Sloganurile şi afirmaţiile antisemite ale lui Mihai Eminescu se întâlnesc atât în poeziile, cât şi în articolele scrise de acesta în diferite ziare din Iaşi şi Bucureşti. Xenofobia lui Eminescu îşi avea izvorul, spun specialiştii, în ideile sale naţionaliste de sorginte conservatoare, poetul fiind un adevărat patriot.
În secolul al XIX-lea, evul în care a trăit poetul Mihai Eminescu, este considerat de istorici, un veac al naţionalităţilor, o adevărată ”primăvară a popoarelor”. În cei 100 de ani, mai multe naţiuni europene, printre care Italia şi Germania s-au născut din cenuşa lumii medievale şi a războaielor napoleoniene.
În 1848, popoarele se simţeau închegate, iar apartenenţa etnică era un prilej de mândrie. În acest context, şi în Principatele Române, tot în jurul anului 1848, tot mai mulţi locuitori ai Moldovei, Ţării Româneşti sau Transilvaniei se simţeau tot mai mult români.
Naţionalismul românesc prindea avânt, iar ideea de patrie şi naţiune se cuibărise bine în sufletul şi mintea intelectualilor români. Cu toate acestea, după un întunecat secol fanariot, Principatele Române, unite în 1859, nu aveau o burghezie bine formată. Mai precis, clasa meseriaşilor şi a negustorilor români era firavă şi nu putea susţine noile prefaceri economice şi sociale ale evului naţiunilor şi nici dorinţa domnitorilor de a moderniza galopant Principatele.
După tratatul de la Adrianopol din 1829, numărul evreilor a crescut în Principatele Române. Ei erau, în mare parte, negustori, meşteşugari. Cum primiseră interdicţia de a achiziţiona pământ s-au aşezat în oraşele Moldovei, în primul rând, şi au asigurat nevoia unei burghezii cu relaţii în ţările europene şi experienţă comercială. Creşterea numărului evreilor şi plângerile burgheziei româneşti au declanşat, după 1860, o atitudine antisemită, de sorginte conservatoare în care erau implicaţi parlamentari, scriitori, jurnalişti şi intelectuali români. Unul dintre cei mai virulenţi la adresa evreilor a fost poetul Mihai Eminescu, jurnalist în Iaşi şi Bucureşti.
”Cine-au îndrăgit strainii,/Mânca-i-ar inima câinii”
Despre xenofobia lui Eminescu au vorbit, de la sine, poeziile scrise de acesta, articolele din ziare dar şi referinţele criticilor literari. „Oricît ne-am da după cireş, îmi spune un amic, trebuie să recunoaştem că Eminescu era antisemit. Şi nu poţi să nu-i dai dreptate, oricât au încercat şi încearcă diverşi domni, bine intenţionaţi, mânaţi de cele mai pioase sentimente patriotice, să demonstreze că nu este aşa. Mai mult de atât, se poate spune că Eminescu era xenofob în genere”, precizează criticul literar Radu Părpăuţă, în articolul ”Xenofobia lui Eminescu” din revista ”Confluenţe literare”, din 15 ianuarie 2012.
În sprijinul spuselor criticului sunt aduse ca dovezi două dintre poeziile lui Eminescu. Este vorba de ”Doina” şi de „Scrisoarea a III-a”. În ”Doina”, Eminescu se arată împotriva străinilor, care ar înăbuşi spiritul românesc şi tradiţia agrară românească. ”De la Nistru pân’ la Tisa/Tot Românul plânsu-mi-s’a, /Că nu mai poate străbate/De-atâta străinătate./Din Hotin şi pân la Mare/Vin Muscalii de-a călare,/De la Mare la Hotin/Mereu calea ne-o aţin;/Din Boian la Vatra-Dornii/Au umplut omida cornii,/Şi străinul te tot paşte/De nu te mai poţi cunoaşte”, scrie Eminescu în ”Doina”.
În aceeaşi poezie, Eminescu se plânge că străinii spoliază populaţia românească autohtonă şi ajunge la sloganuri antisemite de o violenţă extremă. ”Cine-au îndrăgit străinii, /Mânca-i-ar inima câinii, /Mânca-i-ar casa pustia,/Şi neamul nemernicia!” sau către finalul poeziei ”Toţi duşmanii or să piară/Din hotară în hotară/Îndrăgi-i-ar ciorile/Şi spânzurătorile!”.
”Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire”
Accente xenofobe sunt întâlnite şi în celebra ”Scrisoarea a III-”. În versurile acestei poezii, Eminescu devine şi explicit. Dacă în ”Doina” erau înfieraţi străinii în general, în ”Scrisoarea a III a” sunt şi nominalizaţi aceştia, care ”otrăveau” ţara din punctul de vedere al poetului. Eminescu se plânge că străinii au ajuns să conducă destinele naţiunii române.
”Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire/Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;/Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,/Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!/Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi/Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!/Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,/Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,/Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,/Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii”, se arată în ”Scrisoara III”.
Jurnalistul Eminescu şi ”chestiunea izraelită”
Garabet Ibrăileanu spunea despre jurnalistul ”Mihai Eminescu” că era ”un advărat adversar al evreilor”. Practic, afirmaţia lui Ibrăileanu are la bază articolele din ”Curierul de Iaşi” şi ”Timpul”, unde Eminescu, aborda problema evreiască, la modă în aceea perioadă. Eminescu, ca şi Bogdan Petriceicu-Haşdeu, Vasile Conta, Nicolae Iorga şi A. C. Cuza, aveau o atitudine xenofobă asupra importanţei pe care o avea evreii în societate, dar şi a numărului mare a acestora din oraşele României, iscând să paralizeze afacerile autohtonilor.
S-a înmulţit numărul de arendaşi evrei antamaţi de boieri pe moşiile lor pentru a scoate profit. Iar metodele arendaşilor nu erau, de multe ori, ortodoxe, obijduind, spun istoricii, ţăranii. De altfel, atitudinea lui Eminescu faţă de această realitate, este aceea a conservatorului, de influenţă junimistă, care vrea să apere lumea sătească pură şi spiritul românesc, de influenţa străină şi de o eventuală ”cotropire” economică a acestuia.
”Se observă uşor în articolele politice ale lui Eminescu cum pledează cauza civilizaţiei rurale, întoarcerea la satul de tip arhaic. El critică oraşul, văzut ca loc al pierzaniei, în vreme ce satul românesc este slăvit, căci conservă valorile tradiţionale. Adesea, în publicistica sa, poetul face dovada unui naţionalism moderat, el are o simpatie concretă pentru lumea satelor şi o înţelegere a vieţii celor umili. Când Eminescu îşi scria articolele cu tentă antisemită, România se afla, aşadar, în faza clarificărilor ideologice. Poetul lua socialul şi naţionalul împreună, raporta societatea la mitul ei, îşi însuşise repede virtutea băştinaşului”, spune scriitoarea Nicoleta Dabija în articolul ”Mihai Eminescu şi ”chestiunea evreiască”, din revista ”Dacia Literară”, numărul 5 din mai 2010.
Naţionalistul Eminescu contra ”lipitorilor” şi ”precupeţilor”
Eminescu publică articole privind chestiunea evreiască în preajma Conferinţei de la Paris din 1876, unde se punea problema, printre altele, de a acorda evreilor drepturi sporite în ţările ”gazdă”. Naţionalistul şi conservatorul Eminescu, a fost revoltat de aceste pretenţii. Eminescu spune în articolul său ”Iarăşi evreii” din 5 decembrie 1876, scris în ziarul ”Curierul de Iaşi”, că este inacceptabil ca evreul să aibă aceleaşi drepturi cu ţăranul român. Cu toate acestea, poetul nu este radical şi spune că evreii şi-ar putea continua negoţul, dar fără să aibă aceleaşi drepturi cu românii.
”Pentru români, egala îndreptăţire a 600.000 de lipitori şi precupeţi este pentru ei o chestiune de moarte şi viaţă, şi poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie, decât moartea lentă prin vitriol”, scria Eminescu în articolul său. Eminescu continuă seria articolelor şi apar, rând pe rând, ”Evreii şi conferinţa” în 1877, ”Din mare unitate etnică a tracilor” în 1879. Tonul lui Eminescu, devine din ce în ce mai abraziv în articole, ajungând să-i considere pe evrei o calamitate.
