Faptul ca este o tara in faliment, nu mai este pus la indoiala, asa cum nici faptul ca a generat atitia filozofi si oameni de o valoare recunoscuta peste sute si mii de ani.
Faptul ca au generat spiritul Olimpic si ca joaca pina la sfirsit in aceasta competitie, nu mai este un secret.
Faptul ca foarte multi dintre noi, ne bazam principiile in viata, dupa gindirea filozofilor greci, este o certitudine si la fel este o certitudine faptul ca ei au spus ceea ce alti poate gindeau, insa nu se puteau exprima.
Asta este si Grecia de astazi, si repet, de astazi. O tara in care lideri modesti, denumiti comunisti de cei ce au dorit „binele” acestei tari, oameni modesti care incearca sa convinga vestul de situatia in care a fost adusa economia tarii de cirdasia oligarhii greci & guvernele grecesti afiliate occidentului& liderii mizerabili ai finatelor UE.
Peste tot auzim ca acesti oameni simpli, diplomati facuti peste noapte si fara experienta, sint comunisti… Si ne intrebam, dar cei care nu erau comunisti si aveau experienta, cum foloseau acestea atuuri?
In favoarea cui le foloseau si cum vedeau ei finalul acestei crize economice cumplite? Acesti lideri actuali ai Greciei nu au cravate si costume si au bocanci in picioare.. Si sper ca in curind asta sa fie trendul la marile case de moda din Europa..
Foarte multi oameni de pretutindeni, privesc criza greaca ca si cum ar fi criza traita de ei, in casele lor, in familiile lor, pentru ca sint foarte multe puncte comune, care au fost “agreate” de sistemul capitalist, atita timp cit a putut sa ii exploateze.
Dar, acum, grecii au posibilitea sa arate celor care stau in case si sufera, dorind sa munceasca in tara lor, celor care muncind opt ore pe zi si chiar mai mult, nu pot decit sa isi asigure o mincare artificiala si sa isi plateasca intretinerea bazala, fara sa poata avea pretentii la un trai decent si bucurii in familie, sa le arate ca se poate, ca exista iesire, ca exista curaj, ca exista lupta impotriva vasalitatii, ca exista o gindire suverana, ca exista solutii, chiar daca saracia este punctul de plecare. Liderii greci dovedesc in fiecare zi ca nu trebuie sa existe o bariera utopica intre asteptari si realitate, in care primele sa fie mereu aminate in ideea ca sclavii au timp sa astepte.
Este evident, cel putin pentru noi, cei care traim in vest, ca modelul neocolonialist de exploatare a omului, promovat de vest, in total disrespect pentru cel ce produce, nu mai poate avea viitor, indiferent de la ce faza se va incepe procesul de schimbare..
Noi stim cu totii, cum a lucrat si lucreaza colonialismul de moda veche si anume: puterile imperiale au preluat total controlul fostelor state independente si au declarat un fel de proprietate a lor in acea regiune, creind practic noile colonii.
Care sint beneficiile controlului asupra acestor colonii? Ele sint de doua feluri: 1. Puterea imperiala acaparatoare, extrage si preia din aceste zone valorile solului si subsolului, la un pret scazut al fortei de munca si fara sa plateasca pentru aceste bogatii, ca doar a adus cultura imperiala in aceste areale, cultura de care nu au cum sa se bucure cei ce au fost cotropiti si pe care de fapt nu o pot asimila si nu pot fi sub nici o forma parte a ei. 2. Puterea imperiala, vinde produsele „prelucrate” acestor colonii, la un pret extrem de mare, facindu-i piata de desfacere si capturind piata acestor colonii..
Este interesant de citit materialul de mai jos, legat de modul cum se cumpara la un pret mic sau pe nimic, de catre puterea coloniala si se vinde cu o dinamica mare si la un pret ridicat, ceea ce reprezinta axul central al colonialismului….
http://www.oftwominds.com/blogjun13/core6-13.html
O alta carte interesanta in acest sens este: „Sweetness and Power: The Place of Sugar in Modern History”, o istorie a modului cum a lucrat modelul colonialist britanic, care este in actualitate in multe privinte.
Legat de America, exista o alta carte ca poate fi citita si anume, „Tabacco Cultura: The Mentality of Great Tidewater Planters on the Eve of Revolution”, in masura sa redea un colonialism comun cu ceea ce se intimpla acum, dar sub alte circumstante.
Acest colonialism traditional a fost dezintegrat, mai mult sau mai putin fortat, intre ani ’40 si ’60, fostele colonii stabilindu-si teoretic independeta politica, un proces care pentru inceput a diminuat bogatia preluata periodic de „stapinii colonisti” si chiar a diminuat bogatia mondiala si bogatia celor ce isi facuse un mod de viata din exploatare, creind alte structuri in tarile imperialiste dezvoltate, structuri care au luat timp, dar ele urmareau si urmaresc un alt tip de colonialism si nicidecum respectul fata de vechile si actualele colonii.
In raspuns, puterile financiare la nivel global, au cautat sa preia controlul financiar, mai degraba decit cel politic, pe care l-au lasat la indemina acestor asa zise state independente, avind in vedere ca acest control financiar din ce in ce mai
Pregnant, ducea in final la acelasi rezultat si anume la o clasa politica vasala fostilor colonisti si actualilor.
