Controlul asupra economiei mondiale complexe se află în mâinile corporaţiilor private care subordonează toate problemele economice.
Monopolul exercitat de către o oligarhie financiară lacomă asupra vieţii economice conferă capitalismului modern un caracter deosebit. În toamna anului 2008, băncile de investiţii şi fondurile speculative au adus sistemul financiar mondial în pragul ruinei prin speculaţiile lor criminale. Guvernele, care le aprobaseră activităţile, au răspuns pompând miliarde în sectorul financiar – băncile europene primind trilioane de euro de la UE.
Preţul este plătit de muncitorii europeni, fiecare guvern impunând tăieri brutale de slujbe, salarii şi servicii sociale esenţiale.
Noua „Epocă a Austerităţii” este produsul destinat să arunce milioane în sărăcie abjectă impunând dominaţia nestingherită a băncilor şi marilor corporaţii. Ea îşi găseşte expresia politică în acţiunile „Troicii” – Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrală Europeană.
Această politică deliberată de sărăcire în masă confirmă caracterul reacţionar al Uniunii Europene. UE nu reprezintă unitatea popoarelor europene ci mai degrabă dictatura celor mai puternice interese economice şi financiare asupra Europei. Ea reprezintă mediul prin care puterile europene îşi organizează atacurile asupra clasei muncitoare, prin care îşi poartă conflictele şi prin care îşi plănuiesc războaie. Cel mai important, Germania se foloseşte de Euro pentru a-şi consolida dominaţia în Europa şi pentru a dicta celorlalte ţări un curs distructiv al măsurilor de austeritate.
În Portugalia, Spania, şi România este dezvăluit viitorul planificat pentru muncitorii din întreaga Europă. În România a avut loc un nivel al regresiei economice şi sociale fără precedent. Salariul mediu a fost tăiat. Mulți tineri nu au un loc de muncă. Educaţia, sănătatea şi infrastructura au fost în mare parte distrusă.
Nici o ţară europeană nu a fost scutită de măsuri similare. Fraze fără valoare cum ar fi „consolidare bugetară” şi „reforma pieţei muncii” au devenit cuvinte cheie pentru atacuri continue asupra drepturilor oamenilor muncii.
În următorii ani, aproape o treime din populaţia Uniunii Europene,se vor confrunta cu o viaţă de sărăcie din cauza programelor de austeritate care au făcut deja ca un sfert din muncitorii Europei să se confrunte cu instabilitate economică şi disperare socială.
Capitalismul nu are nimic de oferit tineretului decât şomaj, sărăcie şi război. Cei care încă au un loc de muncă primesc în general un salariu de mizerie sau sunt forţaţi să accepte slujbe neplătite. Şcoli, universităţi şi centre de pregătire sunt privatizate, închise sau supuse unor tăieri devastatoare de fonduri.
Una din două familii de muncitori a fost direct afectată de pierderea de locuri de muncă sau de reducerea venitului.
Elita financiară este dependentă de un flux fără sfârşit de bani pompaţi de către Federal Reserve în pieţe. După salvarea băncilor din 2008, Banca Centrală Americană menţine o aprovizionare constantă a acestora cu dolari prin intermediul achiziţionării unor titlurilor de valoare care se ridică la 85 de miliarde de dolari pe lună.
Aceasta este motivul care se află în spatele creşterii masive a preţurilor acţiunilor pe care se bazează bogăţia directorilor de capital privat
Aceasta este motivul care se află în spatele creşterii masive a preţurilor acţiunilor pe care se bazează bogăţia directorilor de capital privat
Clasă de guvernământ americană are toate caracteristicile unei aristocraţii, cu tot ceea ce implică stabilitatea ei politică şi socială. Ambele partide politice, democraţii şi republicanii, funcţionează ca instrumente directe pentru îmbogăţirea clasei conducătoare.
Imperiul bancar al familiei Morgan exercită o foarte mare influenţă asupra deciziilor atât economice, cât şi politice de azi.