”Eminescu va declara din nou că seminţia evreiască vrea să câştige toate drepturile fără sacrificii şi fără muncă. În trecerea lui de la o ţară la alta, din Germania în Polonia, din Polonia în Rusia, din Austria în România şi Turcia, evreul este pretutindeni purtătorul simptomului unei boli sociale, producând o criză în viaţa poporului, care, ca în situaţia Poloniei, se sfârşeşte câteodată cu moartea naţionalităţii. Eminescu îi consideră pe israeliţi corupţi, întrucât dispreţuiesc munca, astfel ei trăiesc din traficul unei munci străine, fac comerţ cu lucru străin”,scrie Nicoleta Dabija.
Poetul nu este pentru exterminare sau agresiuni. Nici gând. Eminescu preciza în articolele sale, ca evreii să primească drepturi egale cu români, doar în anumite condiţii. ”Singura cale admisibilă pentru Eminescu, prin care evreii ar putea să ajungă la egalitate cu cetăţenii statului român, ar fi aceea de a vorbi în familiile lor limba română şi de a realiza căsătorii interconfesionale cu românii”, arată în articolul ei din ”Dacia literară”,Nicoleta Dabija. Articolele lui Eminescu abundă în afirmaţii antisemite. Eminescu precizează în articolele sale din ziare că evreii care invadaseră ţara reprezentau un pericol pentru existenţa economică şi naţională. În articolul ”Ne e silă”, de exemplu, Eminescu, spune că evreii nu sunt românii şi nici nu ar putea fi vreodată. – Articol preluat din Ziarul Adevarul
„În articolul ”Ne e silă”, de exemplu, Eminescu, spune că evreii nu sunt românii şi nici nu ar putea fi vreodată. – Articol preluat din Ziarul Adevarul”
„Nici gând. Eminescu preciza în articolele sale, ca evreii să primească drepturi egale cu români, doar în anumite condiţii.”
Ce sa comentam mai intai ? Ca Eminescu le punea conditii pentru obtinerea de drepturi egale, dar si ca afirma ca acestia nu vor fi nicicand considerati romani ? Probabil a fi considerat roman nu intra intre drepturile depline ale romanilor.
Mai grav este ca numerosi autori (romani ?!) dubleaza i-ul la finalul unor cuvinte – unde n-ar trebui, si nu-l dubleaza acolo unde ar trebui. Aceleasi doua citate exemplifica fenomenul!
Daca ar fi romanii tot atat de exigenti cu ei insisi pe cat sunt fata de altii, ar fi ceva. Evident, nu-s!
Pai a spus clar. ” Doar in anumite conditii”.
Faptul de a avea aceleasi drepturi nu te face sa fii roman. Roman esti doar genetic.
Lupule, A.D. este evreu. Nu-l mai „dac”-ui.
Nu e, doar ca traieste printre straini de f multi ani, iar acolo viata se vede altfel. Evreii sunt pentru ei toti la fel ca oricare alt popor. Oricit ar citi tot nu pot simti pe pielea lor ce fel de rasa este asta.
Cu toate astea este mai nationalist ca multi romani din tara.
Bine. Nu stiu cat de roman „genetic” o fi fost d-l Eminovici, dar eu sigur nu-s.
Vorba unui vecin bulgar-evreu, doctor in muzicologie: „In Bulgaria sunt evreu (in ochii oamenilor), in Israel sunt bulgar (idem), iar aici (in SUA) sunt bulgar si/sau evreu (ibidem).”
Plus ca a sustinut ca nu a gasit nimic de lucru in SUA (ca organist, in biserici crestine) pana nu si-a schimbat numele! Asta e mai usor de verificat: mi-au spus-o si unii chinezi (vorbind de experienta proprie). Si-au pus prenume anglo-saxon si li s-a schimbat norocul pe piata muncii!
Stiu ca ai dreptate…asa este in vest. Nu esti primul care o spune.
Eminescu a fost DAC, asa cum el a spus-o. Asa suntem toti romanii, DACI. Romani nu pot fi decit aceia care au singele si energia stramosilor, asa cum fiecare natie are mostenirea ei proprie.
Daca spuneti dvs., nu va mai contrazic. Nu l-am cunoscut personal pe Eminescu, sa stiu cat era de dac. N-am apucat sa va spun dar mie mi-a fost un pic greu sa ma obisnuiesc ca sunt dac, dupa ce ma obisnuisem sa fiu roman. 🙂 (Zambesc, dar vorbesc serios!)
