Este un loc prea puţin cunoscut turiştilor şi poate tocmai din această cauză şi-a păstrat acel aer enigmatic de legendă. Cei care ajung însă aici, după o oră şi jumătate de mers pe traseele montane, de la Nehoiu, sau după trei ore şi jumătate de la Chiojdu, au parte de toate minunăţiile.
Capre negre care se cocoaţă pe stânci, drumeţii montane, pensiuni specializate în turismul rural şi ecologic (membre ANTREC România) ce-şi ademenesc oaspeţii cu preparate tradiţionale din ingrediente naturale şi odăi cu miros de mentă şi levănţică. Dar şi oamenii locului, cu poveştile lor, precum pădurarul Teodor Cârdei, care are în grijă acest colţ de rai. Legendele despre acest loc sunt multe. Se zice că la începutul lumii, atunci când toate lucrurile erau posibile, la acest lac veneau primăvara, din toate zările, vulturii pentru a bea apă ce-i întinerea şi le păstra puterile. Tot aici îşi învăţau şi puii să zboare. Dar cum prin aceste părţi întinderii de apă i se mai spune şi “Lacul fără fund”, vei afla o altă legendă. Tot cu multă vreme în urmă, un cioban s-a hotărât să-şi părăsească turma de oi şi să se stabilească undeva la câmpie, unde viaţa era mai uşoară. Înainte de asta şi-a aruncat bâta în apele lacului. Mare i-a fost mirarea când a dat peste ea în apele Dunării, ceea ce l-a făcut să se întoarcă la viaţa sa dinainte.
Colţul de rai şi… ATV-urile
A trecut vara, chiar și toamna este spre sfârșite, iar muntele și-a recăpătat liniștea bine meritată, după ce mașinile de teren și mult zgomotoasele ATV-uri au intrat la odihnă. Ce vremuri frumoase erau cu douăzeci de ani în urmă, când în munte urca doar câte un grup de trei-patru tineri! Liniștiți, întindeau un cort la adăpost de vânt, încălzeau la un foc o conservă și o bucată de șuncă, ascultau liniștiți o poveste, gustând în același timp un asfințit de soare. După o noapte de odihnă, bine meritată, plecau dimineața fie spre casă, fie spre alt masiv. Astăzi, sub acest cuvânt concentrând ultimii doi-trei ani, acest colț de rai numit Lacul Vulturilor, parcă a pierdut tot ce era frumos, a pierdut câte ceva din tainele lui. Mă întreb uneori ce denumire ar fi dat Vlahuță acestui loc, dacă din întâmplare ar trece pe aici într-o zi de vară, când pe malul lacului se înghesuie cinci-șase mașini de teren, iar pe creasta muntelui se desfășoară un concurs de ATV-uri. Cred că și-ar lua rucsacul, ar întoarce spatele maneliștilor, plecând pe alte meleaguri, uitând că România-i pitorească. Stau și mă întreb, cine poartă vina acestui fenomen în turism, și-mi amintesc cum cu trei ani în urmă un post de televiziune comercială a transmis de 5 ori pe parcursul unei zile un mic reportaj care insista, în prostie, cât de lejer se ajunge în zonă, folosind ATV-ul, schimbând și câteva cuvinte cu doi copii cu rucsacurile în spate, de mână cu tatăl lor, care spuneau că-s obosiți de drum, dând parcă de înțeles că acel tată poartă vina, că nu are suficienți bani pentru achiziția respectivului bondar zgomotos.
În zori, „vânând” caprele negre
Dar, cum vă spuneam mai înainte, acum, în toamna târzie, parcă a trecut vremea celor zgomotoși și vă pot spune că sunt fericitul care gustă cu adevărat din reala frumusețe a locului, atunci când te trezești la îngânarea zorilor. Arunc o privire spre răsărit şi o sticlă de apă în rucsac și încerc să găsesc cel mai bun loc de unde să admir răsăritul, să ajung cu pași de pisică în zona caprelor negre, să prind momentul când iezii încă dorm zgribuliți pe câte un colț de stâncă, iar mamele lor încep să mănânce în liniște câteva fire de iarbă, aruncându-le priviri pline de dragoste. Când am ajuns la Colții Măgarului (ce denumiri pline de tâlc au dat ciobanii, în vremuri, fiecărui loc!) pur și simplu am uitat pentru ce venisem, fascinat de marea de nori care se întindea sub mine, mișcată în liniște de niște curenți abia perceptibili. Am uitat de mine, am uitat de unde venisem și pentru ce venisem, încercând să surprind în fotografii acele clipe minunate. Chiar dacă inima-mi bătea cu putere, era pe aceeași lungime de undă cu ochii și cu obiectivul camerei foto și mă rugam în gând, sau poate șopteam o rugăminte către Dumnezeu, ca totul să dureze cât mai mult, nu cumva să se întețească vântul, care putea să strice această frumusețe. Și marea de nori se mișcă ușor, mângâind muntele, mângâind caprele negre, lăsând în soare doar câte un vârf mai înalt. Un asemenea peisaj, admirat în liniște, te umple de frumusețe, de energie chiar, și la final regreți că nu poți să-l mai împărtășești cu cineva care știe să-l înțeleagă. Te face să uiți de lume, să uiți de cei care deranjau în vară, iar sufletul devine parcă mai iertător.
