Pentru noi, Realitatea nu este ceea ce este, ci ceea ce am decis noi că este.
O bătrână doamnă evreică, mignonă, s-a aşezat in avion, ocupând locul din dreapta unui suedez masiv. Ea l-a fixat o vreme cu privirea, după care l-a întrebat direct:
– Scuzaţi-mă, sunteţi evreu?
– Nu, i-a răspuns acesta.
Câteva minute mai târziu, ea s-a întors din nou către el:
– Puteţi să-mi spuneţi. Haide, recunoaşteţi, sunteţi evreu, nu-i aşa?
– În nici un caz, i-a răspuns omul iritat. Bătrâna a continuat să-l studieze preţ de câteva minute, după care i-a spus:
– Vă spun eu că sunteţi evreu.
Pentru a scăpa de cicălitoarea bătrână, omul i-a răspuns:
– Bine, recunosc, sunt evreu.
La care, bătrâna a dat din cap, îndoindu-se:
– Nu arătaţi deloc a evreu!
Începem întotdeauna prin a trage concluziile, după care încercăm să le demonstrăm.
