În fiecare zi, de mulți ani, am făcut un pact cu indiferența, prin care am vândut paradisurile acestei lumi, pentru confortul de a arunca gunoiul pe jos și de a merge cu mașina. Acum a venit momentul să plătim.

De câțiva ani, cu ocazia mareelor de primăvară și toamnă, câteva locuri fabuloase, la care visăm că vom ajunge măcar o dată în viață, experimentează ce înseamnă cu adevărat încălzirea globală, care pe cei mai mulți dintre noi ne lasă complet reci.
Bun găsit, la revedere!
Unul dintre aceste locuri este raiul celor care vor distracție, celor care vor plaje albe și a celor care vor să investească în proprietăți imobiliare, pe scurt: Miami. Însă primăvara și mai ales toamna, când vânturile aproape se transformă în uragane, coasta de vest se inundă de apă, cu efecte dezastruoase.
Casele și magazinele sunt inundate, viața în oraș este paralizată, mașinele sunt ruinate de apă de mare corozivă, care pătrunde în ele. Lucrurile nu erau așa acum opt ani de zile, povestește proprietarul unui magazin, însă de câțiva ani doar așa e. El și alți proprietari sunt mereu pregătiți cu pungi de plastic pe care și le înfășoară pe picioare, atunci când trebuie să iasă din magazin pe inundație.
Experții au avertizat în mai multe rânduri că schimbările climatice vor crește incidența și intensitatea fenomenelor meteo extreme. Autoritățile, senatori republicani care nu cred în fenomenul încălzirii globale, au cheltuit 1,5 miliarde de dolari pentru a reface sistemul de canalizare, însă puțin cercetători cred că această măsură va fi eficientă pe termen lung.
„Nu cred că activitatea umană este de vină pentru schimbările climatice așa cum spun cercetătorii. Și nu cred că politicile pe care vor ca noi să le implementăm vor ajuta la ceva, ci vor distruge economia”, a declarat senatorul Marco Rubio, conform The Guardian.
Economia este însă „pompată” cu noi proiecte imobiliare (cu prețuri rușinoase), noi malluri, noi magazine de fițe. În tot acest timp, guvernatorul nu bagă în seamă faptul că nicio suprafață nu se ridică mai sus de 180 cm deasupra nivelului mării și că din totalul de 4,2 milioane de americani care trăiesc chiar mai jos de atât, 2,4 milioane locuiesc în sudul Floridei. Scenariul despre care avertizează cercetătorii locali este devastator, însă toată lumea care ar putea face ceva în această privință îl ignoră.
Distrugerea unui paradis
Autoritățile din Miami ar face mai bine să ia exemplu de la un mult mai umil paradis turistic, unde situația a ajuns critică: Kiribati, din Pacific. Încălzirea globală a distrus casele și principala sursă de venit a locuitorilor, iar acum va trebui să fie evacuați cu totul.
Președintele Anote Tong așteaptă ca Parlamentul din Fiji să aprobe planurile de cumpărare a unei bucăți din insula Vanau Levu, unde să fie mutați cei 103.000 de rezidenți din Kiribati. Se așteaptă ca insula să devină nelocuibilă în următorii 20, 30 de ani, însă pentru locuitorii din Kiribati situația a devenit deja insuportabilă. Nivelul mării crește cu 1,2 cm pe an, de patru ori mai repede decât media globală, ceea ce provoacă inundații severe primăvara, când mareele le inundă casele și le distrug afacerile, scrieQuartz.
Inundațiile au dus la creșterea nivelului de sare din sol, care a provocat daune recoltelor și a contaminat sursele de apă proaspătă. Mai departe, încălzirea apelor oceanice a dus la albirea coralilor, distrugând ecosistemele formate la recifurile de corali și alungând peștii din zonă. Pe scurt, rezidenții din Kiribati nu mai au nici siguranța hranei.
Alte zone de risc
Odată cu creșterea nivelului mării și a ploilor severe, în Londra se iau măsuri pentru a se reface sistemul de apărare antiinundație, realizat odinioară din cauza riscului de deversare a Tamisei.
Olandezii, considerați maeștrii ingineriei antiinundație, au adoptat o atitudine „trăiește cu apa, nu lupta împotriva ei.”. Pe lângă barajele și barierele care apără de ani de zile populația aflată la doar un metru deasupra nivelului mării, acum se lucrează la proiecte inovatoare, precum „casele de pe apă” din Amsterdam.
Maldive este un alt paradis grav amenințat de creștea nivelului mării. Din cele 1.192 de insule, mai mult de 80% se află la nici un metru deasupra nivelului mării. În consecință, guvernul alocă un buget special pentru achiziționarea unor terenuri unde să poată reloca populația, dacă insulele vor ajunge de nelocuit.
Bangladeshul este una dintre țările cele mai des măturate de ape, aproape 20% din suprafață fiind inundată anual, când cele trei râuri principale care se varsă în Gange ies din matcă. Fiind una dintre țările cele mai slab dezvoltate, autoritățile nu au buget pentru tehnologiile la care apelează alte țări și trebuie să dezvolte metode mai ingenioase, precum ridicarea caselor pe un fel de picioroange.
Statul american California a luat o decizie în premieră, anunțând restricționarea apei potabile pentru toți locuitorii. Lacul artificial Mead din Nevada, principala resursă de apă potabilă ce se trage din râul Colorado, a scăzut după trei ani de secetă la cel mai mic nivel de la crearea lui. De asemenea, lacul Oroville a scăzut la o capacitate de doar 39%. Prin urmare, autoritățile vor impune noi reguli de folosire a apei, iar oricine va fi prins udând gazonul sau spălând mașina va fi amendat cu 500 de dolari.
De ce nu credem în încălzirea globală
Este greu să crezi în ceva, orice, care nu este palpabil, despre care nu există date sigure, care nu este complet măsurabil. Cu toate cercetările care s-au făcut, experții nu au încă o imagine clară și corectă despre fenomenul încălzirii globale, despre cauzele și efectele lui.
Credința vine și mai greu atunci când este vorba despre un lucru pe care poți să îl simți pe pielea ta și poți spune că „nu e așa”. Și e și mai greu atunci când banii tăi se alocă în programe și politici de stopare a fenomenului, pe termene atât de lungi și cu ținte atât de îndepărate, încât par pur și simplu irosiți.
Cu toate astea, și dacă vrem să facem cu totul abstracție de rapoartele îngrijorătoare, rămâne în continuare valabil faptul că în China nu se mai vede soarele din cauza poluării, în Amsterdam se construiesc case care să plutească, în statul California apa trebuie restricționată pentru că nu mai ajunge, iar, potrivit estimărilor experţilor, schimbările climatice în UE presupun pierderi de 190 de miliarde de euro.
Deși nu este nevoie de alarmism și scenarii apocaliptice, este mare nevoie de mai mult interes și responsabilitate față de mediu. Măcar pentru conservarea spațiului în care ne petrecem toată ziua, iar unii toată viața, ar trebui să adoptăm măcar niște politici personale de ecologism.