Codrii albaștri de sub Penteleu
Cu o energie parcă născută din această frumusețe, mi-am zis că trebuie să mă mai mișc, să trec repede prin toate locurile din care am cea mai bună vizibilitate, să transmit masivului Ciucaş că astăzi doar eu sunt fericit, să salut în depărtare codrii albaștri de sub Penteleu… Am urcat tocmai pe vârful Siriu, la cei 1654 m altitudine, poate mai repede ca niciodată, întrucât voiam ca farmecul să nu dispară. Știam că undeva, sub mine, marea de nori mângâie și caprele negre și poate acei iezișori se bucură și ei sau rămân mirați de această frumusețe. Nu cred că prin câteva fraze stângace voi reuși să vă transmit și vouă, cititorilor, tot ce a fost frumos, dar sincer vă doresc ca măcar o dată în viață să fiți fericiții văzând acest fenomen.
Ideal ar fi sa procedati conform uzantelor cand preluati un text, respectiv sa preluati doar un fragment si sa dati trimitere catre sursa. Va rog mult sa faceti asta macar pentru articolele pe care le preluati de pe saiturile mele. Simona Lazar – vacantierul.ro
Uzantele sunt in felul urmator:
-orice text publicat si neavertizat contra copierii se poate….
-sursa se poate vedea la sfarsitul articolului. Nu este neaparat necesar sa dau linkul exact, deoarece motivul real al acestei obigativitati este sa faci publicitate sitului respectiv. Lucrul pe care l-am facut.
-daca situl ar fi fost un blog si nu o publicatie online, poate ca as fi recurs la a intreba blogerul respectiv, dar fiind un ziar, preiau si eu artticolele respective, asa cum procedeaza toate cotidienele de la unele la altele, evident cu sursa aferenta.
Singura mea greseala, si pentru care imi cer scuze, dar nu am facut-o cu intentie este ca nu am scris autorul art. respectiv sau de unde a fost preluat art. pe situl respectiv. O sa remediez imediat si va rog, daca mai gasiti vre-o greseala asemanatoare, posibil la alt art. de al dvs., va rog sa-mi atrageti atentia.
Stimate Admin,
Pretentia dvs de a fi acordat totalul de credit pentru informatie mai mult decat comuna expusa public contravine flagrant Eticii Cunoasterii. Faptul ca emiteti pretentii de a fi recunoscuta drept autoarea unui text arunca o lumina intrucatva neflatanta asupra caracterului scriitorului.
Am parcurs si eu aceasta piesa a dvs si pot sa spun cu sinceritate ca nu este genul de informatie pe baza caruia sa pretinzi recunoastere a numelui.
Daca aveti Informatie de daruit Umanitatii, o puteti face altruistic si fara motivatii egoiste.
Informatia este darul pe care nu e necesar sa-ti pui numele.
In cazul in care nu stiati, toata Informatia expusa pe domeniu public, i.e Internet, devine proprietate publica.
Fiti bucuroasa ca informatia dvs, care in opinia mea este comuna si fara vreun sclipici deosebit, este diseminata gratis de bloggeri sau site-uri de orice fel.
