Într-o colonie americană precum România, guvernatorul este numit pe viață. Nu contează că i se termină mandatul și nu mai poate candida la președinție, jocurile fiind făcute la Washington, guvernatorul rămâne conducătorul de facto al coloniei.
Secretul unei cariere de succes în România, în toate domeniile, îl reprezintă turnatul viteză la agenții speciali ai ambasadei SUA de la București, așa cum o demonstrează telegramele WikiLeaks. Acestea fiind sinteze ale miilor de transcrieri de tip note informative, date de persoane de prim rang din toate partidele politice, din conducerea Justiției, a Armatei, Internelor, analiști politici, jurnaliști consacrați și importanți oameni de afaceri:
http://romanian.ruvr.ru/2013_03_28/Secretul-unei-cariere-de-succes-in-Romania-Si-reversul-medaliei/
Privită din această perspectivă, mascarada de pe scena politică, menită să ridice cota de audiență a televiziunilor, care se derulează de câteva luni și care va continua până la anunțarea câștigătorului alegerilor prezidențiale, are deja un învingător dinainte desemnat. Numele lui fiind Traian Băsescu.
Singurul lucru bine pus la punct pe care-l mai are PDL la ora actuală este mașinăria organizatorică, la fel bună ca și cea a PSD. „Albă ca zăpada”, special creată pentru salvarea viitorului politic al lui Traian Băsescu, despre care vorbea în urmă cu câțiva ani consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu, a adunat la alegerile europarlamentare, în afara celor 12,3% ale PDL-ului, un pic peste 18 % ( PMP 6,2%, PP-DD 3,67%, PRM 2,7 %, Forța Civică 2,6 %, PNȚCD 0,89%, Noua Republică 0,27% ). Care este liantul care a adunat sub o singură căciulă acest conglomerat pestriț ? Doar serviciile de informații românești sunt în măsură să răspundă la această întrebare.
Ieșirea de la guvernare a PNL și ruperea USL rămâne un mister la fel de mare ca și personajul care a gândit înființarea acestei alianțe, ca o supapă de refulare, într-un moment în care românii ar fi fost dispuși să măture pe jos cu întreaga clasă politică. Următorul pas al PNL a fost făcut după întoarcerea lui Crin Antonescu de la Washington și a părut o consecință a ordinelor primite de la americani. El a constat în scoaterea PNL din grupul liberalilor europeni, afilierea lui la grupul popularilor și inițierea reunirii prin absorbție a PNL cu PDL, în vederea creării unei „Drepte Unite”.
Cele 15 % ale PNL adăugate la peste 30 %, cât însumează PDL și sateliții săi, fac 45 %, față 37,60%, cât a obținut Alianţa PSD-UNPR-PC. Așadar, la nivelul electoratului captiv al partidelor, Dreapta Unită pare vehiculul cel mai potrivit pus la dispoziția lui Traian Băsescu, după ce acesta nu va mai fi președintele României. Mărul otrăvit al lui Traian Băsescu este Dan Diaconescu, care nu se știe prin ce pârghii ( ale SRI probabil ), pare să-l fi hipnotizat pe Liviu Dragnea, PPDD devenind un fel de partener la guvernare al PSD. Spre deosebire de electoratul altor partide, din cele 15 % ale PPDD din toamna lui 2012, 11 % au migrat grupat la PSD, unde s-au regăsit și la alegerile europarlamentare. Odată reluată emisia propagandistică a televiziunii PPDD, surogatul omului din popor numit Dan Diaconescu e capabil să le promită românilor toate minciunile de pe planetă, spunându-le ceea ce vor ei să audă, ca să uite de Rolls Royce, iahtul, elicopterele, vilele și sutele de milioane de euro, picate din cer în conturile sale. Așa cred eu că și-a propus Traian Băsescu, ca la alegerile prezidențiale, prin DD, să mai adauge zestrei Dreptei Unite încă 10-11 %, ciupite de la PSD.
