic de zahar pe ele.
Cartofii
Cartofi au fost pomeniti in cartile de istorie de la introducerea lor in Europa, in secolul al 16-lea. Cartofii (la fel ca si tomatele) contin otrava in tulpini si frunze – si chiar si in cartof in sine, daca este lasat sa se transforme, sa devina verde (culoarea verde se datoreaza unei concentratii mari de otrava de tip glicoalcaloid). Otravirea cu cartofi este rara, dar se intampla din cand in cand. Moartea survine, in mod normal, dupa o perioada de slabiciune si confuzie, urmate de coma. Majoritatea cazurilor de deces prin consumul de cartofi, in ultimii cincizeci de ani in Statele Unite ale Americii, s-a datorat consumului de cartofi verzi sau a ceaiului din frunze de cartof.
In incheiere:
Cum actioneaza cianura? Cianura de hidrogen, forma toxinei produsa prin conversia amigdalinei in intestin, actioneaza prin privarea celulelor sanguine de capacitatea de a transporta oxigenul. In timp ce organismul poate procesa si elimina cantitati mici de acid cianhidric, cantitatile mai mari pot fi mortale.
Vestea buna este ca …………………..
Inghitirea catorva seminte intregi de mere nu cauzeaza otravire. Coaja dura a semintei pastreaza otrava continuta in interiorul semintei si poate strabate sistemul digestiv fara a-i fi afectata integritatea. Este adevarat insa, ca inghitirea semintelor si samburilor celor mai frecvent consumate fructe si legume, poate determina ocazional imbolnavirea. Bunul simt ar trebui totusi sa prevaleze, sa predomine: Daca inghititi accidental o samanta de mar, nu intrati in panica. In marea schema a lucrurilor, sunteti mai in avantaj daca mancati un mar – chiar si ocazional cu seminte cu tot – decat daca mancati junk food (termen informal care se aplica anumitor alimente percepute ca avand o valoare nutritionala mica sau chiar deloc; termenul se aplica si produselor cu valoare nutritionala dar care contin si ingrediente considerate nesanatoase atunci cand sunt consumate cu regularitate, periodic; termenul se plica si in cazul acelor produse considerate complet nesanatoase pentru a fi consumate. Termenul a fost introdus de catre Michael Jacobson, directorul Centrului pentru Stiinta in Interesul Public, in anul 1972.).
Scoateti semintele inainte de a manca si nu dati samburi copiilor care pot avea o toleranta mai scazuta fata de amigdalina. Nu zdrobiti seminte atunci cand pregatiti fructele pentru suc, sos de mere sau conserve. Respectand aceste masuri de precautie simple, va garantati siguranta atunci cand manancati mere.