Se pare ca nu pe dv. trebuie sa va cert. Totusi, articolul este preluat de pe Vacantierul.Ro, unde am gazduit un material trimis de prietenul nostru Teodor Cardei – gasiti totul la aceasta adresa: http://vacantierul.ro/acolo-unde-norii-mangaie-caprele-negre-2/ inclusiv mentiunea ca trebuie consemnati autorii sau saitul de pe care s-a facut preluarea. Nu am nimic impotriva sa preluati ceva, doar sa mentionati… cat despre practica gresita a unei bune parti a presei de a prelua fara sa mentioneze sursa, asta e alt ceva. Daca se face asta, nu inseamna si ca e corect.
ok…imi cer scuze, pentru tot
Lupoaico, soro, sa nu-mi spui ca te facusi mielusel in fata „geniilor” astea literare. Auzi la ei… zici ca sunt Stapanii Literelor dupa cum se falosesc… Din partea mea, un critic literar incognito, declar textul mentionat fara valoare literara deosebita, cu slaba fluenta contextuala si multe zorzoane literare (expresii artistice) inutile. Na, dle Cardei, recunoasterea mult cautata, ptr efortul dvs literar.
Nucule, nu mai fi asa circotas 🙂
Nu sunt mielusel…decit cind vreau :), mi-am cerut scuze, deoarece a fost greseala mea. Partea cu geniile si literar, am aceiasi parere. Trebuie sa intelegi ca blogul este format din art.de la altii, iar eu trebuie sa respect anumite chestii morale si legale.
Ce nu am putut eu scrie…ai scris tu..vezi ce bun e un nuc la casa omului?
Ha ha ha, esti amuzanta… uite daca esti amatoare de texte tari am sa-ti dezvalui o sursa, darklightlegion.info, de unde poti „trage” articole in care multi isi rup dintisorii de lapte. Abia l-am ridicat pe server, si urmeaza sa pun si textele traduse in romana. Scrie acolo unu’ Solobscur, si ai de la el permisiune totala sa-ti alegi textele care-ti par interesante si sa le expui chiar si fara referire la sursa. Totul acolo e din sursa Scrib, iar Scribul a decretat „Liber la Cunoastere”. Sper ca engleza ta e destul de potenta.
Normal ca sunt amuzanta….asta mi-e felul. Numai ca unii se cred cocosi, dar aici au ghinonul de a gasi o gaina cu creasta de cocos. Doar putini vad o femeie si se poarta ca atare….
Merci de oferta dar prefer textele traduse, deoarece le afisez pe blog.
Nu ma deranjeaza chiar deloc sa scriu sursa..doar tot blogul asa functioneaza.
Vad ca ne intelegem mai bine…am inceput mai dur…
ps nu cred ca pot sa copiez nimic…nu am voie..scrie clar. Degeaba imi dai tu voie, comform legislatiei nu se poate. Multumesc oricum.
Da-mi voie sa ma repet; Scribul a decretat “Liber la Cunoastere”.
„Ego sum Scribum!” Solobscur doar transcrie…
Treaba cu „Original content
Protected by Copyscape Web Copyright Protection Software”
a fost introdusa din exces de zel de catre programatorul meu, dar o va scoate cat de curand. Prin urmare, e liber la Cunoastere… si asta e doar inceputul. Ce urmeaza va fi greu de „digerat”.
da, din ce am vazut, merita, dar vreau tradus in romana…asa ca astept 🙂
sunt fetita cuminte si rabdatoare..dar vezi sa nu te lalai prea mult ca ma plictisesc
We shall gladly oblige…
daca te bucuri e bine 🙂
ARTICOLUL ESTE SCRIS DE TEODOR CARDEI
Bravo frate, uite ai de la mine recunoastere totala ca autor al piesei respective si o diploma pe masura valorii ei literare… ai cumva o lupa ca sa o poti citi?
Nu va mai contraziceti ca cine vrea sa ia orce articol il poate fotografia/filma scana si sa il traga pe DVD sau SD.Asa ca…
Cum necum..articol fain au ba..cand este copy/paste ..frumos etic si moral este sa faci referire la cel ce la scris..Uit..eu ..un om normal..far de mari pretentii ..am fost incantat de acest articol.[si habar nu am cine este Domnul delo scris..].poate ca am oare’s ce radacini prin Buzau ..sa conteze [sic] insa ..daca un prim ministru copiaza fara a face referire de unde a copiat ..asta nu inseamna ca este si cuser..asa ca Dom Nucu..cu regret ..da talica nu ai dreptate..din ori ce privinta ai „privi” .Una peste alta..e o treaba faina sa citim asemenea articole despre locuri de pe la noi… .Cu respect
🙂 …Nucule, ti-ai luat-o….acu sa te „vaz” hahahaa
Ce sa mai vezi, Lupe, ca am fost asa de ranit incat nu mai am timp sa opresc hemoragia…:)) Problema este alta… limba asta romana cu toate complexitatile, rigorile si subtilitatile ei poate avea un efect intoxicant asupra celor ce o folosesc in scris… de-aia scriu in engleza.
Tu ranit?…hihihi…creeeed
De la inaltimea ta nu te atinge nimic…sau ma insel?
Eu prefer romana..e a mea.
„De la inaltimea ta…” ai afirmat.
Ma confuzi ,probabil, cu vreun ideal de-al Emin-ului… ” De sus, din cerul lui inalt…”
Nu, Lupoaico, locul meu este adanc, rau de tot, in haznaua Existentei, de unde privesc cu un oarecare jind spre Suprafata unde se manifesta Umanitatea. In acelasi timp plutind si eu pe aceeasi Suprafata, dar manat de vanturi inca necunoscute Omului.
frate, nu am voie sa glumesc neam….
Existenta nu este doar o hazna, depinde din ce punct o privesti, si tu stii asta. Vinturile le avem toti doar ca unii se incapatineaza sa se agate de mizeria din jur sau altii pe care ii zboara cu totul. Daca mergi pe linia din mijloc, pastrezi echilibrul si poate hazardul intr-o zi, se indura de tine si te lasa sa vezi dincolo de usa.
ps…o sa-ti raspund mai pe seara, deoarece ma apuc de zugravit in bucatarie…dracu m-a pus..
„frate, nu am voie sa glumesc neam….” , totusi noi indraznim sa diferim in opinie :)))
„Trase Domnu’ (Creatoru’) o basina zdravana ce-i haladui prin matze un eon sau doi si Basina-i prinse Viata(se transforma in Viata, Existenta)… traducere aproximativa din Scrib-Origenesys, dupa care continua:
„Asa de potenta-i fu Basina ca mistica-i taina il vraji (adormi) pe loc si-l trimise in Lumea Viselor unde invata Magia Dreapta.” In alte cuvinte Viata, Existenta, fu atat de desavarsita incat fermeca pe insusi Creator…
Citind cele de mai sus, nu iti cam vine sa inclini spre posibilitatea ca Existenta, Umana plus toate celelalte persuasiuni(feluri), poate fi vazuta drept o Hazna intrucatva mai deosebita?
Am sa scotocesc prin scripte dupa un text tradus, si am sa ti-l trimit pe adresa de e-mail… click pe poza, stiu procedura.
„Daca mergi pe linia din mijloc, pastrezi echilibrul si poate hazardul intr-o zi, se indura de tine si te lasa sa vezi dincolo de usa.”
Hazardul, religia cunoscuta drept Aleatorianism, la ea te referi? Hai ca glumesc, e o religie inventata, ca si cuvantul in sine.
Cat despre „linia de mijloc” ea constituie in acelasi timp limita de sus a cuiva, sau limita de jos a altcuiva. Voiai sa spui Neutralitate, perhaps?
„Dincolo de usa” devine la un moment dat neinteresant, iar Casa dispare intrutotul.
mamaaa…daca ai sti cit de obosita sunt, iar tu, ma supui la niste conexiuni…iar eu vad patu….si mai am de afisat stirile de seara…uf
uite cum facem…imi cer scuze, dar nu reusesti sa scoti nimic inteligibil de la mine inse ara asta…neuronul meu, poate doar sa mai glumeasca…in rest…
da…clik pe poza 🙂 …vad ca ai invatat mersul casei
Daca nu am diferi in opinie, am fi identici…la indigo inca nu suntem trasi. Plus ca de multe ori unul glumeste si altul o i-a in serios, sau invers. Asa se intimpla cind doi oameni discuta prin scris. Una e face to face si alta….confuzii. Dar nu-i nimic, ne intelegem noi, pina la urma. Tu zici ca te injur eu glumesc, tu scrii ceva serios eu zic ca vorbesti prostii…si uite asa, viata merge inainte.
Existenta noi oamenii ne-am complicat-o. Noi suntem singurii vinovati de toate belele. Si asta pentru ca vrem tot timpul mai mult material. Simplitatea este fara prea multe batai de cap si implicit ai timp si sa apreciezi la justa ei valoare creatia, inclusiv pe tine. Din cauza asta omul este nefericit, obosit fizic si psihic, bolnav, trist, singur, negasindu-si locul intr-o lume haotica. Cine intelege ca nu merita efortul de acumula si doar cit are nevoie de strictul necesar, acela este un nou inceput pentru el.
