Pe blogul unui medic ATI-st rus am găsit un articol îmbibat cu umor şi am considerat că merită să-l traduc şi pentru cei care nu cunosc limba rusă, pe alocuri am făcut mici modificări dar fără a denatura prea mult sensul.
1. Terapeuţii. Se poate face o analogie între ei şi infanterie. Numărul lor este foarte mare, au în dotare cel mai simplu echipament, care de cele mai multe ori este şi arhaic. Ştiu a trage din toate tipurile de arme inclusiv tunuri şi tancuri, unii chiar se aventurează să piloteze avioanele. Dar în cazul ieşirii din funcţiune a echipamentului s-au a unui contraatac din partea duşmanului, imediat intră în panică şi părăsesc câmpul de luptă cedând locul altor unităţi.
2. Chirurgii. Pot fi consideraţi unităţi de tancuri şi artilerie grea. În general loviturile lor de artilerie sunt foarte eficiente şi benefice, dar se întâmplă uneori ca din greşeală să deschidă focul asupra propriilor poziţii. Este bine că aceste cazuri se întâmplă foarte rar.
3. Anestezie Terapie Intensivă (ATI). Unităţi cu destinaţie specială. Ei îşi îndeplinesc misiunile în locuri şi condiţii în care nici un soldat teafăr nu se va aventura. Au cunoştinţe superficiale despre armamentul folosit de alte unităţi. Propriile pistoale, grenade şi mitraliere le au tot timpul în preajmă şi le mânuiesc cu desăvârşire, chiar şi cu ochii închişi. Întodeauna îşi acoperă camarazii şi scot răniţii de pe câmpul de luptă. Din neajunsuri – îşi coordonează foarte rău propriile acţiuni cu cele ale artileriei şi infanteriei şi ca rezultat pot incendia câteva tancuri sau infanterişti proprii, dar de cele mai multe ori tot ei sunt cei care au de suferit din cauza acestor necoordonări.
4. Serviciul de Asistență Medicală Urgentă. Se deosebesc de Anestezie Terapie Intensivă prin faptul că sunt înarmaţi numai cu pistoale, care în condiţiile luptelor urbane, la distanţă scurtă, ar fi destul de eficiente, dacă nu s-ar bloca foarte des. Ei se deplasează cu ajutorul unei camionete militare care se defectează cu aceiaşi fregvenţă cu care li se blochează pistoalele.
5. Ginecologii. Aceşti ostaşi intră în confruntări deschise foarte rar, ei preferă să aplice diferite tehnici perverse asupra partenerelor inamicului. Este o tactică eficientă, însă din păcate nu întodeauna.
6. Dermatovenerologii. Trupe aeropurtate, intervin şi reuşesc săi salveze pe cei care care, în anumite circumstanţe, se pomenesc încercuiţi de partenerele inamicului. Nu pot face faţă situaţiilor când partenerele inamicului au în dotare Sisteme de Interceptare şi Distrugere Automate (abreviat S.I.D.A.)
7. Infecţioniştii. De fiecare dată când pornesc la atac au cu ei tot echipamentul necesar, capabil să-i protejeze de toate tipurile de arme chimice şi biologice existente. Marea lor problemă este că, în vâltoarea luptei uită să-l utilizeze, fapt care de multe ori le este fatal.
8. Neurologii. Sunt cercetaşi înăscuţi. Ei, cu o exactitate de până la un milimetru, pot determina zona dislocării unităţilor inamice, chiar şi în condiţii de întuneric deplin, pot aprecia toate căile de transport, sunt capabili să neutralizeze sectoarele minate de inamic. Întodeauna sunt în relaţii amicale cu trupele centrelor de radiolocaţie. În comparaţie cu capacităţile de care dispun, sunt foarte slab înarmaţi. Ei cunosc foarte bine mecanismul declanşării împuşcăturii, traiectoria zborului şi timpul când proiectilul lansat va atinge ţinta, însă cum acţionează el asupra inamicului, provocând-ui moartea, este cunoscut numai la nivel de teorie, încă nedemonstrată.
9. Psihiatrii. Preferă să stea în tranşee şi să demoralizeze duşmanul cu strigătele lor înfiorătoare, pot folosi grenade cu efect acustic şi luminos, dacă nu sunt în stare să evite lupta, aplică electroşocul.
10. Narcologii. Aceşti ostaşi se evidenţiază prin atitudinea lor caracteristică faţă de cele ”100ml pentru curaj”. În rest nu se deosebesc de psihiatri.
11. Stomatologii. Lunetişti – au o răbdare de fier şi lucrează foarte atent. Armele lor sunt scumpe, foarte precise şi ergonomice. Însă au tendinţa de a transforma cea mai simplă operaţiune într-un război de proporţii apocaliptice, în stare să-l falimenteze pe oricare pacient.
12. Imagiştii. Forţele de radiolocaţie, interceptare şi ghidare. Nu se evidenţiază printr-o combativitate sporită, în schimb fac viaţa celorlalte trupe mult mai uşoară. Ei văd câmul de luptă ca în palmă. În comparaţie cu ei, toţi sunt orbi. Toate genurile de armată îşi corectează planurile de luptă folosind informaţiile primate de la ei.
13. Oncologii. Aviația militară strategică. Când situaţia devine catastrofală, bombardierele lor, purtătoare de focoase nucleare, pot transforma câmpul de bătălie în munţi de praf şi cenuşă. După un asemenea bombardament, este foarte greu de apreciat care sunt rămăşiţele dusmanului şi care sunt propriile trupe.
14. Medicii Laboranţi. Sunt Serviciu de Spionaj. Pe câmpul de bătălie nu se plimbă, de obicei stau în buncăre special amenajate. Este de ajuns să primească o mică probă de materie venită în contact cu inamicul şi folosind calităţile lor analitice şi tehnica din dotare pot oferi un dosar întreg cu informaţii strategice şi tactice despre duşman. Pericolul cel mare constă în incorectitudinea prelevării, transportării s-au procesării probelor, atunci informaţia se transformă în dezinformaţie care poate influenţa mersul războiului.
15. Medicii Morfopatologii. Sunt cei mai inutili şi totodată cei mai utili soldaţi. Ei nu omoară pe nimeni. La sfârşitul bătăliilor adună toate cadavrele de pe câmpul de luptă, inclusiv cele ale duşmanilor şi după ore de cercetare minuţioasă a leziunilor suferite, scriu rapoarte menite să schimbe soarta războaielor viitoare. Îşi efectuează misiunile fără sentimente, lacrimi şi emoţii. De Ion Tcaci
