Până să vină Europa să-l pună la punct pe Viktor Orban, ar trebui ca cele patru țări atacate, România, Ucraina, Serbia și Slovacia, să pună mână de la mână și să-l potolească pe acest fanatic până nu ajunge să și creadă ce declară. E clar că Ucraina are alte probleme acum, iar Serbia depinde și de votul Ungariei pentru aderarea la UE, dar mai important decât orice este ca aceste patru state să oprească jocul Budapestei de-a expansiunea.
Este suficient ca cele patru state amintite, vizate de autonomia maghiară promisă de Orban împotriva suveranităților naționale, să se încrunte la Ungaria și aceasta s-ar potoli imediat. Problema este că Budapesta le atacă pe rând cu ajutorul minorităților din interior, bine organizate și finanțate de către statul problemă care a devenit Ungaria. Iar fiecare dintre cele patru state încearcă să se acomodeze cu vecinul lor incomod. Dar Budapesta nu răspunde nici la diplomație, nici la acomodare. Ea vrea tot mai mult. Până la urmă va dori totul, adică ceva ce nu-i aparține, lăsând mereu impresia că este un stat puternic care are în spate nu știu ce susținere din afara țării. În afară de Rusia, nimeni nu este dispus să ia în serios agitația etnică a Ungariei, atâta doar că Europa, condusă de populari, e, ca de obicei, timidă sau dezinteresată de problemele sale interne.
Până să mai așteptăm ca NATO sau UE să ia măsuri, am putea lua noi, cele patru state vizate, fără să mai stăm cu mâna întinsă pe la străini, să observe ei cât de mult rău poate face Orban cu acțiunile sale anti-statale. Fiecărui stat, Orban i-a găsit și exploatat slăbiciunea. Imposibilitatea Ucrainei de a mai deschide un front de conflict și cu Ungaria e evidentă, totuși ministrul de Externe de la Kiev a reacționat față de cererea de autonomie pentru maghiarii din această țară, iar ambasadorul ungar la Kiev a fost chemat pentru explicații. O luare de poziție chiar mai consistentă decât a României care tace mâlc în fața afronturilor maghiare pentru că UDMR s-a băgat la guvernare, slăbiciunea pe care Orban o exploatează în România de mulți ani. Despre Serbia am spus, are nevoie și de Ungaria ca să adere la UE, iar Budapesta profită din plin ca să îi transforme pe maghiarii din această țară în super-cetățeni, așa cum a făcut și în România. Slovacia, care nu și-a făcut de lucru cu minoritatea maghiară din interiorul granițelor sale, e cea mai bine poziționată: ea a taxat de fiecare dată orice derapaj al Ungariei și probabil că o va face și în continuare.
Dar reacțiile mai dure sau mai suave ale fiecărei țări vizate de fanatismul etnic al lui Orban nu vor opri ascensiunea de tip neo-nazist a Budapestei. Ungaria trebuie făcută să înțeleagă că nu e de capul ei și că nu își poate irita vecinii la nesfârșit. Sunt liderii celor patru state suficient de înțelepți să înțeleagă că, dacă nu oprești răul de la început, mai târziu va fi mai greu? Orban dansează peste suveranitatea a patru state și nu are nicio emoție să dea directive, să împartă autonomii teritoriale, de parcă ar fi un fel de Führer peste această parte de Europa. Hai să punem mână de la mână și să-l potolim. Un semnal uniform dat de cele patru state împotriva Ungariei nu ar trece neobservat, după cum se impun și măsuri diplomatice ferme de penalizare din partea tuturor celor atacați. Iar primul semnal că nu-i mai permitem Budapestei să-și facă de cap ar fi să-i scoatem din joc uneltele politice care acționează pe teritoriul celor patru state. Are și România destule partide și organizații maghiare care execută ordinele lui Orban. Le oprim, scoțându-le în afara legiiașa cum se cade cu inamicii unui stat, sau le cântăm în strună și-I finanțăm, invitându-i astfel să ne fărâmițeze țara?
Dar, pentru aceasta, fiecare stat trebuie să-și depășească slăbiciunea internă, cea pe care o exploatează Orban. Însă, dacă nu o facem, observatorii externi vor crede că Budapesta este îndreptățită să ceară ce vrea, de vreme ce nimeni nu o contrazice eficient. Politica este una a forței, așa a fost întotdeauna. Dacă vecinul vrea să mute gardul ca să-ți fure din pământ, iar tu îi permiți, înseamnă că recunoști că are dreptul să o facă. Am ajuns patru țări să stăm la gura unui bezmetic care se visează regele maghiarilor și împăratul Europei Centrale. De Bogdan Diaconu
