PRINCIPII CALAUZITOARE, Oricarui om care-si cauta binele propriu, trebuie sa i se acorde ingaduinta.

Cugeta de unde a venit fiecare lucru, din ce elemente este alcatuit, in ce altceva se transforma, cum va fi dupa schimbare si ca nu va fi incercat nici un rau, datorita acesteia.

Si cel dintai gand sa fie : care este pozitia si raportul meu cu oamenii, ca am fost zamisliti unii in folosul altora; potrivit unui alt punct de vedere, ca m-am nascut ca sa stau in fruntea lor, asa cum sta berbecul in fata turmei de oi si taurul inaintea cirezii.Porneste insa si mai de sus, adica de la acest principiu: Daca universul nu insemna o ingramadire de atomi, atunci natura conduce totul, iar daca acesta este adevarul, cele mai rele dainuie pentru folosinta celor mai demne, iar acestea fara indoiala, exista unele in folosul celorlalte.

In al doilea rand, cu privire la oameni, cum sunt cand se aseaza la masa, cand stau in pat, precum si in alte imprejurari; mai ales, apo ce fel de pareri socotesc drept temeiuri si cu cata semetie oarba le pun in aplicaresi pe acelea.

In al treilea rand, reflecteaza ca, daca oamenii fac anumite lucruri potrivit cu dreptatea, nu ai motive sa fii nemultumit, iar daca cele ce savarsesc sunt necorespunzatoare dreptatii, atunci este lmpede ca le indeplinesc fara voie si din nestiinta. Caci intocmai cum, in mod obiectiv, orice suflet este lipsit de cunoasterea adevarului, tot astfel este lipsit si de capacitatea de a se purta fata de fiecare din semenii sai potrivit cu valoarea si cu meritul sau. Aceasta constituie pricina pentru care oamenii indura fara voia lor aproape, ca sa fie socotiti nedrepti, lipsiti de recunostinta, lacomi, intr-un cuvant, in stare sa greseasca fata de semenii lor.

In al patrulea rand, ia aminte ca gresesti de foarte multe ori, ca esti intru totul la fel ca ceilalti, ca, desi te opresti de la comiterea unor greseli, ai totusi inclinatia catre savarsirea lor, chiar daca datorita lipsei de indrazneala, dorintei de faima sau vreunui alt viciu de felul acesta, te abtii de la faptuirea unor erori asemanatoare.

In al cincilea rand, reflecteaza ca nu totdeauna poti sa-ti dai seama daca ei gresesc cu adevarat, deoarece multe se produc potrivit unui plan general de desfasurare al unor activitati particulare; in sfarsit, reflecteaza si ca trebuie sa cunosti multe amanunte inainte de a face o afirmatie intemeiata pe argumente, privitoare la faptele altora.

In al saselea rand, baga de seama ca ori de cate ori esti peste masura de indignat sau esti insufletit de simtaminte neplacute, trebuie sa cugeti ca viata omeneasca este scurta, ca peste putina vreme o sa fim cu totii intinsi in sicriu.

In al saptelea rand, gandeste-te ca nu activitatile acestor oameni ne tulbura, caci asemenea practici      isi au izvorul in ratiunile lor calauzitoare, ci, dimpotriva, parerile proprii despre acele fapte. Ca urmare, smulge din radacina o astfel de parere, hotareste sa inlaturi predispozitia de a le socoti vatamatoare pentru tine. Astfel, insasi mania va pleca de langa tine.Oare cum ai putea s-o indepartezi? Socotind ca nu este neplacut. Fiindca, fara indoiala, daca singurul rau este neplacutul numai, tu insuti ai fi savarsit greseli, de nevoie. Ai fi devenit un talhar , in stare de orice rau.

In al optalea rand, trebuie sa intelegi ca maniile si mahnirile provocate de aceste actiuni starnesc in noi tulburari mai grele chiar decat actiunile care irita sau intristeaza.

In al noulea rand, reflecteaza ca bunavointa si omenia apar cu neputinta de invins, daca sunt inascute, cand nu este un suras prefacut, o fatarnicie. Caci, ce  rau, oare iti va putea face chiar cel mai violent si mai nesabuit, daca tu, cu statornicie, ramai binevoitor fata de el si, cand se iveste prilejul, il sfatuiesti cu blandete si daca, chiar in clipa cand i se ofera ocazia sa-ti faca rau, il inveti:”Nu fiul meu, natura ne-a creat pentru alte lucruri. Nu eu voi fi cel pagubit fiul meu, ci iti aduci tie insuti paguba. Sau, daca dupa aceea ii arati cu iscusinta, ca si cum ar veni vorba intamplator si cu totul general, ca lucrurile stau altfel, ca nici albinele nu fac asa si nici  animalele, atat cat sunt de multe, carora natura le-a menit sa traiasca in turme. Observatiile insa nu trebuie facute cu ironie, nici cu ton jignitor, ci cu afectiune adevarata, fara sa starneasca in sufletu-i vreun resentiment. In acelasi timp, se cuvine ca orice recomandare sa nu para rigida,pedanta si nici sa nu fie facuta cu dorinta de a starni admiratia celor de fata, ci  adresandu-o numai lui, chiar daca mai sunt imprejur si alti oameni.

Adu-ti necontenit in minte aceste noua principii calauzitoare, ca pe niste daruri primite din partea muzelor si incepe odata pentru totdeauna sa fii om. Baga insa de seama, in egala masura, nici sa nu te manii impotriva lor, nici sa nu-i lingusesti, caci amandoua aceste feluri de a fi sunt contra interesului social si sfarsesc prin a produce paguba si vatamare.

( din CATRE SINE – de  Marcus Aurelius)

https://maricercelblogspot.wordpress.com/

Acest articol a fost publicat în VIATA INTERIOARA. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns