Un posibil caz de corupție la nivel înalt se prefigurează în ultima perioadă la această instituție bancară românească cu capital de stat. Șefii CEC Bank vând cu rea-credință creanțele debitorilor aflați în plată, deci de bună-credință, în propriul detriment, spre exasperarea clienților, dar spre marea bucurie a firmelor de recuperare a debitelor, tot mai prezente în România ultimilor ani. În acest mod, banca umple conturile recuperatorilor, iar statul este devalizat sistematic.
În loc să-i ajute pe debitori ca să-și retureneze creditele angajate, instituția le cesionează pe nimica toată unor speculanți financiari șmecheri, în defavoarea statului care este acționarul majoritar. Reprezentanții CEC Bank încearcă să ascundă gunoiul șefilor sub preș, pretextând că aceasta ar fi politica instituției aprobată de Guvern. Și că împrumuturile acordate Ioanei Băsescu ori altor potentați în mod nejustificat n-au nicio legătură cu nevoia stringentă de lichidități a instituției. Că lucrurile nu stau deloc așa, ci la mijloc este posibil să fie vorba tot despre o mașinațiune pusă la cale de anumite „gulere albe”, vom demonstra în cele ce urmează.
Atac laș pe la spate
Bucureșteanul George M. a contractat un credit la CEC Bank în sumă de până la 10.000 de lei dar, fiind pensionar, s-a văzut nevoit să-l refinanțeze în mai multe rânduri, rata lunară ajungând în ultima perioadă la 205 lei. La finele anului 2013 n-a mai putut plăti nici această sumă, iar banca i-a pus poprire pe pensie. Astfel, pe parcursul întregului an 2014, omul a suportat plata a 70 de lei în fiecare lună, fără drept de apel. Prin surprindere, în 22 decembrie 2014, CEC Bank l-a anunțat că creanța sa, ajunsă la 5.630 de lei, a fost cesionată către Secapital SaRL din Luxemburg, reprezentată la rândul ei de KRUK Romania SRL, deși el putea fi considerat de bună credință, din moment ce depunea eforturi de a-și returna creditul, respectiv câte 840 de lei pe an.
„Mi se pare total absurd ce mi se întâmplă”
Curpins de indignare s-a adresat CEC pentru a afla cum de-a fost posibilă o asemenea enormitate. Și de ca banca a preferat să-i vândă creanța fără a-i pune acest lucru în vedere, eventual să negocieze cu el o sumă mai mare de plată în fiecare lună?
„Pe creanța mea au încasat maximum 560 de lei, adică 10% din valoarea sumei de returnat, că ăsta e prețul maxim cu care se vând debitele, ne-a declarat George M. Mi se pare total absurd ce mi se întâmplă. Mi-au oprit un an de zile câte 70 de lei pe lună și n-au fost deloc deranjați de asta, iar deodată s-au gândit să mă dea la recuperatori, încasând o dată ce ar fi putut obține și de la mine în opt luni, dar cu posibilitatea de a recupera întregul debit, în timp. Mie îmi este cât se poate de clar că la mijloc nu poate fi vorba decât despre corupție, cu șpăgile aferente. Pentru că niciun om sănătos la cap n-ar proceda așa, dacă n-ar avea propriile interese. De ce nu mi-au vândut creanța în ianuarie 2014, dacă aveau așa mare nevoie de lichidități, ca să acopere gaura creată de Elena Băsescu, cu complicitatea tăticului ei și a Elenei Udrea? se mai întreabă bucureșteanul, pe bună dreptate”.
