Jurnal de nebăutor – trăiri, gânduri, mărturii

A fost pentru câteva săptămâni client al centrului „Casa Olarului”, venise aici pentru a renunţa la dependenţa de alcool. Recent a împlinit 100 de zile fără consum de alcool şi am primit de la el un email cu rândurile de mai jos. Având deja acceptul său de a le publica, vi le prezentăm şi dumneavoastră.

” Sa nu bei inseamana sa traiesti. Sa traiesti viata asa cum e ea. Sa fii ancorat in realitate.

Iar viata nu e roz tot timpul. Viata e cateodata grea, cateodata usoara, cateodata a dracului de grea, cateodata a naibii de frumoasa.

La un anumit nivel al subconstientului meu, cred ca am baut pentru ca vroiam sa fiu mizer, si nu aveam de ce. Sau bine, cam aveam, dar am ales sa beau, in loc sa schimb lucrurile care ma nemultumeau.

La ultima discutie cu A., am povestit despre a gasi un sens abstinentei. Mai mult decit decat o motivatie. Iar sensul e legat de valorile si principiile proprii. Nu stiu daca l-am gasit inca, dar stiu ca nu vreau sa mai fiu mizer. Vreau sa traiesc, nu sa fiu un mort viu.

Nu stiu inca ce urmează sa fac, în ce oraș sau tara voi fi peste o luna. Nu stiu ce cariera sa încerc sau din ce o sa trăiesc. Dar asa e viata mea acum. Și e foarte bine pentru moment.

Am iesit din bucla în care ma învarteam precum un șoarece de laborator pe o rotita.

Daca sunt convins ca fac ce trebuie? Sigur ca nu. Am inceput acesta insemnare in Roman, si o inchei in Bucuresti. Acasa, cica. Am plecat pe 24 mai de la Sura, si abia acum am ajuns acasa. Ce am facut insa, nu a fost sa fug de “acasa”, ci sa ma las purtat de val. Si multe lucruri frumoase s-au intamplat de cand am plecat.

Mi se spunea ca în viata, trebuie sa știi ce vrei. Pentru mine lucrul asta insemna legitimarea consumului și a depresiei. Normal ca sunt nefericit pentru ca eu nu știu ce vreau și, mai grav, nu știu cum sa aflu ce vreau. Eu cred insa ca in viata, trebuie sa ai puterea să-ți recunoști ca știi ce vrei, și ca trebuie sa faci anumite alegeri, sa renunti la anumite lucruri, ca sa ajungi unde vrei.

Tot ce faceam si tot ce aveam in viata mi se pare acum ca aveau un singur obiectiv:
sa umple golul din viata mea. Maratoane, concerte, muzica tot timpul, munca, alcool etc.

Va las cu un banc:

Se da clasica scena cu barbatul betiv, care sta mai toata ziua in crasma si nevasta care ii face scandal. Intr-o zi barbatul isi ia baiatul de 10 ani cu el la crasma si ii pune in fata o vodka:

– Ia si bea, ma!
– Da miroase urat, tati!
– Am zis sa bei, ma!
– Tati, nu cred ca e bun!
– Bea, am zis.
Bea pustiul si bineinteles, se ineaca, tuseste, vomita; in fine, tot tacamul. La care, taica-su ii zice:
– No, amu du-te acasa și zi-i lu mă-ta ca nu vin aici de placere! „

A. Roman, 21 iunie 2014.  AA 100 zile

http://www.dependenta.ro/

Acest articol a fost publicat în DIVERSE. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns