Conştiinţa se referă la conștientizarea individuală a gândurilor tale unice, amintiri, sentimente,senzaţii, relaţii inter-umane și mediu. În mintea umană se produce un continuu flux de schimbare a acestora, uneori schimbarea poate fi dramatică şi are loc de la un moment la altul.
Structuraliștii au denumit acest proces “introspecție” întrucât în interiorul său se manifestă starea de analiză a situaţiilor şi întâmplarilor prin care trece individul raportându-se la senzaţiileconștiente, gândurile și experiențele sale.
Sinele experimental se referă la aspectele sensibile ale conștiinței, alcătuit din “simţiri primare” ale experienței conștiente. Aceste experiențe pot fi clasificate în general în senzații și percepții (văzândroșu, atingând o piatră), porniri motivaționale (dorinta sexuală), sentimente şi emotii (tristețe,bucurie, furie), precum și imaginarea unor obiecte sau evenimente. Se poate spune că sineleexperimental este fundamental organizat de emoție. Din perspectiva psihoterapiei, imaginile,impulsurile și organizarea proprietăţii emoțiilor sunt de multe ori în centrul atenției.
Între copilăria târzie și adolescenţa timpurie există o identitate distinctă psihosocială care devinebaza reflexivă a conștiinței de sine la adulţi.
Relația dintre sinele public pe care oamenii încearcă să-l proiecteze în afară și modul în care este perceput reprezintă un element crucial al relațiilor interpersonale și de sănătate mintală a fiecărui individ. Uneori putem interpreta greșit ceea ce alții doresc ori așteaptă de la noi sau pur și simplu nu suntem impresionaţi în ciuda eforturilor depuse de ceilalţi în a ne argumenta ori demonstra ceva. Se poate întâmpla ca un prieten să plîngă şi, cu toate că emoţiile sale sunt vizibile, la fel şi suferinţa, nu te poate mişca în nici un fel. Unele persoane sunt adaptate în mod natural la minciuna şi demonstrează o abilitate teatrală excepţională în a ne înşela complet percepţia. Aceste persoane arareori le “vedem” fără mască şi ne întrebăm dacă ceea ce vedem sau auzim este adevărat sau reprezintă doar o mască socială?
În interiorul fiecărei persoane există două filtre: freudian și rogerian. Psihanaliştii afirmă că ar mai exista două filtre şi anume filtrul privat şi cel public, în sensul că individul se comportă într-un anume fel în spaţiul privat şi complet diferit în cel public.
Filtrul freudian este cel care exprimă relaţia dinamică dintre gândurile conştiente şi subconştientul individului.
Filtrul rogerian ocupă spaţiul dintre sinele privat și cel public. Rogers a mutat accentul de laprocesele intrapsihice profunde și în mare parte subconștiente ale gândirii la experiențeleconștiente și procesele interpersonale de tip aici–și–acum. El a subliniat că rădăcina importantă a psihopatologiei este modul în care alții judecă şi frânează dezvoltarea “sinelui adevărat” al altcuiva. Acest lucru se datorează faptului că, temându-se de judecata celor din jur, indivizii îşifiltrează dorințele lor adevărate și îşi aplică o mască “auto-socială” pentru a potoli setea bârfitorilor sau a celor care le-ar putea influenţa emoţiile sau acţiunile într-un mod nefast. Terapia centrată pepersoană se bazează pe premisa că, prin formarea unei relații cu o persoană empatică disparprejudecățile şi se pot stopa avalanşele problemelor ce ar putea afecta individul în sinele privat. Astfel, sinele real va ieşi la suprafaţă şi acesta este singurul capabil să dezvolte şi să împlinească armonios individul.
Conştiinţa umana este unul dintre cele mai dificile concepte ale umanităţii şi la fel de dificil de înţeles, cert este că trăim într-o lume plină de sine public şi arar descoperim sinele privat al individului de lângă noi.
“Nu există conştiinţă fără durere” spunea Carl Jung şi cred că avea mare dreptate!
http://romaniafarajustitie.wordpress.com/
nu stiu cine a scris articolul asta, individul are o parere, despre „sinele public-experimental” propriu, excedentara fata de posibilitatile reale, indiferent cit de celebru ar fi. si ma voi referi doar la o zicere a lui Jung, despre care omul crede ceva si atit: …”singurul lucru corect pe care poate să-l facă subiectul este acela de a trata Sufletul ca pe o persoană autonomă și să-i pună acestuia întrebări personale. Arta constă doar în a-l lăsă să vorbească pe interlocutorul nostru invizibil…” Ei bine, pentru Jung, Sufletul era exact Constiinta de care vorbeste autorul mai-susului si era tratata ca o persoana diferita de tine. deci Constiinta nu e o amestecatura de procese mentale, ci o „entitate” care „locuieste” in tine, pe care o ai sau n-o ai, cu care poti „discuta” interogativ si reflexiv fara ca asta sa insemne schizofrenie. si n-at fi singura constiinta care zace in individ…daca ar sti omul cita concurenta e pentru un cotlon al mintii si-ar da cu filtrele in cap!