În prima parte a domniei, Cuza a urmărit și a izbutit să întărească și să desăvârșească Unirea. Cârmuirea cu două guverne, cu două Adunări, cu două capitale, era greu de dus mai departe. Mijloacele de comunicație erau rudimentare, nu existau căi ferate iar drumurile lăsau de dorit. Sistemul de coordonare al legilor și măsurilor prin Comisia Centrală de la Focșani era greoi, iar domnul trebuia veșnic să-și împartă timpul între București și Iași.
De aceea, Cuza personal, alături de trimișii săi diplomatici în capitalele europene, a acționat pentru înfăptuirea unirii sub instituții unice. În septembrie 1860, domnul unirii face o vizită la Constantinopol unde sultanul primește bine propunerile făcute de Cuza. La începutul lunii noiembrie 1861, în cadrul unei conferințe internaționale firmanul Unirii era prezentat, dar în condiții considerate în țară inacceptabile. Fermitatea lui Alexandru Ioan Cuza, reacția energică Camerelor și a guvernelor, poziția intransigentă a lui Costache Negri(trimisul român în capitala otomană) și atitudinea favorabilă a majorității Puterilor garante și-au făcut efectul. La capătul conferinței, pe 4 decembrie, Poarta a elaborat un nou firman prin care a renunțat la condițiile defavorabile. Prin Proclamaţia de la Iaşi, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aduce oficial la cunoştinţă că:
„Unirea este îndeplinită. Naţionalitatea Română este întemeiată. Acest fapt măreţ, dorit la generaţiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante şi s-a înscris în datinile Naţiunilor. Dumnezeul părinţilor noştri a fost cu ţara, a fost cu noi. El a întărit silinţele noastre prin înţelepciunea poporului şi a condus Naţiunea către un falnic viitor. În zilele de 5 şi 24 Ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în Alesul naţiei, aţi întrunit speranţele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiţi Patria, veţi şti a o întări.
Să trăiască România!”
Iaşi, la 11 decembrie 1861.
Actul era semnat ”Alexandru Ioan I” urmând apoi și iscăliturile miniștrilor săi
Dimitrie Ghica, preşedintele Consiliului de Miniştri din Valahia şi ministru Dinăuntru
Apostol Arsachi, ministrul Trebilor din Afară.
Alexandru Plagino, ministrul de Finanţe.
Ioan Gr. Ghica, ministrul de război.
Gheorghe Văleanu, ministrul Controlului.
Scarlat Fălcoianu, ministrul Justiţiei.
Alexandru C. Moruzi, preşedintele Consiliului de Miniştri din Moldova şi ministru al Finanţelor.
Ioan N. Cantacuzino, ministru de Interne şi ad-interim la Justiţie.
Alexandru A. Cantacuzino, ministrul Cultelor şi Instrucţiei Publice.
Leon Ghica, ministrul Trebilor din Afară.
Constantin N. Şuţu, ministrul Lucrărilor Publice.
Se va forma un singur guvern, sub președinția lui Barbu Catargiu, rămânând o singura capitală, București. Parlamentul se va unifica, iar prima ședință solemnă va fi pe 24 ianuarie 1862. Pe acte va începe să scrie ”România” în loc de ”Principatele Unite”. Unirea era acum completă și definitivă.
http://www.istorie-pe-scurt.ro/
