Sulemeneli ţărăneşti

Cine crede că fardurile şi îngri­jirile cosmetice aparţin doar femeilor de la oraş se înşeală.

Şi în sate există oglinzi! De-a lungul timpului, vestite pentru frumuseţea lor, ţărăncile noastre s-au străduit să-şi păstreze şi să-şi sporească „boiul”, frumuseţea dăruită de natură. Ele se „sulemeneau” cu tot felul de „reţete” originale: funin­gine de pe oale pentru înnegrirea pleoa­pelor şi sprâncenelor, frunze roşii de răchită, creasta-cocoşului, sfeclă şi alte plante pentru înroşirea obrajilor şi a buzelor.
De asemenea, ca să fie frumoase la chip şi la trup, ele îşi aplicau „trata­men­te” cu ce găseau prin gospodărie, dar asta doar când bărbaţii erau depar­te, la munca câmpului. Ingredientele lor erau simple dar naturale, şi de aceea valoroase prin efectele lor, multe dintre ele comparabile cu ale cremelor şi loţiunilor scumpe de astăzi.
Iată câteva reţete de frumuseţe, a căror vechime se pierde în negura vre­murilor, culese din sate şi adunate într-un almanah de la începutul seco­lului trecut.
* Pentru a preveni zbârciturile, femeile se ungeau pe faţă cu gălbenuş de ou abia ouat sau cu spuma laptelui proaspăt muls. Îşi făceau astfel o „mas­că”.
* Pentru a-şi păstra pielea tânără şi părul mătăsos, apa de ploaie era strânsă cu grijă şi folosită pentru îm­băierea trupului şi spăla­rea părului.
* Pentru înviora­rea şi regenerarea pie­lii, fe­meile de la ţară se spălau periodic cu ceai de muşe­ţel, măghiran sau izmă.

Apa de busuioc

Pentru a-şi împros­păta şi curăţa obrazul, mai ales fetele tinere pre­parau zi de zi apă de busuioc.

Reţeta: 3 linguriţe de flori şi frun­ze de busuioc bine mărunţite se lasă la macerat în jumătate de cană de apă, de seara până dimineaţa, când se filtrează. Se loţionează faţa şi gâtul, dimineaţa şi seara, după demachiere. Se pot face comprese din tifon înmuiate în apă de busuioc, care se aplică pe faţă şi se lasă 10-15 minute. Este un elixir de tine­reţe pentru piele, un regenerator.

Zerul

Pentru frăgezirea pielii, femeile de la ţară foloseau zerul obţinut în gos­podării. Acasă, zerul se poate obţine uşor, dacă puneţi lapte bătut să se scur­gă printr-un tifon pus în patru, într-un castron, la temperatura camerei, timp de 12-24 de ore. Se poate păstra la fri­gider timp de 1-2 săptămâni. Este o sursă naturală de proteine şi vita­mine, unul dintre cele mai bune trata­mente pentru piele. Zerul poate fi folo­sit pe post de tonic facial şi cremă hi­dra­tantă. Se masează uşor pe pielea proaspăt spălată. Are acţiune emolientă şi anti­microbiană, ajută la vindecarea acneei, precum şi la estomparea pete­lor de pe piele.
Untul

Pe vremuri, femeile utilizau untul de casă şi pe post de cremă de faţă, şi nu greşeau deloc. Este un preparat cos­metic desăvârşit, care conţine grăsime şi apă în proporţiile unei creme de bu­nă calitate. Se masează uşor pe pielea proaspăt spălată, se şterge surplusul cu un şerveţel. Lasă pielea fragedă şi cati­felată. (Căutaţi la piaţă unt de la ţă­rani.)

Flori de fân

La vremea cositului, florile de fân, adică scuturătura plantelor cosite – seminţe, flori, frun­ze, tulpini, dintr-o diversi­ta­te de ierburi – erau adu­nate cu grijă de ţărani, pen­tru a fi folosite pe parcursul anului ca leacuri, dar şi pen­tru înfrumuseţare. Fete­le de la ţară foloseau infu­zia de flori de fân pentru a avea păr bogat şi lucios.
Reţetă
Ingrediente: 3 mâini de flori de fân (se găsesc la plafar sau magazine naturiste), apă.
Mod de preparare şi folosire: O oală cu un litru de apă se pune pe foc şi când clocoteşte, se adaugă florile de fân, se lasă să fiarbă la foc mic 1-2 mi­nute. Se acoperă şi se lasă până se răceşte, apoi se strecoară. Cu această infuzie se clăteşte părul după ultima spălare.

http://www.formula-as.ro/