Tatăl lui Morgan, mare afacerist
Mama lui J.P. Morgan (1837-1913) – celebru bancher american – a fost Juliet Pierpont Morgan, al cărei tată, reverendul John Pierpont, era un susţinător înfocat al britanicilor şi fiul fondatorului Universităţii Yale. Tatăl lui J.P. Morgan, Junius Spencer Morgan, a fost un om de afaceri american, care a călătorit în Anglia în anii ’50 ai secolului al XIX-lea, unde s-a împrietenit cu un alt american expatriat, George Peabody, un om de afaceri care colabora deja cu familia britanică Rothschild. Asociindu-se cu Peabody sub denumirea Peabody, Morgan & Company, averea lui Junius a crescut ca urmare a obţinerii de împrumuturi în favoarea nordiştilor, în timpul Războiului Civil american. Fiul lui, John Pierpont Morgan (J.P. Morgan), s-a născut în 1837.
Junius şi fiul său au preluat afacerea la pensionarea lui Peabody, în 1864, şi au schimbat imediat numele afacerii în Morgan and Company.
Familia Morgan, paravanul clanului de evrei Rothschild
De asemenea, familia Morgan a avut strânse legături de afaceri cu clanul Rothschild, locuind uneori în palatul acestuia. Mulţi autori au scris despre faptul că, în cele din urmă, familia Morgan a devenit un agent de acoperire pentru Rothschilzi. „Activitatea familiei Morgan între anii 1895 şi 1896, privind vânzarea lanţului de mine aurifere americane în Europa, s-a bazat pe alianţa sa cu familia Rothschild”.
Ideea că familia Morgan era paravanul american pentru afacerile baronului britanic Nathan Mayer privind interesele familiei Rothschild a fost, de asemenea, avansată de Eustace Mullins, primul autor care, în 1952, a dezvăluit manevrele creării Sistemului Federal de Rezerve. Referitor la clanul Rothschild, Mullins scria: „Chiar dacă aveau un agent înregistrat în SUA, era extrem de avantajos pentru ei să aibă un reprezentant american, care să nu fie cunoscut ca fiind agent al lui Rothschild”. Mullins spunea despre familia Rothschild că: „Preferau să opereze incognito în SUA, sub paravanul oferit de compania J.P. Morgan.”
„O parte a realităţii cotidiene era recrudescenţa urâtă a antisemitismului”, scria George Wheeler, autorul volumului Pierpont Morgan and Friends: Anatomy of a Myth. „În aceste condiţii, era nevoie de cineva care să servească drept acoperire. Cine era oare mai potrivit pentru acest rol decât J. Pierpont Morgan, un reprezentant marcant al capitalismului, de religie protestantă, care-şi putea identifica arborele genealogic până în epoca pre-revoluţionară?”
„În aceste condiţii, există posibilitatea evidentă ca o mare parte a bogăţiilor şi puterii firmei Morgan să fi fost şi să fie dintotdeauna pur şi simplu numai o manifestare a bogăţiei şi puterii familiei Rothschild, care o ridicaseră la începuturile sale şi o susţinuseră de-a lungul întregii sale existenţe”, era de acord scriitorul Griffin.
J.P. Morgan, iniţiat în societăţi secrete în timpul studiilor universitare
Cu toate că J.P. Morgan se născuse în America, fiind educat la Boston, în 1856, el a călătorit în Germania, unde a studiat la Universitatea din Gottingen, fondată de Regele Angliei, George al II-lea, pe atunci prinţ elector de Hanovra. Această universitate îşi dobândise faima internaţională prin faptul că-i expulzase pe profesorii disidenţi, reuniţi în „Grupul celor Şapte de la Gottingen”, printre care erau şi fraţii Grimm, şi alţi aderenţi ai filozofiei lui Georg Hegel, inclusiv Karl Marx. Universitatea a continuat să fie un cuib al celor revoltaţi împotriva liniei oficiale de gândire şi activităţii societăţilor secrete.