Ca lucrurile să fie și mai clare, Crin Antonescu a renunțat la a mai candida la prezidențialele care vor avea loc peste șase luni, când toate calculele de probabilități îl dădeau ca și calificat în turul doi. Nominalizarea drept candidat la alegerile prezidențiale din partea Dreptei Unite a lui Mihai Răzvan Ungureanu, Elena Udrea, Cătălin Predoiu sau Klaus Iohannis e o simplă glumă, întrucât înseamnă eșec garantat 100 %, indiferent câte procente ar avea în spate această alianță. Flerul meu de om trecut prin menajeria politică românească îmi spune că Mugur Isărescu va fi candidatul Dreptei Unite și noul președinte al României că și-a jucat cu mult talent rolul de personaj cheie în subminarea economiei naționale și merită.
http://romanian.ruvr.ru/2013_12_10/Ce-legatura-are-Mugur-Isarescu-cu-RoSia-Montana-1966/
Mai nou, se afirmă că și asupra lui Victor Ponta se fac presiuni de la Whisky Hotel ( White House- Casa Albă ) pentru a-i ceda poziția de candidat alAlianței PSD-UNPR-PC, eternului looser, Mircea Geoană. Dacă Ponta acceptă, există posibilitatea ca Isărescu să iasă președinte din primul tur. Și misiunea lui Isărescu, primită de la Whisky Hotel,este aceea de a-l numi pe Traian Băsescu premier al României, trimițând PSD-ul în opoziție.
Ministerul Internelor condus de generalul Gabriel Oprea ( fost ministru al Apărării în guvernele băsiste din perioada 2009-2012 ), secondat de generalul procuror Ilie Botoș (școlit și atestat de celebrele forțe speciale americane „Delta Force”), are un rol cheie în organizarea și supravegherea desfășurării alegerilor prezidențiale. Dacă „Interesul național” identificat cu interesul personal al lui Oprea o cere, unde au mers trei re-evaluări din partea lui Traian Băsescu, merge și a patra.
Comparând emisiunile Antenei 3 care au precedat referendumul de demitere a lui Traian Băsescu din 29 iulie 2012 cu cele de după alegerile europarlamentare din 25 mai 2014, observăm că cei mai vehemenți critici ai președintelui și-au rărit aparițiile virând „deontologic” spre televiziunile băsiste. Ar surprinde pe cineva să-l vadă pe colonelul „Ericsson” Bogdan Chireac aplicând metoda Ion Cristoiu pentru a se transforma peste noapte în lingăul personal al „guvernatorului” ? Potențialul nu-i lipsește dacă e să-mi amintesc doar că din demascator voluntar la Securitate a presupușilor sabotori NATO care mișunau prin Republica Socialistă România până în 1989, acesta s-a metamorfozat în animator al summitului NATO de la București din 2008 şi campion al omagierii imaginarelor beneficii aduse României de participarea militarilor noștri, ca trupe de ocupație NATO în Afganistan.
Singura necunoscută o reprezintă câte săptămâni sau luni mai durează până când
„Soluția imorală”, reprezentată de Antenele lui Voiculescu, depune armele și bate palma cu Guvernatorul ? Doar Radu Tudor, prieten la cataramă cu bateriile Patriot americane, e „competent” să facă o astfel de evaluare.
Comentarii
Real . Pentru a schimba in mod definitiv situatia politica , nu aliantele , este nevoie ca minim 100.000 de romani sa fie sacrificati ( omorati ) in lupta de indepartare totala a actualei clase politice . CUMPLIT si ROMAN , te bagi ? Bineinteles ca nu , pentru ca in cateva luni de zile situtia va reveni la ” NORMALUL ” pe care il traim in prezent . Deci mai usor cu ” popor de lichele si lasi ” , asta este situatia deocamdata , aveti grija de copii sa stie adevarul de la parintii , aveti rabdare , iar cand va veni momentul oportun , cu sanse de victorie , da , se merita un sacrificiu ! Fiti intelegator cu ISTORIA – VREMURILE SI OAMENII , toate la timpul lor .