Iti dau un ex. care este valabil pentru foarte multi romani. Dupa 89, multa lume era nevoiasa si din disperare au plecat la munca afara. Cind au plecat, a fost pentru nevoile primare, numai ca pe parcurs au vrut din ce in ce mai mult, de la case au ajuns la vile, de la o masina, au 2, si alea cit mai scumpe si mari, sa le faca copiilor case….etc. Daca omul ala care a plecat, s-ar fi multumit cu ceva mai apropiat de normalitate ar fi fost cam asa: in citivia ani, si-ar fi construit o casuta, o masina strict pentru utilitate, si in primul rind ar fi investit intr-o afacere ( cel mai normal, deoarece avem enorm de mult teren-ceva legat de agricultura) in Romania altfel si-ar fi vazut viata. In loc sa muneasca ca sluga( si aici e la fel) printre straini, ar fi fost acasa linga familie si copii, muncind pentru el, linistit, in mediul natural. Dar nu, el vrea sa fie cel mai tare taran din orasul lui…si e, cel mai bolnav, nu numai fizic de la atita munca ci si psihic ( se stie ca majoritatea au probleme psihice destul de naspa), ros de griji si stres, cu copii crescuti de bunici, vai de ei., deoarece majoritatea sunt la pamint si cu educatia si muuulte altele ( vezi tinara generatie de ratati) si stai si te uiti…cit de prost sa fii, sa nu realizezi, ce viata de cacao ti-ai realizat. Ai facut o vila care oricum cind copii pleaca tu vei ramine sa alergi stafiile prin ea ( asta daca nu le faci si lor, ca de, ei sunt handicapati si nu pot munci, trebuie mama si tata sa le faca, de parca le ridica careva statuie….amaritii habar nu au ce lichele au la usa; am vazut atitea cazuri cind copii si-au tratat parintii cu f….; dar daca spui asa ceva unui parinte, zice ca copilul lui este de pus la icoana, si in realitate…..ooo, daca ar sti ce zace in odorul lui – orice psiholog poate sa-ti spuna ca un copil crescut fara parinti linga el, automat are traume psihice…daca mai vrei sa te si iubeasca ca parinte, inseamna ca esti destul de prost) , o rabla sau mai multe care au ruginit, plozii pe care ii ai zici merci daca nu au retard, o nevasta/sot, la care te uiti si te intrebi cine mai e si ce vrea de la tine…si uite asa, ai o viata de hazna. Ex. sunt enorm de multe dar asta era cel mai uzitat de romanasii nostii. Cine e vinovat? Cine si-a construit haznaua?
Hazardul nu e nici o religie…de fapt stii prea bine ca nimic nu e intimplator.
Nu neutralitate…odata ce ai ajuns aici, numai neutru nu poti sa fii.
Cei de jos sunt cei in material…..sa acumuleze posesiuni cit mai mult.
Cei care zboara prea repede si prea sus…aia sunt cei cu anumite probleme psihice…un ex. a fost de curind aici pe blog.
Cindva am cunoscut o persoana, de o inteligenta si cultura….personal nici pina in ziua de azi, nimeni nu l-a egalat. Era aproape de geniu…daca chiar nu o fi. Numai ca in timp a incercat sa deschida cu forta acea usa….plata i-a venit cu virf si indesat. Deci, sunt doua modele la cei care zboara prea sus. Unii fara cap 🙂 , si altii cu prea multe in cap.
Calea de mijloc este sa ai si materialul in limita unei vieti fara un efort prea mare de munca, ca sa ai timp sa te axezi pe partea cealalta a adevaratei tale identitati. Cind ai venit aici, a fost pentru a acumula cit mai multe experiente benefice. Multi spun ca experienta este una singura, gresit. In toata viata noastra exista dualitate.
Cine vede dincolo de usa…devine neinteresant ce lasa in spate…normal ca, casa dispare. De aia si partea materiala devine doar ceva strict necesar.
ps….nici eu nu mai stiu ce am scris…nu ride…mi-e un somn…
Ce-mi descrii tu e „aburul” ce pluteste pe suprafata haznalei… Tragedii personale, idealuri umane, care mai normale, care mai deplasate, dezamagiri, iubiri tradari, bucurii, etc…acesti „aburi” sunt intrucatva trunchiati de Suprafata, nu se gasesc intr-o fluenta logica a Relevantei. Simtirile imaginate primeaza „aici si acum” si nu sunt crescute vernacular, din experiente proprii(personale)… si totusi, nu este nimic gresit in Realiatatea asta. Din aburii ilogici nasteva Sfanta Sfintelor, Imaginatia, cea ce fundamneteaza latura creatoare a Mintii OM.
Referitor la USA cea de pomina, ea este imposibil de fortat. De ce, te-ai putea intreba… Ea este vesnic deschisa, imbietoare, primitoare, rasplatitoare, iar datoria sfanta a celui „intrat” este de a o tine deschisa dupa propriile abilitati(mentale) .
In spatele Usii, Misterul, ca Stapan al Casei, cu un ochi iti zambeste, cu altul iti plange de mila, cu o mana te mangaie, iar cu alta te palmuieste. Proaspatul intrat ar face bine sa iasa din zapaceala initiala cat mai repede…
Cred ca ai inteles conceptul de „hazna divina” dintr-o perspectiva putin diferita decat am prezumat eu. Daca o simpla basina, scuza te rog limbajul, a creat Existenta cu ale ei Universuri si manifestari ale Viului(Entitatii Genetice), imagineaza-ti ce alte masinatiuni sunt manifestate din partile ejectate care sunt de o substantialitate mai ampla.
Poate nu am explicat eu prea bine.
Umanitatea, cu tot ce e frumos-urat, in ton sau disonant fata de Muzica Existentiala, fazat sau defazat de Intentia Creatoare, relevant sau nu planurilor acelei Minti de Origine, nu este decat o parte infinitezimala din Intreg, creata din resurse divine de cea mai elementara vibratie.
Si totusi, contrar celor invatate de la lumea din jur, Omul e esential Creatiei, Creatorul slujind pe Om prin Om, si nu invers. Chiar asa o fi, o sa te intrebi tu, or fi adevarate balivernele astea? Asculta acum si crede mai tarziu.
Ma opresc aici, inainte de a cauza vreun stres de sistem. :)))
Sa stii ca o sa-ti fac cota parte din treaba care o am eu…adica sa programez…cu tine, care ma supui la cazne 🙂 , de gindire profunda, in acelasi timp cu trivialitatile cotidiane pe care tre sa le citesc si evident sa le programez, nu o sa mai ajung nici sa dorm…hihihi..
„Ma opresc aici, inainte de a cauza vreun stres de sistem. :)))”, ????????????????
Dar ti-am spus ca nu e nici o hazna cu adevarat…omul isi construieste singur haznaua …probabil ca-i place cum miroase…mai stii? 🙂
„In spatele Usii, Misterul, ca Stapan al Casei, cu un ochi iti zambeste, cu altul iti plange de mila, cu o mana te mangaie, iar cu alta te palmuieste.” Eu zic ca e gresit. Dincolo este doar infinitul din care faci si tu parte odata ce intri cu totul.
Umanitatea ca un tot intradevar este doar o parte din marele plan, a creatiei/divinitatii. Ea face parte dintr-un mecanism care inglobeaza tot ce este creeat pe toate planurile de existenta, dar daca vrei sa aduci in discutie haznaua…da, ea e specifica vibratiei pamintului. Asa e locul asta in care suntem noi acum…asta e vibratia la care suntem acordati. Numai ca avem si o scapare…USA…
„Creatorul slujind pe Om prin Om, si nu invers.” , evident ca da…de aia ai totul in tine….ZBOARA. 🙂
Hai sa ne intelegem. Tu vorbesti de abstract iar eu incerc sa-ti arat ca omul este o fiinta destul de neevoluata.
Evolutia omului depinde de puterea lui de a ascede acestei realitati, care de fapt este o iluzie.
Singura noastra experienta care ne poate face sa deschidem USA, este iubirea din noi. Acolo se afla de fapt cheia. Fara ia, nu avem nimic, nici aici, nici in alta parte. Totul este construit in univers, incluziv universul, din iubire.
Perspectiva mea existentiala e intrucatva simplificata prin sublimarea simtirilor de fond… deasemenea nu include Pacat. Iar scala valorilor experientelor existentiale incepe de la Relevant, continua pana la Non-Relevant dupa care isi schimba logica si se conecteaza la o scala stranie.
„Love was never the answer!” au fost ultimile cuvinte ale lui Lenon in timp ce murea datorita hemoragiei interne. El, care a cantat „Love, love, love…” a avut o revelatie stranie in momentul lui final. Love was not the answer.
Iar Usa nu se deschide in Infinit, ci spre un coridor cu usi aliniate spre Infinit. I se spune „The Hallway of Intention” iar acolo se intampla lucruri destul de stranii, intr-un fel ilogice mintii umane.