Odată întors în SUA, Morgan s-a alăturat băncii newyorkeze Duncan, Sherman & Company, reprezentanţii americani ai companiei lor londoneze. „După aceea, se pare că Morgan a fost agentul financiar american al familiei Rothschild şi a depus deosebite eforturi pentru a da impresia că afacerile lui sunt în întregime americane”, scria Griffin.
Cum a tras în ţeapă J.P. Morgan armata americană
La izbucnirea Războiului Civil American, tânărul Morgan a demonstrat cu prisosinţă că legalitatea juridică şi cinstea joacă un rol minor în practicile lui de afaceri. În mai 1861, tânărul Morgan, pe atunci de numai 24 de ani, s-a oferit să vândă 5.000 de puşti militare comandantului Armatei Federale de lângă St. Louis, la preţul de 22 de dolari bucata. Acesta, care avea nevoie disperată de ele, a fost de acord, însă, când a intrat în posesia lor, a refuzat să le plătească, spunând că erau vechi şi prezentau defecte care le făceau inutilizabile. Morgan a dat în judecată Armata, câştigând printr-o sentinţă judecătorească care ordona să i se plătească suma totală de 109.912 dolari.
Un comitet de investigaţii al Congresului SUA, reunit în 1862, a ajuns la concluzia că, prin acţiunile sale, Morgan a înşelat guvernul american. Comitetul a descoperit că puştile, considerate a fi „de nefolosit, vechi, periculoase”, fuseseră cumpărate de la un arsenal newyorkez pentru 3,50 dolari bucata de către un anume Simon Stevens, angajat de Morgan. Când comandantul de la St. Louis a fost de acord să le cumpere fără să le vadă, Morgan i-a folosit încuviinţarea drept garanţie pentru a împrumuta banii cu care să plătească puştile luate. Aşa încât armata americană şi-a cumpărat propriile puşti defecte de la Morgan, care, fără să-şi asume riscuri financiare personale, a realizat un beneficiu de circa 500% din vânzarea fiecărei arme.
J.P. Morgan, intermediar financiar al corporaţiilor americane
În 1871, el a devenit asociat la una dintre firmele tatălui său, Drexel, Morgan and Company, care mai târziu a devenit J.F. Morgan and Company. Această firmă a devenit curând principala sursă de sprijin financiar a guvernului american.
„Din cauza legăturilor cu firma Peabody, Morgan avea contacte strânse şi foarte folositoare cu lumea financiară londoneză şi, în anii 70 ai secolului al XIX-lea, le-a putut asigura corporaţiilor industriale din SUA, aflate în plin proces de dezvoltare, capitalul de care acestea aveau atâta nevoie, mediind obţinerea de împrumuturi de la bancherii britanici”, nota The New Encyclopaedia Britannica.
Mare bancher, dar şi mare proprietar de căi ferate
Alături de familia europeană Rothschild, compania Morgan a devenit una dintre cele mai puternice case bancare din lume, dar asta nu a fost suficient pentru J.P. Morgan, care a moştenit afacerile familiei în 1890, ca urmare a morţii tatălui său, survenită după un accident de trăsură petrecut pe Riviera Franceză. Cu cinci ani înainte, el începuse reorganizarea celei mai întinse reţele de căi ferate din America şi, în 1902, ajunsese cel mai puternic magnat al lumii în domeniul transportului feroviar, având controlul asupra a aproximativ 8.160 km de cale ferată.
S-a preocupat de crearea unor monopoluri corporatiste
În anii ’90 ai secolului al XIX-lea, el a supravegheat fuziunea firmelor Edison General Electric şi Thomson-Houston Electric Company, pentru formarea companiei General Electric, care a ajuns să domine foarte repede fabricarea de echipament electric. Apoi, Morgan a decis fuzionarea câtorva firme producătoare de oţel, formând United States Steel Corporation şi, în 1902, a creat International Harvester Company, prin fuzionarea câtorva firme producătoare de echipament agricol, care până atunci fuseseră concurente.
Acest imperiu al familiei Morgan, extrem de diversificat din punctul de vedere al domeniilor de activitate, nu a fost niciodată egalat şi continuă să domine piaţa financiar-bancară americană chiar şi azi. „Printr-un sistem de întrepătrundere a consiliilor de administraţie ale companiilor pe care le reorganizase sau le influenţase, Morgan şi banca sa au dobândit un foarte mare control asupra câtorva dintre cele mai mari corporaţii şi instituţii financiare americane”. Acest imperiu a fost extins, pentru a cuprinde fundaţii scutite de taxe, trusturi, fonduri de pensii şi chiar funcţii guvernamentale. Numai o asemenea manipulare poate explica modul în care familiile din „lumea bună” au dobândit şi menţinut controlul asupra vieţii comerciale şi economice din SUA, având atât cunoştinţele, cât şi voinţa şi bogăţia necesare pentru a o face.
Morgan şi Rockefeller, parteneri pentru crearea Rezervelor Federale americane
Cu toate că J.P. Morgan şi John D. Rockefeller au concurat acerb în multe domenii de activitate, „în cele din urmă, şi-au unit eforturile pentru crearea unui cartel bancar naţional, intitulat Sistemul Rezervelor Federale”, scria Griffin.
Planul iniţial privitor la crearea Sistemului Rezervelor Federale a fost conceput la reuniunea secretă din 1910, care a avut loc pe domeniul lui Morgan de pe insula Jekyll, din largul coastelor statului Georgia.
Morgan, care era legat prin afaceri de familia Rockefeller, prin intermediul asociatului său în domeniul investiţiilor, Nelson Aldrich, a rămas capitalistul dominant din SUA, până la moartea lui, survenită în 1913, acelaşi an în care a fost creat Sistemul Rezervelor Federale.
Fiul lui J.P. Morgan, pe urmele tatălui său
Fiul lui Morgan, John Pierpont Jr., cunoscut sub diminutivul „Jack”, a continuat să mărească averea familiei după moartea tatălui său. Instruit încă din adolescenţă pentru a-l înlocui ca şef al imperiului Morgan, acesta a petrecut opt ani muncind la sucursala londoneză a firmei tatălui său, dezvoltând strânse legături de afaceri cu elita bancară londoneză.
În timpul Primului Război Mondial, Morgan a organizat înfiinţarea a peste 2 000 de bănci pentru a emite şi garanta obligaţiuni de război în valoare de peste un miliard de dolari. A devenit singurul bancher care a cumpărat provizii atât cu caracter militar, cât şi de altă natură, pentru guvernul britanic, dar şi pentru cel francez, pe tot parcursul războiului. Asta indică existenţa unor considerabile pârghii de influenţă şi o deţinere a controlului în cadrul respectivelor guverne, sugerând din nou amestecul familiei Rothschild. În timpul Primului Război Mondial, Morgan a organizat înfiinţarea a peste 2 000 de bănci pentru a emite şi garanta obligaţiuni de război în valoare de peste un miliard de dolari. A devenit singurul bancher care a cumpărat provizii atât cu caracter militar, cât şi de altă natură, pentru guvernul britanic, dar şi pentru cel francez, pe tot parcursul războiului. Asta indică existenţa unor considerabile pârghii de influenţă şi o deţinere a controlului în cadrul respectivelor guverne, sugerând din nou amestecul familiei Rothschild.
Intr-un raport intitulat The Euro Area Adjustment: About Halfway There din mai 2013 puternica banca JP Morgan face o recomandare socanta: instituirea de regimuri autoritare – mai ales in zonele periferice ale europei.