Au devenit cuvinte comune, debit, datorie, efecte financiare, mecanisme financiare, speculatii financiare si altele… pe care punindu-le in practica, puterile coloniale actuale, au putut cucerii controlul politic si economic in totalitate.
http://www.oftwominds.com/blogmay12/EU-neocolonial5-12.html
Strategia principala in acest proces de finantializare a acestor zone „cotropite”, a fost extinderea creditului ieftin la coloniile cu acces limitat la capital, iar daca nu aveau acces limitat la capital, aveau grija acesti neocolonisti sa le ofere un rating care sa duca la limitatea intrarilor de capital si credibilitatii..
Cei care au acces limitat la capital si nu pot tiparii moneda, inghit usor momala data de aceste puteri neocoloniale si mai ales adera usor la ideea de credit ieftin, care se dovedeste de cele mai multe ori ca nu este ieftin deloc, ba chiar, in urma unor conditii impuse, el este destul de scump, aceste state neputind plati neocolonialistului si acceptind penalizari, o rata a mai mare a dobinzii in perspectiva si multe altele, pentru ca a fost „agatat”.
Este exact ceea ce Grecia nu mai doreste si toate cancelariile neocolonialiste nu numai ca refuza sa inteleaga, dar ameninta in cel mai retrograd mod.
Cind tarile colonizate financiar ating un nivel inalt si de nerecuperat al creditului, neocolonialistii finaciari solicita garantii si/sau concesii in relatiile comerciale si financiare…
In acest sens, extrem de bine documentate sint cartile “The Shock Doctrine: The Rise of Disaster Capitalism” si “Confesion of an Economic Hit Man”.
Dar, sclavia fostelor colonii are niste limite.. Iar Grecia si alte economii europene au fost si sint considerate ca fiind “periferice” ca sa nu li se mai spuna sclave, exploatate de “tarile neocolonialiste”, iar euro a fost unelata mai mult decit necesara de inrobire, pe care o asteapta si li se promite si romanilor, este adevarat, din ce in ce mai putini.
Euro a finantializat economiile natiiunilor periferice, care nu ar fi avut niciodata probleme de genul criza caselor sau a creditului sau a paritatii creditului in alte monede si asa mai departe, circ incurajat in Romania de Isarescu, care este extrem de multumit de curgerea permanenta a creditului in economie, pentru ca pe perioada vietii lui, romanii nu vor face altceva decit sa se indatoreze pentru ca el si gasca lui sa traiasca in huzur, dupa care, “Dumnezeu cu mila..”
In acest Neocolnialism, fortele finantializarii sint folosite pentru a crea un “contract” cu elitele din colonia avuta in vedere: economiile periferice imprumuta bani de la tarile neocolonialiste pentru a cumpara marfuri produse de tarile care le subjuga, imbogatind “imperiul” si elitele lui din acest profit rezultat din vinzarea acestor produse, din dobinzile practicate de neocolonialisti occidentali, in final creind o masa de oameni in tarile periferice care doreste, mai putin motivate, sa traisca in stilul neocolonistilor.. in final ajungindu-se la o finantializare a bunurilor de genul Real Estate si chiar a datoriei statului respectiv, sclav al neocolonistilor.
In esenta, bancile de prima mina ale EU, colonizeaza natiunile de la periferie urmarind finatializarea prin intermediul euro, care la rindul lui face posibila o masiva expansiune a datoriilor si consumului in tarile “periferice”. Bancile si exportatorii din tarile “neo coloniste” fac profituri inimaginabile din aceasta expansiune a datoriilor si consumului, ceea ce ei acum doresc cu Ucraina, o tara de peste 46 de milioane de consumatori, pentru a iesii prin deschiderea pietei acolo, din situatia economica critica in care se afla capitalismul..
http://www.oftwominds.com/blogmay12/EU-neocolonial5-12.html
Se pare ca in acest moment, schema de finantializare prin euro, incepe sa isi dea duhul, pentru ca veniturile si bunurile tarilor de la periferie “curg” catre tarile neocoloniste prin intermediul dobinzilor la datoriile private si de stat care sint datorate de tarile de la periferie bancilor centrale si centrelor bancare private… care acum se vad in situatia sa nu le mai iasa pasenta. Acest lucru il vedem acum cu Grecia.
Tarile de la periferia UE sint efectiv datoare neocolonistilor, iar contribuabilii din tarile neocolniste occidentale – slugii feudale, a caror munca este indreptata catre a face bunuri in vederea indatorarii si mai mult a tarilor de la periferie, care acum incepe sa fie o mare problema.
http://www.foreignaffairs.com/articles/142196/pavlos-eleftheriadis/misrule-of-the-few
Falimentul Greciei nu mai poate fi pus la indoiala, dar putem spune fara dubiu, ca mai intii de toate, el inseamna sfirsitul Modelului Neocolonialismului Finantializat. Nu mai sint piete pentru occidentali, pe care sa le finantializeze, iar datoriile din ce in ce mai mari ale periferiei, neplatite si imposibil de platit, nu mai pot fi mascate de neocolonisti…
Problema centrala a sistemului capitalist neocolonial actual, este ca odata cu stergerea datoriilor tarilor de la periferie, ar insemna ca valorile create sa nu mai fie recunoscute si la fel veniturile celor ce trebuie sa plateasca, care nu ar mai fi pirghii de control si dominare a popoarelor.
Fiecare datorie inseamna un bun achizitionat, cu o anumita valoare, de cineva si un venit pe care il cistiga datorita “bunavointei” de la “centru”, ambele fiind atacate de insolventa tarilor periferice si criza sistemului capitalist.
Cind bunurile “fantoma” achizitionate din hirtii tiparite sau bani electronici vor fi recunoscute ca fiind fara valoare, sistemul va suferii o implozie de proportii, ceea ce se va intimpla curind, foarte curind..
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
