As vrea sa-ti spun multe, tocmai pentru ca aici ma simt ca un copil in “tara povestilor”. Coala asta alba de hartie ma indeamna sa-mi astern noianul de ganduri si sentimente, pentru ca stiu ca ea, hartia suporta multe…
Aici poti sa istorisesti, sa te destainui, chiar daca apoi milioane de ochi vor privi si vor diseca tot ce zic eu.
Mereu cel ce scrie si cel ce iubeste, uita ca are si el un suflet, uita ca tot timpul este racordat la tensiunea asta uriasa a dorintei de a istorisii ceva.
Pentru el si pentru tine, vorbele, acele cuvinte miraculoase de multe ori isi pierd valoarea, nu mai au acelasi rasunet.
Daca aici pui tot sufletul cand scrii, tie iti ramane putin sa arzi cand spui simplu “te iubesc”.
Vezi tu, sinceritatea are doua taisuri; fie e speculata si transformata intr-o banalitate oarecare, efemera de multe ori, fie ti se pare ca normalitatea nu mai e de bun gust si atunci ai tendinta sa omiti, sa ascunzi ceva ce poate ar fi neplacut, ce ar distruge bruma de sentimente.
Uite tu, esti departe, foarte departe, dar ceea ce simti, ce transmiti, ce gandesti, ce-ti doresti, este atat de sincer si simplu, incat pare pentru celalalt ceva banal, sau ca si cum i-ai spune….ai rabdare ca vin la tine, dar cu pasi de melc pentru ca merg contra timpului..!!!
Ciudat inca, pasii acestia pe care-i facem amandoi sunt atat de mici, incat in universalitatea asta imensa nici nu se observa.
Stii cat tin la tine?!! Precis nu..!!! Asta pentru ca demonstratia este stearpa, rigida, cuvintele nu mai au credibilitate iar sentimentul se atrofiaza daca nu e probat cu fapte.
Cat poti tine la un om pe care tanjesti sa-l vezi, sa-l stii??!! 1 an, 2, 5 si pe urma totul devine iluzie. Tin la tine pentru ca te stiu acolo, bun, cinstit si iubitor, cuminte cu toata fiinta ta, dar departe.
Fericirea nu se face prin corespondenta…
Mereu ma uluiesti si mereu vreau sa-ti spun ca “te iubesc”, asa ca o declaratie de independenta a ‘Tarii noastre de dragoste”!!
Tu stii ca avem “tara asta” a noastra??!!Uite eu ii voi spune simplu “Tara dragostei”. Nu are limita, graniti, nu are legi, nu are conducator. Doar tu si eu si gandurile noastre…
Nu avem nevoie de paznici, nici de pasaport. Trecerea frontierelor “tarii noastre” este insa primejdioasa…
Si stii de ce??!!
Incalci consemnul, tu strain venit pe meleagurile “tarii noastre”, nu stii parola si nici regulile noastre.
De fapt cred ca de mult tare, tara asta era populata, era plina cu oameni buni si speciali.
Tu si cu mine nu suntem o exceptie, dar suntem unici in modul nostru de a ne-o apara…
Vrei sa stii mai mult?!!
Iti spun doar atat: ai incredere si iubeste…
Ma gandeam la tine, intr-una din zile, tocmai cand eram mai trista si mai abatuta.
Stiam ca toate gandurile mele bune trimise spre tine erau acei mesageri invizibili, care te bombardau cu intrebari sau cautau sa-ti aduca dorinta. Acea dorinta sa ma cauti, macar sa-mi scrii ceva, sau sa-mi auzi vocea, sau sa stii ca sunt bine.
Si asa a si fost..!!
Un simplu “alo”, face minuni. Nu e nevoie de prea multe cuvinte, sau explicatii. Simpla intrebare cu “ce mai faci” sau “esti bine”…apare ca o raza de soare, dupa furtuna.
Viata noastra e mereu compusa din intrebari si raspunsuri. Nu ai rabdare de multe ori sa primesti portia ta de raspunsuri. Navala intrebarilor te nauceste si atunci abandonezi. Te faci ca nu mai bagi de seama, spui “lasa, trece” si cauti remedii…
Munca, alte activitati te abat de la intrebarile tale.
De fapt daca primesti raspunsuri fara substanta sau care nu au baza solida, e ca si cum le pui degeaba.
Si atunci uite de aia renunti…!!
Tu stii insa ca si asa te iubesc…
Ti se pare banala spusa mea?!! Uite mie chiar nu mi se pare, dar uneori ma mai indoiesc. Sau ma gandesc iar si iar, la suportul vorbelor neacoperite de fapte. Poate de asta sa si banalizat…
Si uite asa vorbind cu tine, parca mai fac un pas, chiar daca e mic si nesemnificativ.
Mereu ma bucur cand vorbim, fie si in scris sau chiar simple banalitati spuse, parca speranta este mai vie sau mai puternica.
Sa nu spui ca vorbele nu au prestanta faptelor. Dar ele raman acolo in memorie, in ganduri, ca si cum ar fi acele fire ca plasa de paianjen in care ne prindem cautandu-ne..!!
Am vorbit cu tine si asta mi-a placut, chiar daca poate asta e o banalitate pentru tine…
Si sa nu uit, iar te iubesc, pentru ca tu nu stii in totalitate magia cuvintelor si de asta vreau sa nu le uiti niciodata..!
http://gandurileschimbaviata.info/
Dar ce este iubirea?Dar dragostea?