Raportul reclama necesitatea “reformelor politice” prin care sa se elimine opozitia fata de masurile de austeritate ce sunt aplicate pentru protejarea operatiunilor bancare. In acest sens, JP Morgan lauda masurile luate de Uniunea Europeana, pe care le considera insa ajunse doar la jumatate din drum. Cealalta jumatate ar trebui parcursa de Banca Centrala Europeana printr-o mai mare implicare din partea sa.
Apropo de recomandarile JP Morgan legate de criza euro, este util sa ne reamintim ca moneda euro a fost in mod intentionat introdusa – de aceeasi bancheri care astazi fac recomandari – tocmai pentru a se ajunge la astfel de crize structurale care pot antrena, apoi, schimbari structurale:
CONSPIRATIA EURO, cea mai ampla din istorie? Cum au ajuns STATELE UNITE ALE EUROPEI “SINGURA ALTERNATIVA”
ARHITECTII BOGAȚI ZONEI EURO AU PREMEDITAT CRIZA, pentru formarea STATELOR UNITE ALE EUROPEI! ARHITECTII” (adica masonii ) . Masonii care au gândit structurile zonei euro s-au aşteptat ca uniunea fiscală să intre în criză la un moment dat, dar au considerat că aceasta va contribui la atingerea scopului lor, acela de a crea Statele Unite ale Europei.
Raportul exprimă mulțumire în urma implementării unui număr de mecanisme financiare de către Uniunea Europeană pentru a pune la adăpost interesele băncii. În acest sens, menține studiul, reforma în Zona Euro este pe jumătate făcută. Încă de la izbucnirea crizei financiare globale din 2008, Banca Centrală Europeană a oferit prin intermediul bail-out-ului trilioane de euro pentru a le permite să-și șteargă imensele datorii și să pună în mișcare noile activități de speculații. Cu toate acestea, nu este destul de mulțumitor pentru cei de la JP Morgan, care cer o reacție mult mai dramatică din partea celor de la Banca Centrală Europeană. Astfel, in tarile din periferia europei
Spania, Portugalia, Italia, Grecia, regimurile instituite dupa al doilea razboi mondial au fost puternic influentate de experienta autoritarista fascista JP Morgan.
JP Morgan este adânc implicată în operațiunile speculative care au devastat viețile a sute de milioane de muncitori în toată lumea. Un raport de 300 de pagini scoate la iveală practicile ilegale și fraudele comise de JP Morgan, cea mai mare bancă din Statele Unite și cel mai mare jucător pe piața financiară mondială. În ciuda dezvăluirilor detaliate din acest raport, nu se va lua nicio măsură împotriva băncii. Aceeași bancă își permite acum să dea lecții de democratie. JP Morgan inițiază cererea adoptării de măsuri autoritare pentru a suprima clasa muncitoare și pentru a le distruge drepturile sociale. Raportul mai contine si o enumerare a principalelor riscuri care, in opinia JP Morgan, pot afecta procesul de “reforma” a UE:
“1) caderea guvernelor aservite jp Morgan din Europa meridionala ce sunt favorabile reformelor ; 2) caderea sustinerii euro sau UE; 3) o victorie electorala de necontestat a partidelor anti-europene radicale in regiune; 4) neguvernabilitatea de facto a anumitor state membre cand costurile sociale (mai ales somajul) vor depasi un anumit prag”.
Ne aducem aminte ca una din explicatiile pentru care regimul Basescu a fost sustinut in ciuda referendumului zdrobitor din vara lui 2012 a fost si aceea a reactiei eurocratilor pentru ca nu cumva sa se stabileasca vreun precedent anti-austeritate in periferia euro. Tragedia este ca actorii politici care au profitat cel mai mult de trendul popular de atunci sunt cei care, astazi, garanteaza aplicarea fara cracnet si autoritara a aceleasi agende a austeritatii anti-sociale si anti-democratice.
O alta coincidenta consta in faptul ca trecem in plin proces de revizuire a Constitutiei, motivele acestei urgente fiind inca invaluite in ceata. (vezi chestiunea regionalizarii, care, in realitate, ajuta si provine din agenda eurocratilor masoni), dictate direct din birourile de pe Wall-Street via Bruxelles.