Probabil ca timpul este cel mai cumplit judecator al algerilor de acum, si ma refer acum la cele pe care le vor face romanii in toamna. Daca nu ar fi vorba si de viata noastra si nu am fi implicate directi, am putea numi Romania, precum titlul unei opere clasice ruse, Azilul de noapte – o noapte a constiintei civice si a fibrei care asigura supravietuirea unui popor. Am ajuns terenul de exeperimente politice a tuturor impostorilor – straini si locali si ma ingrozesc gandindu-ma cum vor pune romanii, la toamna, stampila, sau mai ales, pe cine. Nu e cine stie ce dificulatate sa manipulezi un popor care „se lasa” singur indobitocit si paralizat, care nu e capabil sa judece singur – daca ar si avea cunostintele necesare sa o faca, si ia de bune, pe nemestecate, ideile altora. Astfel ca singura modalitate de rezistenta a celor nespalati pe creier este informarea din cat mai multe surse credibile si rezistenta activa in fata celor care incearca cu orice mijloc sa ne convinga de „binefacerile” unora sau altora. Si cata mizerie nu zace in spatele cliseelor rasuflate pe care le auzim non-stop, zilnic. Sa mai vorbim de proiecte, de spirit comunitar, de empatie cu cei din jur?? Ma intreb uneori daca nu cumva fibra genetica a romanilor a fost dereglata cu o doza considerabila de lipsa de caracter si de lipsa a demnitatii.
De ce, cuceriți fiind, nu știm să ne păstrăm totuși demnitatea, așa cum o fac popoare aflate în aceeași situație ca noi, precum Ungaria, Polonia sau Cehia? Există o măreție a celor învinși, care impune respect oricărui ocupant și oricărui cuceritor. Poți să ieși cu ștreangul de gât și să te predai celui care te-a învins, dar ținând fruntea sus. Așa cum s-au predat burghezii din Calais englezilor. De ce refuzăm această măreție și preferăm să fim niște târâturi care se tăvălesc la picioarele altora când nimeni (nici chiar Uniunea Europeană) nu ne cere asta? Toată politica noastră este o politică falimentară, perversă, o politică fără principii, o politică a erorii și a trădării! Nici măcar a compromisului! Ca să faci un compromis trebuie să fii inteligent. Cu mici excepții, politicienii noștri sunt lipsiți de inteligență, dar în același timp sunt perverși și fățarnici. Oricând sunt gata să schimbe partidul și tabăra în care sunt înregimentați și să treacă dincolo cu arme și bagaje. Și chiar o fac. Interesant este că poporul care i-a votat nu-i urăște pentru asta ci îi simpatizează și mai tare. Îi alege mereu, tot pe ei. Se pupă și se îmbrățișează cu ei în băi de mulțime. Se recunoaște în ei. Ce alt popor se poate comporta așa decât unul profund pervers și fățarnic? Faptul că românii nu se duc la vot decât în proporție de 40-50% mă face să sper că măcar jumătate dintre români sunt oameni demni, curajoși, inteligenți și cinstiți. Dar pot să cred așa ceva când împotriva abuzurilor flagrante ale statului ies în stradă să protesteze anemic doar șapte sau opt inși, iar pentru sărbătorirea echipei de fotbal Steaua umplu bulevardele Capitalei o jumătate de milion de români voinici, bine hrăniți fluturând pe sus bannerele cunoscutului club din Ghencea și scoțând răgete tunătoare : ”Steaua! Steaua! Hai Steaua!” ? Nici unul dintre acești inși nu a ieșit în stradă să protesteze atunci când Guvernul a tăiat salariile părinților lui și pensiile bunicilor lui. Dar dacă mâine echipa Steaua retrogradează în Liga a treia din cauza condamnării dlui Becali, zece milioane de români ar umple bulevardele orașelor să protesteze și ar lua cu asalt Guvernul și Parlamentul. Vrem colaborare și relații cordiale cu Federația Rusă, dar la întâlnirile internaționale îi insultăm pe ruși și-i numim ocupanți. Ziarele noastre românești scriu că