Probabil nu-s primul care o spune (nici macar nu mi-as dori-o). N-as fi crezut-o, dar acum ii cred in stare. Mie personal nu cred ca mi s-a intamplat, dar asa ceva e greu de demonstrat.
Nici eu nu l-am cunoscut…hahaha. Doar scrierile lui.
De ce sa-ti fie greu? Ca faci parte din cel mai vechi popor? Ca stramosii tai au fost cei mai curajosi, drepti, si cu o cultura peste media de la acea vreme? Asta e cea mai mare mindrie ca este urmasul lor! De aici depinde de tine sa-ti descoperi mostenirea in interiorul tau.
Si mai este o chestie (e greu sa fii obiectiv, chiar si daca o vrei!): bastinasii au si ei motivele lor sa creada ca un strainez/chinez cu prenume anglo-saxon este „adaptat” si la nivelul lor. Nu e vina bastinasilor ca nu se prind ca strainii sunt adesea selectionati, si ca le sunt adesea si superiori in educatie. Ori poate dimpotriva: se prind, si se tem! Naiba stie! 🙂
Nu ma pot mandri cu meritele lor. Nici daca as fi dac 100% (ceea ce este practic imposibil).
Scrieti mai mult despre scoala, va rog. Scoala poate ne-o salva; meritele stramosilor … pot cel mult sa ne ingroape (prin greutatea lor, comparat cu usuratatea noastra de azi).
Scoala care exista acum, aici si peste tot in lume, nu mai salveaza pe nimeni. Este doar un mod de a ne tine scalvi si prosti…numai buni pentru elite.
Da, articole care spun asta sa publicati! Sa auda parintii!
Trebuie sa le scriu eu ?
Un moment de mare dezamagire, in scoala: descoperirea ca Eminescu era conservator! Si nu cred ca poate fi scuzat, din moment ce a cam fost contemporan cu Constantin Dobrogeanu-Gherea. Doar ca Solomon Katz era evreu …
Romanii sunt foc si para pe evrei inclusiv fiindca le-au adus „comunismul”: pai daca la ei obiceiul cititului era mai bine dezvoltat, ce sa faca ?! La noi, micul Moromete trebuia sa fuga de-acasa (cu sprijinul temator al mamei) ca sa se scoleasca! IN SECOLUL XX!
Oricit de slaba devine scoala, tot este mai buna decit lipsa ei….asta cu pregatirea sclavilor, bla, bla este, gargara, un trend recent, in care multi nu stiu ce vorbesc.
Caracterele cu adevarat puternice se cladesc din confruntari cu tirani, front DESCHIS, iar clasa este un adevarat front si LUPTA,… nu stind in homeschooling cu mamica si taticu, hranit cu lingurita.
Batere de campi.
Scoala, camp de lupta ?
Homeschooling ?! Stie cineva cat mai stie un adult, odata devenit sef ? Ce face ? Invata (iar!) lectiile inainte de a le „preda” ?
„Oricat de slaba devine scoala, tot mai buna decat lipsa ei” ?! Serios ? „Oricat de putine calorii (zilnic), tot mai bine decat deloc” ?
Stiti cum arata un elev de clasa a 11-a, care intreaba „Cum arata o demonstratie prin reducere la absurd ?” ?
…iar un elev de clasa a 11-a care pune tot felul de intrebari arata exact cum alege el si parintii lui sa arate.
Foarte multe depind de cit effort REAL au depus parintii.
Parintii sunt semi-analfabeti, cel mai adesea – fie crescuti de acelasi sistem, fie prin merite proprii.
Asa cum v-am spus, odata iesiti din scoala, declinul intelectual al adultilor (in general) este rapid si pronuntat.
“Oricat de putine calorii (zilnic), tot mai bine decat deloc” ? …gindirea satulului, specifica iluziei create de occident
Intreaba-i pe cei infometati!…
Da, scoala a fost si va ramine mereu un „cimp de lupta” de baza, pentru lupta cu tine insuti si cu cei din jurul tau.
Este trist ca multi nu mai realizeaza asta, ideile astea liberale venind tot din deformarea intentionata a gindirii firesti aplicata popoarelor.