Amendamentele BNR la noua Constitutie si desfiintarea suveranitatii: ADOPTAREA EURO si CEDAREA PREROGATIVELOR BANCII NATIONALE catre BCE! In plus: BUGET NATIONAL APROBAT DE UE
Din aceeasi tendinta autoritarista sprijinita agresiv de UE dar si de SUA, deghizata sub numele populist de “lupta impotriva coruptiei” sau cel pretentios de “independenta justitiei”, fac parte componentele politienesco-procuroristice de represiune si supraveghere, dezvoltate exponential.
Asadar, sa retinem concluzia: regimuri dictatoriale pentru salvarea bancilor – si nu numai… Fenomenul general, astfel de corporatii gigantice nu sustin doar un autoritarism ce frizeaza fascismul, ci sunt, totodata, in spatele puternicului lobby de promovare a homosexualitatii:
SUA: MARILE CORPORATII UNITE PENTRU OBTINEREA CASATORIILOR HOMOSEXUALE. Facebook, Google, Morgan Stanley, Goldman Sachs, Coca-Cola si multe altele, “intamplator” conexate in reteaua BILDERBERG.
Uniunea Europeana este un proiect conceput înca de la începuturile sale ca promovând interesele unei elite industrial/financiare în asa fel încât sa “scape” de sub controlul national. Ideea fundamentala a Comunitatii Europene a fost sa se erodeze puterea si autoritatea statelor nationale tocmai pentru a se da frâu liber acestor interese industrial-financiare.
Se urmăreşte: integrarea economică şi socială a statelor membre, monedă unică, transferul către uniune al suveranităţii monetare naţionale şi aplicarea unor sancţiuni pentru ţările membre care se îndepărtează de criteriile stabilite ale convergenţei.
NOUA ORDINE MONDIALA inseamna Un singur Guvern, Un singur Curent Financiar, O singura limba vorbita, O singura religie ( luciferismul ),.. ONU, UE… toate aceste entitati politice ,sunt create de elita oculta malefica pentru a ne conduce mai usor spre O NOUA ORDINE MONDIALA MALEFICA.
Lista de instituţii de rang internaţional prin care se controlează lumea (în lucru) (este bine să realizăm de fiecare dată când auzim ceva despre aceste instituţii că sunt coordonate de această ocultă mondială):
Private federal reserve – Rezerva federală a SUA
FMI
Banca Mondială
World trade organisation (WTO) – Organizaţia mondiala a comertului
Comisia Europeană
World Health Organisation – Organizaţia Mondială a Sănătăţii
Banca reglementărilor internaţionale (BRI)
Grupul Bilderberg
Clubul de la Roma
Institutul regal pentru afaceri internaţionale
Comisia Trilaterală
Council on Foreign Relations (CFR) – Consiliul pentru Relaţii Externe
ONU (United Nations)
NATO
Goldman Sachs
(Microsoft – Google – Apple -Facebook-IBM şi mulţi alţii).
Guvernele europene merg regulat la Bruxelles pentru a da raportul unui Kommandatur european care nu ezită să-i muştruluiască pe miniştri şi parlamentari.
Înalţii funcţionari şi tehnocraţi manevrează în culise pentru a decide asupra vieţii de zi cu zi a aproape 500 de milioane de oameni. O dată la patru luni, coloane impresionante de automobile invadează străzile Bruxelles-ului pentru a-i aduce pe cei 27 de şefi de state şi de guverne la un nou summit european.
Pentru a conduce Europa celor 500 de milioane de cetăţeni, Comisia se bazează pe circa 600 de funcţionari ai Direcţiei generale pentru afaceri economice şi financiare fara sa fie votati de europenii de rand,democratie,nu ?
https://www.facebook.com/pages/Anti-Uniunea-European%C4%83/356579791140499?fref=nf
