Timp de 23 de ani, în fiecare zi de muncă, Kevin Briggs a fost conștient că cineva ar putea să se sinucidă sub ochii lui. Ce poți să faci sau să spui unui om care stă pe marginea unui pod, gata să sară?
Când Zeus s-a supărat pe oameni, le-a trimis-o pe Pandora, cu a ei cutie din care au ieșit toate nenorocirile de pe lume. La sfârșit, din cutie, a ieșit firavă speranța. „Ce faci când deschizi cutia și vezi că speranța nu e acolo?” Cu aceste cuvinte și-a rezumat durerea Jason Garber, apoi s-a aruncat de pe podul Golden Gate, din San Francisco, sub privirile neputincioase ale lui Kevin.
Vreme de peste două decenii, Kevin s-a confruntat cu sute de situații în care oameni voiau să se arunce de pe podul Golden Gate, parte din zona lui de patrulare ca agent de poliție. Loc favorit al sinucigașilor, podul se pare că a fost martorul a cel puțin 1.600 de sinucideri.
„Ce-ai spune? Ce-ai face dacă ai avea un membru al familiei, un prieten sau o persoană dragă care ar avea tendințe suicidale?” Cu aceste întrebări s-a confruntat Kevin, iar răspunsul nu a fost deloc ușor, mai ales în perioada în care nu primea instruire psihologică la locul de muncă.
Concluzia lui a fost că cel mai bine era să asculte, dar o ascultare atentă, menită să îl facă să-l înțeleagă pe cel care renunțase la ideea de a mai trăi. „Nu dezbate, nu învinovăți și nu-i spune că știi ce simte. Pentru că cel mai probabil nu știi”, afirmă Kevin într-o prezentare TED.
Așa a reușit să-l ajute pe Kevin Berthia, un tânăr care avea o boală mintală. Când l-a întâlnit, acesta stătea agățat de marginea podului, sprijinit pe o țeavă. Nu îl mai despărțeau de moarte decât cei 120 de metri până la apa golfului San Francisco. Au stat de vorbă o oră și jumătate despre depresia și lipsa lui de speranță. Apoi, Kevin a decis că nu voia să moară. Întrebat mai apoi ce a făcut diferența dintre viață și moarte, tânărul a răspuns: „M-ai ascultat. M-ai lăsat să vorbesc și tu doar ai ascultat.”
Nu toți au fost salvați de o ascultare plină de înțelegere. Majoritatea celor pe care i-a întâlnit pe pod nu s-au sinucis, povestește Kevin. Nu pentru că ar fi făcut el ceva special, ci pentru că s-a realizat o legătură, un pod pe care aveau nevoie să-l vadă cei care credeau că le-au tăiat pe toate în urma lor.
Sinuciderea poate fi evitată, important e să deschidem ochii la suferința altora și să ascultăm. Iar atunci când am găsit speranța, nu cea firavă din cutia mitologică a Pandorei, ci aceea care transformă vieți și suflete și care se găsește mai presus de noi, de dezamăgirile și suferințele noastre, trebuie să o împărtășim. Pentru că ea poate salva vieți.