Bai Citadelule, carele te dai plin ochi de opinii ultrarafinate… din cele relatate de tine se pare ca ai petrecut anii de scoala cand sus pe metereze cand jos in transee… ia de-l citeste un pic pe Von Clausewitz, si ai sa-ti dai seama ca „al mai coios dintre toti strategii lumii” nu advoca razboiul, dar oferea solutiile perfect in cazul in care se lasa cu conflicte armate. Si dupa aia pune mana si citeste „Codex Conversatio” al lui Parfenios, unde se specifica faptul ca singurul razboi admis este razboiul vorbelor, unde strategia care te va ajuta sa castigi este diplomatia… ca tot dai in A.D.ca berbecu’n gard, fara sa realizezi ca omu’ te depaseste conversational, gramatic, filozofic etc… ia un loc in banca, ridica o manutza-n sus cu doua deshte erecte si dupa ce ai fost invitat de dom’ profesor, sustineti unghiul de perspectiva cu ceva mai mult clasa decat ai facut-o pana acu.
@A.D. Imi place intrucatva stilul dumitale de dezbatere, esti precum Krav Maga, folosesti forta inamicului prin deflectie… si totusi ai supradozat non-reactivitatea pana la un nivel ce ti-a prabusit constructul… esti evreu, asta e evident… dar nu din adevarata evreime… esti mai mult decat probabil ashkenazim si nu sephardim… Shalom!
Occidentul recomanda sa multumim pentru complimente. Eu prefer sa declin. Daca as fi atat de bun, m-ati vedea pe mine in mass media, nu pe Putin (ori Iohannis).
Ma consider roman, dupa limba pe care o vorbesc. S-ar putea sa fiu si evreu, dar nu am dat curs investigatiei.
Este greu de determinat, in general (si mai ales in lumea de azi) cine are dreptate. Pentru omul de rand, fara acces la informatii clasificate (ca mine), recomand contemplarea standardelor din invatamant ale fiecarei parti, pentru propria populatie.
Dar, stimabile, ala nu era compliment, ci o simpla constatare de fapt… abia acum urmeaza complimentul. Respect pe deplin omul care pune Informatia-n icoana la care se roaga zilnic… cu cat mai profunda, sau „clasificata” ca sa te parafrazez, cu atat mai sfanta icoana.
„Ma consider roman, dupa limba pe care o vorbesc. S-ar putea sa fiu si evreu, dar nu am dat curs investigatiei.” ai afirmat.
Da’ pasaportu’… pasaportu’ ce zice, esti sau nu ? Hai ca am glumit… e o vorba inteleapta anonima care zice ca „esti ceea ce gandesti si ceea ce simti”. Daca gandu-ti spune ca esti roman, apoi chiar esti. Nimic gresit in a avea ceva sange de prin alte izvoare genetice, doar astfel se primeneste (imbunatateste) Entitatea Genetica.
Nimeni in deplinatatea facultatilor logico-mentale nu poate sustine sanguinitate pur dacica, tracica, daco-getica etc… Toti suntem produse amalgamate la modul cel mai complex si misterios de catre ceea ce pare a fi Nemurire… Viul… Mintea (Entitatea) Genetica ce ne „bantuie” in feluri de mister aparent impenetrabile.
Eu nu-mi mai bat capul cu probleme ce-mi depasesc gradul de computabilitate existentiala.
Si daca tot ai mentionat ca ai „acces”, trimite si mie un oscior de rontait… te rog.
Domnule „Mole”,
Pasaportul zice ca as fi unul dintre baietii cu ochi albastri ai Romaniei. Oricum cred ca si asta au luat-o din declaratiile mele, pe proprie raspundere, deci nu ne putem baza prea tare pe ce spune pasaportul. Altfel, respectul la nivelul acordat necunoscutului de pe strada e suficient. Mai ales ca sunt destul de pacatos.
Imi pare rau sa o necajesc pe d-na Lup, dar imi este greu de tot. M-am canonit toata copilaria sa ma dau de partea invingatorilor romani, din disperarea de a nu izbuti (cu forta mintii!) sa deviez vreodata sfarsitul filmelor gen „Dacii”, ori „Columna”, indiferent cat de des le priveam … Acum sa o schimb din nou ? Mai bine mai astept, sa se hotarasca toata lumea, intai.
Neintelegerea cu accesul nu stiu cum s-a produs. Zisesem ca oamenii de rand nu au acces la informatii, exact ca si mine.
„De unde os de ros” ?!
