Când un fariseu vorbește despre credință, o dezgolește de orice sens și o transformă într-o țintă a ironiilor vulgului subjugat necunoașterii și mugetului.
Când un ticălos face apel la patriotism, folosindu-l pe post de scut al propriului egoism nestăvilit, îl transformă într-o farsă demnă de batjocură și neîncredere.
Un îmbuibat care le vorbește celor săraci despre virtuți este asemuit cu un porc care predică morala lupilor hămesiți de dincolo de gard.
Un corupt care îi acuză pe alții de corupție are credibilitatea hienei care predică vegetarianismul prin savană.
Un mincinos patologic care vorbește teatral despre adevăr se aseamănă cu un cur care, ascuns în pantaloni, se prezintă tuturor drept față.
E adevărat că nu haina îl face pe om, mai ales când caracterul acestuia îl recomandă ca fiind o zdreanță.
În antichitate se spunea că un lider trebuie să fie suma virtuților poporului pe care îl reprezintă. Astăzi, poporul îl împinge în sus pe cel care însumează toate defectele sale, tocmai pentru că se identifică cu nimicnicia lui sfidătoare. DeGoran Mrakic
