POVEŞTI CU MORALA, POVEŞTI CU TÂLC (VI)

Iţi doresc DESTUL!

Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între un tată şi fiica lui în ultimele momente ale despărţirii pe aeroport. Tocmai se anunta plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbrăţişat şi tatăl i-a spus:”Te iubesc şi îţi doresc destul.” Fata, zâmbind, i-a răspuns: “Tăticule, viaţa noastră împreună a fost mai mult decat destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iţi doresc deasemenea destul, tata.”
S-au sărutat şi fiica a plecat. Tatăl a făcut câtiva paşi înspre fereastra lângă care mă aşezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că îl înecau lacrimile. Aş fi vrut  să-l îmbărbătez cumva, dar nu puteam invada intimitatea unui om străin. El însuşi, însă, a deschis conversaţia întrebându-mă: “Vi s-a întâmplat vreodată, să vă luaţi rămas-bun de la cineva, ştiind că îl vedeţi pentru ultima dată?”
“Da, mi s-a întâmplat.” i-am răspuns. “Scuzaţi-mă că vă întreb, dar de ce credeţi că acesta a fost un rămas-bun pentru totdeauna?”
“Sunt bătrân, iar fata mea locuieşte foarte departe. Mă aşteaptă momente grele înainte şi realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă.” spuse el.
“Pe când vă luaţi rămas bun, v-am auzit spunând, “îţi doresc destul”. Pot să vă întreb ce înseamnă asta?”
El începu să zâmbească. “Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generaţiile anterioare. Părinţii mei obişnuiau să le-o spună tuturor…” Omul făcu o mică pauză şi se uită în sus ca şi cum ar fi încercat să şi-o amintească în detaliu, apoi zâmbi şi mai mult.”Când spunem “Iţi doresc destul,” vrem ca cealaltă persoană să aibă viaţa plină cu destule lucruri care s-o susţină.” Apoi, întorcându-se spre mine îmi recită din memorie următoarele:
“Iţi doresc destul soare, care să-ţi lumineze comportamentul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua.
Iţi doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult.
Iţi doresc destulă fericire, ca să-ţi ţină spiritul viu cât vei trăi.
Iţi doresc destulă durere, ca până şi cea mai mică bucurie a vieţii să ţi se pară mai mare.
Iţi doresc destul câştig pentru a-ţi satisface dorinţele.
Iţi doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai.
Iţi doresc destule salutări până să ajungi la finalul rămas-bun.”
Aici ochii lui se umeziră din nou şi se îndepărtă.

Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubeşti şi o viaţă întreagă ca s-o uiţi
Fă-ţi timp să trăieşti…

Vă doresc “DESTUL”!

http://istoriesinumismatica.wordpress.com/

Acest articol a fost publicat în POVESTIOARE. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns