Faptul ca dobinzile vor creste este o problema de timp si cu siguranta asta se va intimpla cit de curind, in primul rind datorita imprumuturilor delicvente contractate si imposibi de platit de catre cei ce le-au contractat. In al doilea rind din dorinta bancherilor de a face bani cit mai se poate mai multi si mai repede. In al treilea rind pentru ca acesti bancheri doresc sa puna o presiune din ce in ce mai mare pe populatie prin jocul acestor dobinzi, care vor greva preturile la alimente, iar nu in ultimul rind, pentru ca prin interemediul acestor dobinzi se va ajunge la ghidonarea consumului spre zonele de inters ale marilor grupuri financiare, terorizind populatia prin lasarea la indemina ei a unor fonduri mici existentiale, izolindu-ne in case si pastrind un PIB “rezonabil” prin intermediul cresterilor de preturi si nu prin cresterea productivitatii muncii, in conditiile angajarilor part time, de dragul de a arata ca sistemul capitalist functioneaza, ceea ce este o minciuna de proportii.
Dar cea mai dificila intrebare este: cit de mult aceste dobinzi bancare pot creste in viitorul apropiat? Care ar fi nivelul asa zis normal al dobinzilor, raportat la dezastru economic actual al capitalismului?
Multi ar spune ca s-ar putea revenii cu dobinda acolo unde a fost in urma cu ani de zile, fara sa se intimple nimic. Chiar asa? Este imposibil de crezut si cifrele nu sustin aceasta teorie.
In anii 90, in America, Rezervele Federale practicau o dobinda cu bancile comerciale, de 5.15%, ajungind ca bancile sa imprumute la rindul lor cu peste 10% in cele mai multe cazuri.
Acum, dobinda Rezervelor Federale ar fi de 2,96% si ar parea OK, in viziunea unor economisti americani “derutati”, sa se revina la 5,15%, dar lucurile se schimba si inflatia se calculeaza altfel, iar modelul ei de calcul s-a facut dupa opt formule diferite in ultimii 30 de ani in SUA, ceea ce inseamna ca minciuna nu era potrivita si trebuia adaptata situatiei.
Imaginati-va ce effect ar putea avea cresterea dobinzilor bancare pentru milioane de vestici care au cumparat case pe sistemul “sub prime mortgage”, avind datorii immense si care sint in situatia limita ca in orice zi sa nu mai poata fi solvabili in fata bancilor si ei sint milioane in acest moment.
Nu mai discutam de cei care au pierdut déjà casele si cei care sint , asa cum spun bancherii, “underwater”, banii datorati ca mortgage fiind mult mai multi decit ceea ce pot lua ei din vinzarea caselor….
Orice marire de dobinda in acest moment va duce in faliment mii de afaceri mici, care evident au imprumutat bani de la banci si care rezista cu greu competitiei si mai ales corporatiilor.
Economistii americanii si vestici in general, au inceput sa discute despre un nivel “neutru” al ratei dobinzilor, mecanism in care bancile nationale sa nu incerce sa stimuleze economiile capitaliste, dar nici sa le incetineasca prin reforme si masuri restrictive.
Trecutul nu mai poate fi un ghid corect pentru viitor sub nici o forma, dar multi lideri occidentali incearca acest lucru pentru a trage de timp si a oferii clasei politice timp de “repliere”.
Deocamdata, cel mai important indicator pare sa fie rata cresterii economice, care este una mai mult decit rusinoasa pentru sistemul economic vestic. In America acest indicator este sub 2%, dupa cum spun ei si este greu de crezut, si a fost revizuit in sens negativ de citeva ori numai in decursul acestui an, iar in UE este sub 1%, acestea fiind cifre oficiale, care cu siguranta sint cosmeticizate.
Evolutia demografica, in acest moment, inseamna ca forta de munca este stagnanta numeric si in multe zone chiar in contractie, lasind productivitatea muncii ca singur indicator pentru a dezvolta economia. Productivitatea muncii este in cadere libera, pentru ca liderii vestici au dorit sa arate superioaritatea sistemului, oferind o sumedenie de locuri de munca part time si un numar mai mic de full time, dar producind mai putin si cu oameni maqi multi din ce in ce mai putin calificati, ceea ce a afectat negativ major productivitatea muncii.
Cu alte cuvinte, o crestere economica extrem de redusa, se poate traduce printr-o rata a dobinzii reale din ce in ce mai mica, create de cele mai multe ori artificial de guvernele capitaliste.
Imbatrinirea populatiei inseamna ca batrinii vor incepe sa isi retraga banii din banci pentru anumite necesitati ale virstei, ceea ce va duce la un dezechilibru major, pentru ca lichiditatile bancilor vor fi din ce in ce mai reduse.
Multi investitori speculanti, din tarile dezvoltate, au senzatia ca datoriile inrobitoare ale occidentului vor duce, fie la o cadere economica si ei o vor putea specula, fie la o inflatie majora, care in final va trebui compensata de bancile centrale printr-o o crestere a dobinzilor, iar ei vor specula aceasta crestere cistigind prin banii care sint bagati in sistemul financiar. Aceste aspect va fi unul de mare dezechilibru in faza urmatoare.
Un alt factor care influenteaza rata dobinzilor, este globalizarea. Economiile emergente cresc cu mult mai repede decit in tarile dezvoltate si ele atrag investitori, in cursa lor catre inflatie in acele tari si dezechilbrarea sistemului bancar prin investitiile pe care acesti sacali internationali le fac in aceste tari emergente, ei urmarind un profit din ce in ce mai mare in retur.
Acest fenomen, in teorie, ar trebui sa cauzeze o egalizare a ratei dobinzilor pe intreg globul, prin deplasarea capitalului speculativ foarte repede dintr-o parte intr-alta a globului, daca aceste tari nu vor crea mecanisme de “temperare” a investitorilor speculanti si nu ii va directiona cu investitiile lor catre sectoarele reale ale economiilor, ceea ce este greu de crezut in tari ca Romania, conduse de lasi si tradatori de tara.
Un alt aspect ar putea fi marirea dobinzilor in tarile emergente, mai rapid decit in tarile dezvoltate, pentru a atrage captal, dar riscul este enorm si ele pot colapsa sub povara unor structure investitionale prost controlate de bancile centrale.
Romania are in tradatorul Isarescu, un dusman al poporului si un evreu al Trilateralei minjit de vest din cap pina in picioare..
Incercind un echilibru, rata “neutra” a dobinzii poate fi chiar mai mica decit pietele financiare o asteapta pentru speculatii, dar tarile in curs de dezvoltare au nevoie de politici monetare si fiscale bine ponderate si flexibile.
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
