Mehedinţi: Cetatea misterioasă din Peştera Piscabara

Peștera Piscabara este de fapt o grotă situată în Defileul Dunării, în măruntaiele Ciucărului Mare, munte de unde începe hotarul estic al Parcului Natural Porțile de Fier. Se află pe hărțile, majoritatea dintre ele false, ale căutătorilor de comori din întreaga lume, care susțin că tezaurele Mariei Tereza sau ale țarului sârb Obrenovici ar fi ascunse într-o cavernă închisă cu stânci.
Directorul acestei arii protejate, Marian Jiplea, consideră că această perlă carstică, datorită celebrității sale, atrage în zonă, anual, zeci de mii de turiști, unii dintre ei înverșunați căutători de comori.
“Acest monument al naturii, cunoscut și sub numele Peștera lui Veterani, după cel al aghiotantului lui lt.col. Ianovici, comandantul armatei austriece cantonată la sfârșitul secolului al XVII-lea în orașul Caransebeș, se află la o înălțime de circa 70 de metri deasupra apei Dunării, cu o lungime de 173 de metri și o lățime de 40 de metri, la ea putându-se ajunge numai cu barca”, a declarat Marian Jiplea.
Legendele locului spun că, în peșteră, dacii au avut mult timp un altar unde se închinau lui Zamolxis și în cinstea căruia făceau sacrificii, așa explicându-se oasele de păsări și animale descoperite de arheologi în câteva locașuri săpate în piatră.
Peștera Piscabara sau Peștera Veterani a fost locuită cu peste 4.000 de ani în urmă. Cercetătorii au identificat în interiorul ei resturi fosile de Ursus spelaeus și hiena de peșteră, un fragment de ceramică veche și fosile ale unor specii endemice, a subliniat directorul Parcului Natural Porțile de Fier.
“Cercetătorii sunt de părere că, după cucerirea Daciei, și romanii au folosit-o drept observator de unde supravegheau navigația pe fluviu. În interiorul peșterii, aceștia au zidit o mică cetate, pe care au botezat-o Peth. Mai târziu, în jurul anului 1400, imperiul austriac ridică aici, pe ruinele romane, o fortăreață militară. Aceasta avea ziduri groase de 200 centimetri și înalte de 400 centimetri, iar în interiorul grotei se puteau adăposti maxim 250 de soldați. În 1692 conducerea ei este luată de generalul austriac de origine italiană Friedrico Veterani “, a afirmat Jiplea.
El crede că nu întâmplător grota respectivă se află pe hărțile, majoritatea dintre ele false, ale căutătorilor de comori din întreaga lume, care susțin că tezaurele Mariei Tereza sau ale țarului sârb Obrenovici ar fi ascunse într-o cavernă închisă cu stânci.
“Peștera este plină de taine. Dacii care au utilizat-o drept sanctuar au săpat în boltă, la o înălțime de 15 metri, o deschizătură prin care, dimineața, timp de aproape o jumătate de oră, razele soarelui pătrund și cad perpendicular pe altar. În tot timpul zilei, datorită igeniosului luminator, peștera este iluminată. În romanul Omul de aur, scriitorul maghiar Jokai Mor se întreba: Neptun a creat-o, sau Vulcan? Ori amândoi, împreună?”, a mărturisit Jiplea.
În urma explorărilor făcute de speologi s-a constatat că această peșteră comunică cu Peștera Ponicova. Nu se știe dacă apele sau oamenii au săpat tunelul care le leagă pe o distanță de aproape un kilometru. Cert este că în 29 martie 1692, în timp ce turcii atacau garnizoana condusă atunci de baronul d’Arnau, comandantul regimentului austriac 24 Mansfeld, dotată cu șapte tunuri, au ajuns în spatele inamicului ieșind prin Peștera Ponicova, obligându-i pe turci să renunțe pentru moment la atacul asupra fortificației Peth.
“Dovezile istorice de care dispunem arată că, totuși, după patruzeci și cinci de zile, baronul d’Arnau capitulează. Ofițerii imperiali sunt trimiși la Belgrad, de unde vor fi eliberați la începutul anului 1693, la intervenția generalului Veterani. De atunci, peștera Piscabara poartă numele generalului Veterani (și nu al viteazului căpitan d’Arnau)”, a susținut directorul Parcului Natural Porțile de Fier, Marian Jiplea.
Despre istoria cetății din Peștera Piscabara/Peștera Veterani nu sunt identificate multe zvoare scrise, prima mențiune a fortificației apare, alături de altele din actualul Banat, abia în secolul al XV-lea, într-o diplomă emisă de cancelaria regală a Ungariei. O informație prețioasă ne oferă Nicolaus Olahus. El menționează fortificațiile de pe malul nordic al Dunării în următoarea ordine: Keve (Cuvin), Dombó (Racovac), Haram (Nova Palanka), Butholzin (Posasin) Szent László (Ladislau) și Peth, care este la o distanță de trei ore de mers pe jos Orșova.
“Despre adăpostul militar existent în peștera din Clisura Dunării ne vorbesc și documentele istorice din vremea Regelui Albert, care încheie două convenții cu Iancu de Hunedoara (la 9 mai și 27 septembrie 1439) privind apărarea cetăților regale Severin, Orșova, Mihald și Peech. Fiindcă a constatat că domnitorul a cheltuit o avere pentru întărirea acestor cetăți, regele a zălogit pentru Huniazi mai multe domenii regale în comitatele Timiș și Bodrog”, a arătat Jiplea.
La 28 martie 1519, în Convenția de Armistițiu încheiată între regele Ludovic al II-lea al Ungariei și turci, cetățile Orșova, Mihald, Severin și Peeth figurează ca cetăți regale.
“Nu este exclus ca din cauza apariției peșterii cu cetatea ei misterioasă pe hărțile europene să atragă în perimetrul Parcului Natural Porțile de Fier atâția iubitori de frumos și istorie. Acesta este motivul pentu care am luat decizia să amenajăm un ponton pentru acostarea ambarcațiunilor la intrarea în grotă și am marcat traseul subteran. Putem spune că am introdus, astfel, județul Mehedinți în circuitul internațional de turism”, a concluzionat Marian Jiplea. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

http://www.financiarul.ro/