„† Din mila lui Dumnezeu, noi, Ştefan voievod, domn al Ţării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, când aceasta va fi de trebuinţă cuiva, că dăm şi am dat această carte a noastră tătarului şi robului nostru, care a fugit de la noi şi din ţara noastră în Ţara Leşească, anume Oană tătarul, şi copiilor lui, pentru aceea ca el să vină de la sine înapoi, şi cu copiii lui, la noi şi în ţara noastră, iar de robie să fie iertat, el însuşi şi copiii lui, în vecii vecilor, şi să nu-l aducem din nou în robie, şi nici pe copiii lui, ci să se aşeze în ţara noastră, el şi cu copiii lui, slobod şi în bunăvoie şi fără nici o nevoie, aşa cum stau şi trăiesc în ţara noastră toţi românii după legea lor românească [Ȣси воʌоховє своимь воʌоскымь закономь], şi să fie şi să trăiască după această lege şi după acest obicei, în ţara domniei mele, tot aşa şi el însuşi, apoi, şi cu copiii lui şi să nu dea şi să nu plătească niciodată nimic după dreptul robilor şi al tătarilor, nici coloade, nici dare, să nu plătească nici unui boier al său, la care va trăi atunci.
– Iar cine îi va pârî pentru orice faptă, sau pentru faptă mare sau chiar pentru faptă mică, ei să nu plătească nici o ajutorinţă mai mult, ci numai să plătească după legea românească, cum este legea românească, iar mai mult de aceasta să nu dea şi să nu plătească nimănui nimic, ci să fie în ţara noastră după legea românească. Iar cine va voi să-l tragă înapoi în robie, pe el sau pe copiii lui, peste această carte a noastră, acela va vedea asupra sa marea pedeapsă şi urgie a domniei mele.
– Iar la aceasta este mare mărturie, însumi domnia mea, mai sus-scrisul Ştefan-voievod, şi fiul domniei mele, Alexandru, şi mitropolitul nostru, chir Theoctist, şi episcopul nostru, chir Tarasie de Târgul de Jos, şi egumenul chir Ioasaf de la mănăstirea noastră de la Putna, şi boierii noştri: a fost pan Stanciul pârcălab de Cetatea Albă şi fiul său, pan Mârza, şi pan Vlaicul şi fiul său, pan Duma, staroşti de Hotin, şi pan Goian pârcălab de Chilia şi copiii săi, şi pan Isaia vornic şi copiii săi, şi pan Zbiiarea pârcălab de Cetatea Albă, şi pan Albul pârcălab de Neamţ, şi pan Buhtea, şi pan Fete pârcălab de Cetatea Nouă, şi pan Şteful Cernat, şi pan Gangur, şi pan Ciocârlie, şi pan Iaţco Hudici, şi pan Ivaşco al lui Hrinco, şi pan Bodea spătar, şi pan Iuga vistier, şi pan Iuga postelnic, şi pan Negrilă ceaşnic, şi pan Luca Stolnic, şi pan Neagu comis şi alţii destui dintre boierii noştri moldoveni, mari şi mici.
– Iar pentru mai mare putere a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit panului Toma logofăt să scrie şi să atârne pecetea noastră şi peceţile boierilor noştri la această carte a noastră.
A scris Steţco, la Suceava, în anul 6978 (=1470) februarie 8.”
– Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica. Seria A. Moldova. Volumul II (1449-1486), Bucureşti, 1976 (pe http://www.dacoromanica.ro)
– Sursa facsimilului: Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale si http://tiparituriromanesti.wordpress.com
https://cersipamantromanesc.wordpress.com
