Super…curva (politica) merge mina in mina cu religia.

Săptămâna trecută a fost semnat actul de constituire al unui partid politic, Forumul Alternativa Creştină (FAC), anunţă blogul unuia dintre fondatori, Mihai-Silviu Chirilă. Noul partid va sta sub motto-ul: Dumnezeu, Patria şi Familia.
Forumul Alternativa Creştină militează pentru:
– un stat în slujba cetăţeanului
– prosperitate economică pentru toţi
– respectarea tradiţiilor şi a credinţei în Dumnezeu
– o Românie suverană şi demnă în Europa şi în lume
– exploatarea resurselor naturale numai în interesul românilor
– interzicerea fracturarii hidraulice şi a altor metode poluante de exploatare
– susţinerea familiei creştine tradiţionale
– păstrarea documentelor de identitate actuale şi eliberarea de acte biometrice numai la cerere
– moralitate publică vegheată de o justiţie imparţială
Strângerea de semnături este coordonată de Mihai-Silviu Chirilă, teolog şi realizator de emisiuni TV şi Alexandru Moleanu, fost procuror în judeţul Mehedinţi.
Tot Mihai-Silviu Chirilă, a expus, pe blogul său şi programul politic al Forumului Alternativa Creştină:
“Biserica este un drept sacru al poporului, ca însuşi dreptul la credinţă şi la viaţă: este dreptul lui la viaţă spirituală. Ar fi deci o crimă naţională a ignora sau a contrazice cerinţele religioase ale poporului şi este exclus a putea rupe viaţa lui religioasă de restul vieţii lui; este exclus a-l deposeda de Biserică. Conducătorii poporului pot să facă, în particular, abstracţie pentru ei înşişi de o credinţă religioasă, dar de a poporului însă niciodată. Ei sunt liberi, ca indivizi, să nu creadă; poporul crede. Şi pentru că nu poporul există pentru conducători, ci conducătorii pentru popor, oricare le-ar fi convingerile personale, este o imprescriptibilă datorie de conducători ai poporului a respecta şi a ajuta să se menţină acea măreaţă şi irezistibilă convingere şi tradiţie colectivă care se numeşte legea strămoşească, în care poporul s-a născut şi a crescut. Credinţa poporului nu este credinţa unui om, liber să o aibă sau nu; este credinţa milenară a unui neam care o are, care nu poate să nu o aibă, care trăieşte cu ea şi moare cu ea” (pr. prof. Teodor M. Popescu, Misiunea creştină a statului, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2005, p. 27 ). Pentru continuare faceţi click aici.
