Așa cum știți, eu nu-s mearsă la Biserică. Și la propriu și la figurat! Dar, ca tot omu credincios, am trecut și eu pe sub poalele popii, într-o spovedanie memorabilă și sinceră. Așa ca asta pe care o citiți acum.
În tinerețea mea, m-am iubit cu un popă. Ei, na…viitor popă, că era student la teologie. Mă iubea de se prăpădea. Matincă și mie îmi plăcea de el. Olecuțâcî… El avea planuri serioase cu mine (să mă facă preoteasă). Așa că eu de multe ori, stăteam în Biserică, îl priveam cum cântă în strană, mă uitam la matușca din sat cum și-a învălăcit capul cu o șalincuță, cum de sub fustoiul luuung și negru i se vedeau niște pantofi babschi, și, mi-am imaginat că aceea-s eu! Mai bine nu trebuia! Ce mi-am imaginat nu mi-a plăcut deloc, așa că n-am mai făcut eu ultima matanie din repertoriu , ci m-am dus drept acasă, la mam-mea, ca să-mi bage mințile în cap.
Evident, ea vroia să se încuscrească cu aldi’ Cotruţă, oameni gospodari, bogați și respectați în sat. Daoar că și ea are o gură și o imaginație bogată ca a mea!
– Lasă, doțică, că la Paști, satul o să pună ou de la ou ș-ai să ai la ouarai că n-ai să mai ai unde să le bagi! La poartă o să stea o căruță cu slănină; colăcei proaspeți o să ai tot timpul; ș-ai să te îndochi cu găluște calde, învălăcite de babe pe la vreun prăznicuț: ș-a să-ți pupe mână toți moșnegii; ș-au să te diznerde frumușăl – ”Matușca…”
Într-o seară frumoasă de sâmbătă, mi-am îmbrăcat fusta scurtă, am scos din sertar rujul meu roși, m-am dus la club la discotecă și m-am pupat cu Vlad. Un alt uhajor care ofta după mine. Preoțelul meu s-a dus acasă cu inima distrusă. Acum…ni-i șiudă că m-am întâlnit cu el trei ani de zile, dar așa și nu m-am pupat niciodată! Avea mustață. Da eu nu m-am pupat niciodată cu un bărbat cu mustață!
Vasăzică…spovedania. Într-o sâmbătă, mă bag eu sub poala popii, așa cum fac toate femeile din sat. Plec capul, că nu-i frumos să stau în genunchi și să privesc țântă prohabul omului, sau ce-o mai fi având el acolo, sub fustă. El s-apleacî încetișor la mine și prinde a mă întreba banalitați. Eu răspund sincer la toate, că doar îs la sfânta Spovedanie. Apoi, se apleaca mai aproape de urechea mea și mă întreaba;
– Mata ai păcătuit cu…..
Și îmi spune un cuvânt total necunoscut, pe care l-am auzit pentru prima dată! În mintea mea mă gândesc ”Iaca, dacă vin rar la Biserică, nici nu știu noțiunile noi. Ia pozor, uăi, ia pozor!”. Cu toată smerenia din mine și cu o voce caldă îl întreb:
– Părinte, da ce-i asta?!
– …Te satisfaci singurică, în pat…?
”Oi, bl*a!” mi-am zis în mintea mea! Am muțit și clempăneam des din ochi, neânțelegând pe ce lume mă aflu. Sigur sunt în Biserică?!
A crezut că n-am auzit bine și m-o mai întrebat o dată. Eu nu țin minte cuvântul acela. Am căutat acum pe Google ”cum să te satisfaci singurică – termen științific” și nu mi-o dat nici un rezultat clar. Da poate nu-i termen științific?! Și dacă nu-i științific, atunci de care-i?
Mai în scurt, o tunat cu întrebări deocheate atunci. A aflat preotul de câte ori pe noapte și zi păcătuiesc cu bărbat-miu și în ce poziții. O insistat să recunosc toate pozițiile. Am fost sinceră și i-am spus. Sper că am fost o sursă bună de inspirație, pentru că și eu și bădița meu suntem tare fantaziori și ”desu’ păcătuitori”!
Preoteasa de la noi din sat nu s-o silit să facă copchii ”câți a da D-zeu”, dar a făcut doar unu și s-o oprit. Bunic-mea o spus că cică preotului i s-o uscat ”sămânța”. Așa spunea chiar el la lume. Cu vreo doi ani în urma cred că i s-o înmuiet, că mai au un copil. Eu bănuiesc că asta s-o întâmplat după spovedania mea incendiară de atunci…
Un al caz legat de spovedanie a devenit subiect de banc. Tot sub poala popii de la noi din sat, un bărbat trecut de 50 de ani, a fost întrebat:
– Da femeia matale are spirală?
Omu n-o înțeles ce are spirala cu spovedania și i-o răspuns:
– Are, da s-o ars…
În drum spre casa, le spune și celorlalți enoriași că preotul l-o întrebat despre spirala lu fumei-sa. ”Oare ce i-o fi trebuind?”
Dacă știa sărmanul om că preotul se referea la alt fel de ”spirală” și nu la cea de la plită, care s-a ars – nu se lăuda la toată lumea. Așa că a ajuns de râsul copiilor care, atunci când îl vedeau, îi strigau din urmă: ”Gheaghi Vasâli, ai mai reparat spirala?!” În schimb, omul o să rămână în istoria satului!
Multe femei care au trecut pe sub poala popii au ieșit rumene din Biserică. Ele continua să se ducă la Sfântul lăcaș, da iaca eu – nu! Doar când cunun și când botez.
Gata! Nici un preot nu-mi mai pune fusta-n cap!
Și…conform tradiției și legilor bisericești, vă zic și eu, de trei ori, așa cum se spune în ajun de Paște:
– Mă rog de mă iertați!
– Mă rog de mă iertați!
– Mă rog de mă iertați!