Din răspunsul băncii
„Deși exista o poprire instituită de bancă asupra contului dumneavoastră, suma încasată de la Casa de Pensii era insuficientă pentru acoperirea întregii creanțe, într-un termen rezonabil (creanța înregistrată la data vânzării, 5.629,83 lei, în condițiile unei depuneri lunare de cca 70 lei, fără a se lua în calcul alte comisioane și penalizări, s-ar fi recuperat într-o perioadă mai mare de 7 ani)”. Adresă semnată Domnica Ciobănescu, ofițer Relații Publice, Direcția Marketing și Comicare a CEC Bank. Că lucrurile sunt cusute cu ață albă este cât se poate de evident. Fiindcă e ilogic să crezi că banca și-a dat seama după un an de zile de încasări că suma de 70 de lei este insuficientă… Probabil că, în tot acest timp, s-a căutat recuperatorul potrivit cu care să se bată palma, în spatele ușilor închise. Și asta nu e tot…
Creanță eligibilă vândută contra șpagă
Deși contractul dintre George M. și CEC Bank a luat sfârșit la data de 22 decembrie 2014, în luna ianuarie anul curent instituția financiară a avut tupeul să-i oprească în continuare bucureșteanului, în mod fraudulos, 70 de lei din pensie. În vreme ce KRUK Romania îl hărțuia să înceapă să achite din creditul preluat, neștiind că CEC încasa ilegal din pensia acestuia.
„Îmi pare rău că n-am acum niște bani și nu mă mai pot împrumuta, ne-a mai declarat debitorul. Dacă aș dispune de vreo 4.000 de lei, aș negocia cu recuperatorul și datoria s-ar șterge pe loc. Caz în care eu aș plăti mai puțin din împrumut cu vreo 1.600 de lei și aș ieși câștigat din această poveste. La fel de câștigat ar ieși recuperatorul, fiindcă ar lua pe loc 4.000 de lei, pentru o creanță pe care a plătit doar 560 de lei. Bună afacere pentru amândoi, dar cine ar pierde? Statul, cum cine, fiindcă șmecherii de la CEC Bank au vândut o creanță eligibilă, presupun – că altfel nu se explică -, contra șpagă, crede George M”.
CEC recidivează
Nu este pentru prima dată când asupra conducerii dualiste a CEC Bank planează suspiciuni de corupție, spălare de bani și delapidare, ca să nu mai amintim de bătaia de joc manifestată la adresa clienților. Banca își permite adesea să modifice în mod unilateral comisioanele percepute, după bunul plac, fără a da nimănui socoteală. Nu mai târziu de vara anului trecut, pentru asemenea practici dolosive în defavoarea clienților, instituția a fost amendată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor cu o importantă sumă de bani.
În Codul penal, hărțuirea se pedepsește
Puțini debitori cunosc faptul că băncile sau hienele recuperatoare practică tehnici ilicite, chiar penale, pentru intimidarea clienților restanți la plată. În niciun contract dintre client și bancă nu există vreo prevedere că dacă primul întârzie la plată, celei de-a doua i se permite să-l șicaneze pe acesta, rudele ori vecinii lui. În ciuda acestui fapt, hărțuirea, amenințarea și șantajul sunt la ordinea de zi. Angajații bancilor și recuperatorilor își justifică atitudinea prin faptul că au un contract încheiat cu propriul angajator, în baza căruia își permit să comită asemenea infracțiuni pedepsite de legea penală. De parcă dacă ar încheia un contract că-l pot ucide pe debitor, ar fi exonerați de răspundere…
E bine de știut
Debitorii astfel hărțuiți este bine să știe că, oricând, pot depune o plângere penală împotriva celui sau celei care îl șicanează, în persoană, deoarece are mai mulți sorți de izbândă, decât dacă ar da instituția în judecată. Poate că așa vor descuraja această profesie ingrată, imorală și ilegală de „hărțuitor la call-center”. În plus, se pot îndrepta împotriva acestuia cu pretenții morale, în baza Codului civil al României, fiindcă „oricine crează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara”. Aviz angajaților care se dedau unor asemenea proceduri ilegale, fiind mințiți de angajatori că nu vor păți nimic pentru faptele lor.
Ce-i drept, dacă vor fi obligați de instanță să despăgubească un client hărțuit, salariații vor avea posibilitatea să se îndrepte împotriva angajatorului pentru recuperarea propriului prejudiciu, în baza contractului semnat cu acesta și a fișei postului. Dar nu vor câștiga niciodată pentru că atât băncile cât și firmele de recuperare au avocați mulți și grei. Singura modalitate prin care creditorii pot atenționa debitorii că înregistrează restanțe este prin poșta tradițională, cu confirmare de primire, ori poșta electronică.
