Cum s-a ales praful de SISTEMUL NAȚIONAL de IRIGAȚII

Sistemul național de irigații a fost lăsat în paragină din 2004 încoace de toți miniștrii care s-au perindat pe la conducerea Agriculturii. Aceste construcții aflate în exploatarea și în proprietatea Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) cu multiplu rol – de irigat, de combatere a inundațiilor, de desecare, de combatere a eroziunii solului și de apărare împotriva tancurilor – au fost prădate de hoți. Furturile se ridică la peste 11 milioane de euro. Mai mult, conducerile Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare au concediat foarte mulți angajați fără a respecta legea, iar apoi instanțele de judecată le-au obligat la despăgubiri. Acestea sunt concluziile unui raport al Curții de Conturi a României.

După revoluția din 1989, sistemul național de irigații cel mult lăudat de comuniști a fost lăsat în paragină. Odată cu desființarea IAS-urilor și a CAP-urilor și retrocedarea terenurilor către proprietari, aceste sisteme de irigații, gândite să funcționeze pentru suprafețe mari, au devenit inutile. Din cauza faptului că proprietarii de terenuri nu s-au unit în asociații pentru a putea folosi sistemul sau pentru că prețul curentului electric utilizat de pompele pentru irigații era prea scump, construcțiile abandonate au fost prădate de hoți.

Într-un raport al Curții de Conturi a României se arată că, din anul 2004 și până în 2013, nici un ministru care s-a aflat la conducerea Agriculturii nu a făcut nimic pentru menținerea și utilizarea sistemului de irigații. De extinderea acestuia nici nu poate fi vorba…

Conform raportului, marile sisteme de irigaţii din România au fost construite începând cu anul 1970, iar spre finalul anului 1989 suprafața totală amenajată cu infrastructură de irigații era de aproximativ 3,1 milioane de hectare și cuprindea circa 375 de sisteme mari de irigații. Acestea făceau ca agricultura să reprezinte un capitol important pentru produsul intern brut. Principalele caracteristici ale Sistemului național de irigații erau următoarele:

– proiectate și echipate pentru cerințele unor exploatații foarte mari (CAP-uri, IAS-uri), pomparea apei din aval în amonte pe terase înalte până la 100-200 de metri deasupra sursei de apă,

– puternic energofage,

– destinate în principal pentru irigat grâu, porumb, soia, floarea soarelui, sfeclă,

– dotate cu echipamente de udare cu mutare manuală și irigare prin aspersiune.

În condițiile pedoclimatice actuale, specifice României, irigațiile au un caracter de complementaritate la aportul din precipitații și au rol important în obținerea unor recolte ridicate și relativ stabile de la an la an, în asigurarea siguranței alimentare a populației, în realizarea unui excedent pentru export și în protecția mediului.
În anul 2004 suprafața irigată reprezenta 11% din total, iar în anul 2013 suprafața a scăzut la doar 5%. Ca urmare, pentru 95% din totalul amenajărilor de irigații existente în anul 2013, au fost efectuate cheltuieli (pază, întreținere, reparații) fără ca amenajările respective să fie puse în valoare prin efectuarea efectivă a irigațiilor.

Inspectorii Curții de Conturi au identificat ca principale vulnerabilități: majoritatea măsurilor aprobate prin lege s-a bazat pe o premisă care s-a dovedit a fi nerealistă, dacă nu chiar falsă, în sensul că organizațiile și federațiile (conducerile acestora) vor fi interesate și vor avea capacitatea necesară de a menține în funcțiune infrastructura de irigații primită gratuit, de a-i asigura paza și protecția, de a o întreține și repara și de a efectua irigațiile conform criteriilor de specialitate; transmiterea în proprietate, fără plată, a infrastructurii de irigații către Organizațiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigații, s-a dovedit a fi o măsură hazardată în lipsa reglementării și aplicării unor măsuri clare și sancționatorii – de decădere din drepturi a organizațiilor care nu-și respectau obligațiile – de preferat ar fi fost reglementarea unor proceduri de cedare a dreptului de administrare și nu a celui de proprietate; acordarea despăgubirilor pentru calamitățile provocate de secetă, pe terenurile cu amenajări de irigații, nu a fost condiționată de realizarea efectivă a udărilor, iar acordarea subvențiilor s-a făcut în funcție de suprafața contractată și nu de aceea efectiv irigată; nu s-a acceptat reglementarea unitară a unor tarife medii de livrare a apei indiferent de înălțimea de pompare.

Inspectorii Curții de Conturi arată că „Sistemul naţional de supraveghere, evaluare, prognoză şi avertizare privind efectele ecologice şi economice ale amenajărilor de îmbunătăţiri funciare ca parte componentă a sistemului naţional de monitorizare integrată de fond şi de impact, pentru toţi factorii de mediu nu a fost organizat și nu a funcționat nici în perioada 2004-2011 – când a fost reglementat ca atribuție legală a MADR și nici după anul 2011 și până în prezent, când realizarea și asigurarea funcționării sistemului a devenit activitate ANIF”.

Firmele de pază au găurit ANIF-ul

„Începând cu anul 2004 – fie că a fost regie autonomă fie, cu atât mai mult, instituție publică înființată prin OUG nr. 82/2011 (n. red. – ordonanță pentru măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare) – ANIF a fost o entitate care a administrat un patrimoniu public și privat al statului semnificativ, de interes național și strategic și, cu toate acestea, paza și protecția acestui patrimoniu nu s-au situat printre priorități absolute în ceea ce privește asigurarea resurselor necesare, inclusiv de la bugetul statului – în condițiile în care, din resursele proprii, ANIF nu a fost în măsură să finanțeze în condiții acoperitoare acest obiectiv fără a perturba realizarea celorlalte activități specifice din obiectul de activitate.