victoria rușilor asupra Germaniei lui Hitler a fost cea mai mare tragedie a istoriei moderne (vezi colecțiile ziarelor Ziua, Evenimentul Zilei, Adevărul etc. și articolele semnate de Victor Roncea, Dan Pavel și alți vreo sută de jurnaliști români). Cum să numești o astfel de politică? În ce fel să o definești? Ce morală are ea? Vede cineva vreo logică în toată treaba asta? Ce încercăm să demonstrăm în definitiv? Că suntem buricul Pământului, că avem ceva de spus pe plan mondial când noi nu mai avem nici măcar țară și existăm ca stat numai fiindcă așa cer (deocamdată) interesele UE si SUA? Ulterior ne-am hotărât să aderăm la Uniunea Europeană, dar ne-am pus sub protecția SUA și i-am chemat pe oamenii de afaceri americani să vină în România. Le-am spus cu umerii zguduiți de plâns: ”V-am așteptat 50 de ani să veniți și nu ați venit! Acum puteți veni la noi! De ce nu veniți? Noi vă așteptăm cu drag!” Washingtonul nu s-a înghesuit să-și trimită forțele încoace, dar a trimis totuși câțiva oameni de afaceri să deschidă aici firme. Astăzi acuzăm Statele Unite că vor să ne exploateze și să ne ia bogățiile și-i ocărâm pe americani. Suntem angajați într-un război pe viață și pe moarte împotriva terorismului, dar la noi nu au existat nici atentate și nici acte de terorism, în afara, bineînțeles, a celor săvârșite de politicieni precum dl Băsescu sau dna Rovana Plumb care au exterminat toată clasa de mijloc din România anilor 2000. Declarăm că teritoriul României este indivizibil, dar ne pregătim să împărțim țara în șapte bucăți, adică în șapte țărișoare, fiecare cu președintele, parlamentul și capitala ei. Chestia asta o numim regionalizare. Nu uităm însă ca să cerem cu insistență alipirea Basarabiei, iar moldovenii de la Chișinău ne întreabă ironici la care țărișoară din cele șapte vrem noi să se alipească ei. În cartea A ȘAPTEA DICTATURĂ ÎN ROMÂNIA autorul scrie: ”Compatrioţi, ţepuiţilor şi jefuiţilor pe care toate regimurile din România (inclusiv comunist) v-au lăsat în fundul gol furându-vă țara, bătuţilor, umiliţilor care luaţi în frunte tot scuipatul profesorilor de democraţie veniți de aiurea, amărâților care abia trăiţi de azi pe mâine și alergați după pomeni, ascultaţi ce vă spun! Nu vă bucurați că primiți pe degeaba ajutoare alimentare, că vi se construiesc pe degeaba școli, că primiți pe degeaba îmbrăcăminte și încălțăminte! Nimic în lumea asta nu se capătă pe degeaba! Totul se plătește! Și voi veţi plăti totul înmiit! Când străinul începe să te înconjoare cu o atenţie înăbușitoare, să te sufoce cu sfaturile lui, să îţi ceară să te integrezi modelurilor lui nu o face fiindcă te iubeşte ci fiindcă i-e silă de tine şi nu-i place de tine! Şi nu-i va place nici după ce ai să te schimbi după cum zice el! Indiferent ce ai face! Poţi să stai şi-n cap în faţa lui şi să-ţi înfigi o floare-n cur! Tot nu-i va place de tine! Tot îți va reproșa ceva! Nu sunteţi nimic altceva decât o naţiune de sacrificiu! Sunteţi boul lui Tao care nu ştie că i se pun panglici între coarne şi pulbere de aur pe copite şi este hrănit şi adăpat după pofta inimii pentru că săptămâna viitoare urmează să fie dus la altar şi înjunghiat ca jertfă zeilor! Îl aşteaptă sacrificiul suprem!” România a ajuns într-un punct în care oamenii nu se mai duc să voteze pentru că a vota nu înseamnă azi să te faci de râs în ochii prietenilor și ai vecinilor ci înseamnă să devii suspect ca infractor și huligan plătit sau ca bătăuș arvunit cu ziua. Acest lucru nu înseamnă încă moartea definitivă a instituției electorale în România. Această moarte va veni atunci când nu va mai dori nimeni să se înscrie pe listele de candidați la alegeri. Și momentul acela nu este departe.