Un corp de masa m si dimensiuni neglijabile este plasat in varful unei semisfere de raza R, atasate unui plan orizontal. O foarte usoara boare scoate acest corp din fragilul sau echilibru instabil, facandu-l sa alunece fara frecare in os pe sfera. .Sa se determine traiectoria, locul de impact cu planul orizontal si viteza la impact. (Clasa a 9-a, in „Epoca de Aur”; universitate, in democratie. Democratia o sa il faca pe Ceausescu mare de tot.)
Unul Moebius i-ar fi pus la dispozitie lui Riemann (baiatul cu integralele definite din liceu) celebra sa Formula de Inversiune, pe care acesta din urma a folosit-o in determinarea unei formule a lui PI(x) = numarul de prime cel mult egale cu x.
Cu asa „oase”, se moare de foame … Nu mai pacalesti niciun pusti al Democratiei.
Domnule A.D. multumesc ptr „oscioare”… dupa cum anticipam, nestiut sau cu buna-stiinta, ai dat drumul la Cornul Abundentei. Ce-ai spune daca as afirma ca sunt la curent cu vectorialitatea, viteza si chiar momentul (temporalitatea) angajarii sferei (Umanitatii) de catre „boare”… am sa merg atat de departe in afirmatia respectiva incat sa ma laud intrucatva cu cunoasterea relativa a Intentiei care a originat boarea in chestiune. Misterul care-mi da batai de cap, totusi, rezideaza in gradul de rezistenta a sferei la impactul cu Suprafata(planul orizontal).
Va supravietui intacta? Va fractura Suprafata si se va scufunda in masa delimitata de Suprafata? Sau se va sfarama intr-un infinit de elemente constituente, si ele, la randul lor, sferice?
Iar „ochii albastri” nu fac decat sa adauge unui zambet culoarea cerului… infinit.
Daca esti interesat in Cunoastere (Shtientza), am sa-ti extind o invitatie la un loc aparte, destinat rezonantelor relevante.
Poti sa o contactezi pe Dna Lup, pe care o rog respectuos, sa iti transmita adresa mea de contact. Trimite-mi acolo o adresa de e-mail prin care sa putem conversa.
P.S. Ca sa clarific orice urma de nedumerire, am dat “corpului de masa m si dimensiuni neglijabile” caracteristici de “sfera”… o sfera minuscula intr-un echilibru fragil in varful unei sfere masive, la randul ei intr-un echilibru, de aceasta data mai stabil, pe un plan de perfecta orizontalitate…
Multumesc pentru invitatie. Totusi …
Imi voi pierde farmecul rapid, daca ma veti cunoaste de aproape. Mai bine mai schimbam pe-aci o vorba, daca vi se va mentine interesul.
Cat despre Eminescu, Eminovici, Eminul Universului, cat cunoasteti voi din adevaratul lui opus?
Ati auzit macar vreunul dintre voi de „Cronicile Danubiene”? Sunt sigur ca nu, ca doar n-o fi vreunul pe-aici cu acces liber la BAV… si nu vorbesc de sectiunea ce tocmai s-a deschis publicului larg, vorbesc despre „Del Consistorio”, unde e-ngropata adanc ultima opera literara a Eminului, neterminata datorita iminentei lui imbarcari spre neant. Tot acolo zace si manifestul lui „Eminentizarea Eschatonica” (joc de cuvinte „Imanentizarea Eschatonului”) unde adevarul musca din mintea omului „otravindu-l” drept si relevant. Mda… Eminescu
Va inteleg intrutotul… si sunt de acord. Cat despre evanescenta „farmecului personal”, hmmm… se pierde doar din panoplia aparentelor. „Aburul se pierde in atmosfera, iar friptura in stomac.” Anon
Deci, in realitatea lucrurilor nu veti pierde nimic de esenta.
Ce e xenofobia ce e antisemitismul ?! Dar naționalismul ?! Invenții ticăloșite făcute de cei ticăloși !A=ți iubi patria străbună este cel mai firesc lucru , n-au acest sentiment cei care n-au avut niciodată patrie . Ei nu cunosc nici mirabilul sentiment de iubire ,deci nici nu le poți cere să înțeleagă ceea ce nu au și n-au avut ! Știu doar să fure și să blameze ! Unii sunt născuți fără lumină ,trăiesc în bezmeticul întuneric , nu vor putea vedea niciodată lumina ! Doar banii !