În perioada 2004-2011, ANIF a asigurat paza și protecția patrimoniului, preponderent prin personalul tehnic propriu angajat pentru activitățile specifice entității, precum și în completare cu operatori economici specializați, iar în perioada 2012-2013 – după ce personalul ANIF a fost redus de la aproximativ 4.800 de persoane la 1.500 – paza a fost asigurată preponderent cu operatori economici specializați, pe bază contractuală.

Media aritmetică anuală de 363 de furturi din perioada 2012-2014 – perioadă în care paza a fost asigurată mai mult de jumătate prin operatori specializați – nu a scăzut spectaculos față de media anuală de 404 furturi din perioada 2004-2011 – când paza a fost asigurată în proporție de peste 80% prin personalul tehnic propriu al ANIF.

Mai grav este faptul că, deși obiectivele erau păzite de personal specializat, valoarea furturilor a urcat la 90% în perioada 2012 – 2014. Costurile au fost enorme pentru entitate, atât pentru plata pazei, cât și pentru suportarea prejudiciului. Astfel, în anul 2012 s-au plătit 9,9 milioane de euro pentru pază, iar în 2013 s-au plătit 14,6 milioane de euro. De la introducerea pazei cu personal specializat valoarea furturilor a crescut”, se arată în raportul Curții de Conturi. Așa se face că, în perioada în care paza era asigurată de personalul ANIF, furturile nu depășeau valoarea de un milion de euro pe an. După introducerea firmelor de pază, valoarea furturilor a crescut la 1,5 milioane de euro pe an.

Conducere defectuoasă

Concedierea colectivă care a avut loc în anul 2011, în viziunea inspectorilor Curții de Conturi, a fost făcută arbitrar, fără a se ține cont nici de lege, nici de necesitățile Agenției. Așa se face că, dintre cei 4.877 de salariați ai Administrației la apariția OUG nr. 82/2011, 4.225 au fost concediați în baza art. 65-68 din Codul Muncii (concediere colectivă), 531 au fost preluați în baza art. 14 din OUG nr. 82/2011 (n. red. – măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare), prin acordul părților (art. 55 lit. b din Codul Muncii) – așa cum ar fi trebuit să fie preluați toți 1.500 conform OUG nr. 82/2011 – și 121 au plecat din diverse motive (pensionare limită de vârstă / medicală).

Dintre cei 4.225 salariați concediați (art. 65-68 Codul Muncii), 963 au fost reangajați ulterior de către Agenție, iar 3.262 nu au fost reangajați. Au fost stabilite compensații pentru 4.225 persoane concediate, însumând 11,6 milioane de euro din care: aferente personalului concediat și reangajat (963 de persoane) – 2,9 milioane de euro și aferente personalului concediat și nereangajat (3.262 de persoane) – 8,7 milioane de euro. Aceste sume urmează a fi achitate de către Agenție din resurse proprii (credite de la bugetul de stat și din venituri propriii).

Dezinteres total

Raportul menționează serioase semne de întrebare cu privire la motivele reale pentru care, la nivelul conducerii MADR – indiferent de spectrul politic de care au aparținut echipele de conducere – s-a manifestat în permanență, în toată perioada începând cu anul 2004, reținere pentru organizarea, executarea şi actualizarea evidenței la nivel național (sistemului informaţional de evidență) a amenajărilor de îmbunătăţiri funciare. Poziția auditului referitoare la acest aspect și la justificările aferente rămâne circumspectă ca urmare a faptului că o evidență oficială la nivel național a amenajărilor de îmbunătățiri funciare, temeinic și analitic realizată, ar fi reprezentat un factor semnificativ de blocare / diminuare a unor intervenții incorecte, uneori abuzive, asupra infrastructurii specifice, a unor interpretări eronate ale realității și ale faptelor din teren, a „neasumării / pasării răspunderii” între entitățile statului sau între acestea și entitățile private ș.a. – toate generatoare de riscuri, vulnerabilități și disfuncționalități majore în domeniu.

Pe ultima sută de metri

Începând cu anul 2012, conducerea MADR a dispus efectuarea – prin Direcția Generală Control și Antifraudă din minister în colaborare cu Oficiul de Reglementare a Organizațiilor de Îmbunătățiri Funciare și cu ANIF – unor acțiuni de control la organizații și federații privind exploatarea şi întreţinerea infrastructurii ce le-a fost transmisă în folosinţă sau proprietate, conform unor tematici de control aprobate de către conducerea ministerului.

Conform informațiilor furnizate de către Ministerul Agriculturii și Dezvotării Rurale, controalele au vizat 193 organizații și federații din județele Buzău, Cluj, Dolj, Galați, Ilfov, Ialomița, Olt, Teleorman, Timiș și Tulcea, din totalul de 518 înregistrate în Registrul Național al Organizațiilor de Îmbunătățiri Funciare, constatându-se abateri de la prevederile legale.

Pentru 56 de organizații controlate, actele de control au fost transmise Inspectoratului General al Poliției Române pentru a se verifica dacă aspectele constatate pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de legea îmbunătățirilor funciare, precum și Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în vederea analizării privind respectarea legii privind amenajarea teritoriului și urbanismul.

http://www.ziuanews.ro/