„Hai sa ne intelegem. Tu vorbesti de abstract iar eu incerc sa-ti arat ca omul este o fiinta destul de neevoluata.
Evolutia omului depinde de puterea lui de a ascede acestei realitati, care de fapt este o iluzie.”
„Abstract” e un cuvant simbol al unei incarcaturi semantice mult distante sensului exprimat de mine.
Eu nu am facut altceva decat sa descriu Realitatea Ampla, in care este gazduita ca parte infinitezimala si Realitatea (Existenta) Umana, care contrar crezului comun este de fapt Magie si nu Iluzie. Magia respectiva este Stiinta extrasa prin distilarea Cunoasterii Divine, cea pe care noi o cream, imaginam, intuim, contrafacem, „aici si acum”, prin experientele existentiale in OM.
„“Ma opresc aici, inainte de a cauza vreun stres de sistem. :)))”, ????????????????
Multe semne de intrebare, sa nu te astepti la tot atatea explicatii. :)))
Fiecare Minte functionala reprezinta un sistem de extractie si procesare a Informatiei, in operandi (prin actiune sau experienta personala), sau in abstracto (prin procesul cognitiv cunoscut drept gandire sau meditatie, fara actiune fizica).
Baza acestor doua moduri de operare mentala consta intr-un sistem de gandire logica, format de cei din jur, parinti, sistemul educativ, prieteni etc… Cand apare o idee noua, inedita si care nu se aliniaza cu logica de functionare existenta, se intampla o stare de tensiune, sau stress al sistemului.
Ideea noua poate fi :
1.considerata neinteresanta si trecuta automatic in „trash file”.
2.negata ca fiind ilogica si trecuta prin alte filtre mai fine ale logicii personale, asta in procesele cognitive de „idle” (neprioritare), instanta in care stressul se diminueaza si persista dar la un nivel aproape imperceptibil, cu sansa de spra-acumulare si detentie
3.acceptata instantaneu, moment in care stressul se disipeaza instantaneu, iar sistemul se reconfigureaza dupa parametrii dictati de noua idee.
“Love was never the answer!” – eu nu contest experientele altora, dar nici nu mi le insusesc daca nu le simt ca adevarate pentru mine.
Mai la inceput, ti-am zis ca eu nu mai iau dupa nimeni daca nu se „pupa” cu ce stiu eu despre mine si ca fiecare om este unic. Unicitatea consta si in faptul ca fiecare are propriile lui simtiri interioare, care-i pot spune daca asta sau altul este drumul de urmat pentru el.
Si crezi ca ce a spus Lenon, e litera de lege? De ce trebuie sa-ti spuna altul, care este calea, sau cum e cazul de fata, ca nu este calea? Tu nu o gasesti in tine? Stii tu ca el a avut dreptate? Daca s-a inselat?
„Iar Usa nu se deschide in Infinit, ci spre un coridor cu usi aliniate spre Infinit. I se spune “The Hallway of Intention” iar acolo se intampla lucruri destul de stranii, intr-un fel ilogice mintii umane.” – USA este una singura, dar in momentul in care ai reusit sa o deschizi, cale de intoarcere nu mai ai, si evident ca din acel moment incepi o alta scoala, prin care esti invitat pe acel coridor. Multi stau toata viata pe coridor, sau deschid…in functie de ei..
„Perspectiva mea existentiala e intrucatva simplificata prin sublimarea simtirilor de fond… ” – este alegerea ta, numai ca ai in tine un anumit simt, pe care daca l-ai suprimat…e cam naspa. Nu vreau sa spun mai mult si nici nu am voie sa ma bag.
„Eu nu am facut altceva decat sa descriu Realitatea Ampla, in care este gazduita ca parte infinitezimala si Realitatea (Existenta) Umana, care contrar crezului comun este de fapt Magie si nu Iluzie. Magia respectiva este Stiinta extrasa prin distilarea Cunoasterii Divine, cea pe care noi o cream, imaginam, intuim, contrafacem, “aici si acum”, prin experientele existentiale in OM.” – eu o consider o iluzie, deoarece totul in jurul nostru este creeat pentru a ne ajuta sa evoluam.
Nuc, tu cauti raspunsuri de a ascede dincolo, dinafara ta. Tot ce mi-ai scris pina acum, denota o gindire foarte avansata, dar total necuplata la partea interioara…poti sa-i spui suflet, mai empiric vorbind.
Noi doi mergem pe drumuri diferite cu acelasi tel. Vreau sa te intreb la modul sincer, ai reusit sa deschizi USA?
Vreau sa intelegi ceva despre mine. Eu sunt mai „ciudata” si poate iti este greu sa ma intelegi cu mintea si logica. Eu inteleg perfect tot ce mi-ai scris, dar sunt convinsa ca tu ai inteles foarte putin ce am vrut eu sa spun….nu intelegi nu numai cu mintea…ci si cu altceva.
A sublima este un proces fizic de transformare din solid in gaz sau vapori. A sublima o simtire de fond inseamna a-i reduce „greutatea” dar nu si volumul sau amplitudinea… in alte cuvinte se schimba frecventa de rezonanta… se simte „altfel”.
Am sa ma opresc aici, iar drept „food for thought”: Beware of the Stars-the-Deceivers! They aren’t what they seem to be!” Multa bafta!
.
Stele inselatoare pot fi pentru oricine, daca nu a reusit sa deschida usa si se bazeaza doar pe teorie citita( nu stiu daca este si cazul tau). Mai exista o categorie care crede ca deschide USA, dar de fapt a deschis doar o alta iluzie paralela lumii asteia. Na acum, fiecare cu norocul sau ghinionul lui.
Nu mi-ai raspuns la intrebare….nici nu ma asteptam. Oricum, orice drum care nu include iubirea este un alt drum…nu gresit neaparat, doar altul.
Si ca sa intelegi mai bine, ca ce sustin eu nu este ceva insusit pe parcursul vietii…eu asa m-am nascut…cu USA deschisa.Ca sa mentii acea usa deschisa trebuie sa ai mintea unuia batrin si sufletul unui copil foooarte mic.Evident daca ai reusit sa deschizi usa,esti asa.
Iti doresc sa-ti deschizi toate usile care crezi ca te ajuta. Bafta.
Pentru o persoana care „se da” mare cititor de pe bloguri, scrii cam prost!
De exemplu:
– propozitia incepe cu majuscula si se termina cu punct;
– cuvintele se scriu corect, nu „fandosit” sau prost (far, delo, oare’s ce, ori ce);
– se pun 3 puncte (…) cand introduci o pauza cu „subinteles”;
– se pune virgulă cand faci o pauza in vorbine, in cadrul propozitiei sau al frazei.
In rest, numai de bine !
Dorule, parerea dumitale iti apartine in totalitate, si departe de mine gandul de a o trece prin ciurul gramaticalitatii si a eticii de conversatie. Sunt de acord cu matale, locul descris este sublim, dar piesa nu ii face deloc dreptate. Si sa mai ai pretentii sa ti se prezinte „onoruri literare” pentru cateva cuvinte insirate in fuga, cu dezacorduri gramatice si flambari are ortografiei, ca sa nu mai amintesc de inabilitatea de a descrie subiectul la justa lui valoare, este un lucru de orgoliu literar deplasat.
” Eu prefer romana..e a mea. ”
Cata fatarnicie, cata prostie, cata josnicie !…
Dupa ce umpli blogu cu tot felul de articole in engleza, cu toate ca lumea te-a atentionat mereu ca asta e aiurea, ai continuat sa postezi netradus.
Iar acum trei zile (parca) te-ai luat si de un sarb/croat/ceh/polonez care a trimis si el cum s-a priceput… Ce gazda buna esti! „Alo! aici e Romania!” Cata ospitalitate! Asa se spune un „multumesc” in zilele noastre!
Acum ce-ai patit ?????
Ai intrat cumva in anul mortii si ti-a venit mintea aia „a de pe urma” ?????
Uite care e treaba. Daca afisez articole scrise in limba engleza,e normal sa o fac…este o limba internationala si sunt destule persoane pe blog care citesc. Crezi ca interesa pe cineva ce a scris nene ala in poloneza?
Iar pentru cei care nu cunosc limba respectiva, este afisat in dreapta translatorul.
Cei care m-au atentionat,in frunte cu tine…poate nu stii, dar blogul este al meu…iar tu poti sa atentionezi pe cineva, la tine acasa, nu aici, CLAR?
Vezi ca e aproape razboiul…pe la granite, si ai grija, ca e posibil la tine sa fie anul mortii mai aproape…asta daca nu esti cu handicap, si sa te prevalezi de inrolare.
Crezi ca daca scrii anti Valah, nu mai poate el de cit te duce pe tine mintea?
Pustulica, fugi acasa ca s-a racit mincarea, si mai trebuie sa faci si nani…hai pa.