Preocupați cu formalități de genul „am câștigat alegerile cu un program de guvernare” politicienii ăștia atenți să fie telegenici nu discută esențialul: Este un program de guvernare în interesul României sau în interesul altor țări?
OMV are om în Guvernul Ponta
În fruntea Ministerului Energiei se află Răzvan Nicolescu, care a ocupat funcția de director al departamentului Public Affairs la OMV Petrom. Acest departament s-a ocupat de redevențele la petrol și gaze pe care OMV le avea de plătit statului român, redevențe minuscule, în condițiile în care resursele subsolului sunt avuție națională. Din cauza acestor redevențe foarte mici, a contractului păgubos semnat în 2004, statul român a pierdut miliarde de euro. Asta la capitolul redevențe.
Din cauza, în parte, acestui domn, statul român a mai pierdut și la alte capitole.
În august 2012, imediat după referendumul ratat, Ponta a vrut să fie iertat de Germania pentru atacul la statul de drept și a început să răspundă unor sensibilități energetice venite dinspe Austria. A dat HG-ul 870/2012 care i-a permis OMV-ului să folosească gaz din producție proprie, atenție, la prețul de cost, pentru producerea de energie electrică la centrala de la Brazi a OMV. În timp ce OMV a avut această dezlegare, statul român a importat gaze, evident, la preț mare. Surse din Ministerul Economiei ne-au spus că în acea perioadă Răzvan Nicolescu a făcut presiuni în minister, unele destul de ascuțite, pentru ca acea HG să treacă în avantajul OMV.
Au urmat apoi două Ordonanțe de Urgență semnate de Ponta, Ordonanța 7/2013 și Ordonanța 12/2013 care au permis ca din majorarea tarifului la gazele extrase de OMV în România statul să încaseze 30%, iar OMV 70%, deși inițial proporția discutată fusese de 90% statul, doar 10% OMV-ul. Cel care a negociat în favoarea OMV a fost Răzvan Nicolescu.
De ce avea OMV nevoie să aibă ministru în 2014
Acest domn care a lucrat pentru OMV în defavoarea statului este astăzi ministru al Energiei. Nu e întâmplătoare mișcarea. Fix în 2014 trebuia renegociat contractul de privatizare al Petrom-ului, pe partea de redevențe. Iar de negociere trebuia să se ocupe chiar Ministerul Energiei. Statul român, dacă ar fi reprezentat de un ministru patriot, ar fi putut cere cotă parte din producția de petrol extras, nu niște firimituri de redevențe de doi lei la baril. Statul român ar fi putut avea acele câștiguri de miliarde de euro din petrolul și gazele României și nu o firmă privată din Austria. Cine crede că un om care a lucrat în favoarea OMV ar fi lucrat deodată în favoarea acestei țări, în detrimentul OMV, după ce a ajuns Ministru al Energiei?
Nici Ponta nu o putea crede.
Privind generic privatizarea Petrom putem spune azi următorul lucru: În primă fază, cea mai importantă resursă a țării a făcut mare o minusculă companie austriacă, pentru că OMV era de câteva ori mai mică decât Petrom la momentul privatizării.
Ceaușescu a fost împușcat chiar degeaba. Pe lângă ăștia de azi Ceaușescu era un înger.
Alexandru Căutiș
