Mă gândesc dacă sunt oameni care, prin natura firii, nu au vărsat nicio lacrimă în viața lor…
În același timp mă gândesc și la oamenii care se scaldă zi de zi, poate ceas de ceas, în lacrimi…
La urma-urmei ce pot fi lacrimile fără a face apel la DEX?
LACRIMILE pot fi rezultatul unei tristeți, răbufnirea unui necaz…a unei nefericiri…a unei pierderi….
LACRIMILE pot fi extazul unei clipe de fericire, de bucurie, de împlinire…
Dar pot fi LACRIMILE combinația pefectă dintre dorința și lipsa iubirii?
Pot fi LACRIMILE picăturile în care se îneacă amarul absenței iubirii sublime?
Pot fi LACRIMILE dovada…lipsei de tandrețe și frumusețe în doi?
Pot aduce LACRIMILE duioșia și candoarea între doi oameni?
Sunt LACRIMILE aducătoare de bine?
Se spune că prea multe LACRIMI urâțesc un chip frumos, îl marchează cu riduri adânci…Dar oare un chip deja ridat de viață nu poate fi luminat prin LACRIMILE șiruinde printre riduri?
De ce plâng oamenii?
Unii de tristețe, alții la necaz, unii de supărare, dar banuiesc că majoritatea de singurătate: singurătate în doi, singurătate în iubire, singurătate în toate…
De n-ar fi LACRIMILE…ce-am face, cum ne-am da pe față sentimentul ce ne sufocă sufletul, inima?
Fără LACRIMI am mocni în noi, am fi mai grei și mai nefericiți…
Prin LACRIMILE noastre ne eliberăm de tot ceea ce ne încarcă, cu LACRIMILE noastre înduioșăm, deși pentru unii LACRIMILE sunt doar aducătoare de dispreț, considerându-i pe cei înlăcrimați doar patetici…
Cine sunt cei care plâng ades?
Romanticii și visătorii sau realiștii și necăjiții?
NU am putea spune…
Dar putem ști doar că LACRIMILE nu ne fac rău…ne dau doar curajul, puterea de a alunga tot ce ne sufocă…
LACRIMA…picătură vie din inimă amară și pustie…
Emil Cioran: O lacrimă întotdeauna are rădăcini mai adânci decât un zâmbet.
http://melamelania.blogspot.ro/
