Am avut si am multe conflicte cu un numar de comunitati romane si de alte etnii, de emigratie, atit in Canada cit si in SUA. Liderii lor, in general sint agreati “de la centru” si recompensati de anumite grupuri pentru crearea unei imagini tulburi legate de emigratie, de procesul intergrarii, de necesitatea si modalitatile de adaptare, dar mai ales de un fenomen ascuns de asimilare.
Deocamdata, in studiul meu, efectuat pe grupuri de emigratie, nimeni nu a putut sa imi spuna cu claritate, daca este integrat, asimilat sau adaptat, pentru ca sint foarte putini care fac diferenta intre aceste cuvinte atit de diferite.
In Romania, sint foarte putini intersati de aceste cuvinte si de efectele lor, fara sa isi dea seama cit conteaza atit pentru ei, pentru a devenii o societate multiculturala favorabila salvgardarii intersului national, cit si pentru prietenii, rudele si cunostiintele lor din afara tarii, care uneori le ofera unele avantaje, gindite ca favorabile sau mai putin favorabile sau de multe ori normale.
Las pe fiecare dintre cititori sa apeleze la un dictionar al limbii si literaturii romane pentru a definii aceste cuvinte si in final a se incadra intr-unul din termeni sau a se exprima asupra modului in care isi doresc ca, comunitatea in care traiesc sa fie structurata favorabil.
Este mai important decit ne putem gindii si cu efecte extraordinare, uneori chiar imprevizibile, chiar daca incercam sa le minimizam intelesul acestor termeni. Un recent studiu al unei institutii guvernamentale de strategie sociala, din Franta, France Strategie, sub comanda unui reputat economist, Jean Pisani-Ferry, arata un dezastru cu, care se confrunta societatea franceza si va asigur ca nu este singura si nu stiu daca exista vreo societate capitalista care sa iasa din acest tipar, chiar in pofida perversitatii abordate..
Analiza este extrem de bine realizata si subiectul arata un interes deosebit al societatii civile franceze asupra emigratiei, chiar daca, legal, autoritatile franceze nu permit colectarea de date si staitistici etnice.
Analiza nu ia in calcul emigrantii de prima generatie ci pe aceia nascuti din familii de emigranti, pentru a da o si mai mare putere de intelegere a societatii si divergentelor existente.
Gasim ca normal, faptul ca un emigrant, vine intr-o tara cu familia si ii este extrem de greu sa se adapteze sau integreze si aproape imposibil sa fie asimilat. Dar, nu gasim la fel de imposibil, ci mai degraba gasim ca necesar si posibil, ca cei nascuti din familii de emigranti, deci prima generatie nascuta si educata in tara de emigratie, sa fie apropiata sistemului si sa nu dovedeasca reticenta in adaptare, integrare, asimilare si in general, in evolutie in cadrul societatii.
Pentru a dovedii ca este adaptat, integrat sau asimilat, un emigrant trebuie sa dovedeasca faptul ca intelege sistemul, ca il poate valorifica pozitiv pentru el, familia lui si societatea in care traieste…
Dar societatea capitalista actuala este pregatita sa fie un exemplu de urmat pentru cei ce se nasc din familii de emigratie si doresc sa traiasca in tarile de emigratie?
Franta este de departe, o tara multiculturala, care chiar daca nu se compara cu Canada, este poate cea mai multiculturala din Europa si un caz important de analiza, chiar pentru „faimoasa” Merkel, care se pare ca vede altfel lucrurile..
Situatia emigrati in Franta este in momentul actual un dezastru de proportii. Somajul este de peste 32% pentru cetatenii francezi nascuti din familii de emigranti sositi din Africa, incluzind tarile Sub Sahariene si Magrebiene. Aceasta cifra este dubla fata de somajul in rindul tinerilor francezi, cu parinti francezi.
Peste 30% dintre cetatenii francezi tineri, proveniti din familii de emigratie, parasesc scolile incepute, fara a avea nici o diploma sau calificare evidentiata, fata de numai 16% dintre tinerii francezi proveniti din familii franceze, care oricum este un procent enorm.
Tinerii francezi cu parinti emigranti, au o stabilitate extrem de scazuta la locul de munca si nu prezinta un interes pentru a evolua in cadrul unui loc de munca, ei avind tendinta de a traii in vecinatatii sarace, cartiere rau famate, fata de francezii proveniti din familii franceze.
Numai 10% dintre tinerii masculi francezi intre 25 si 35 de ani , proveniti din familii de emigratie algeriene si numai 9% dintre cei proveniti din famili din Sahel, toti fiind vorbitori de limba franceza, au o diploma de studiu, fata de 19% dintre marocani si peste 23% dintre tinerii francezi cu parinti francezi.
Numai 49% dintre barbatii francezi cu virsta intre 25 si 35 de ani, proveniti din familii de emigratie algeriene, au fost absolventi ai examenului de bacalaureat.
Ce poate explica modelul francez? Este interesant chiar si prin faptul ca acest model poate fi extrapolat la celelalte tari capitaliste.
Legat de Magreb, putem spune ca perioadele de razboi pentru independenta, cum este cazul Algeriei, au creat un sentiment de ostilitate pentru sistemul francez si in general o dorinta de confruntare cu el si nu de integrare, care in final a fost si este rau pentru toti factorii din aceasta ecuatie.
Extrapolez si vin in Canada, unde comunitatea sirba, numai un exemplu, este din ce in ce mai numeroasa si cu aceleasi probleme, lateral la Algeria. Ei vin dupa un razboi, pe care evident nu il considera corect, un razboi prin care americanii le-au distrus tara, pentru ca era evident ca aveau nevoie ca mai multe entitati sa se supuna lor si era greu de crezit ca Iugoslavia, ca unitate, o va face. Au distrus o tara care a fost in contact cu vestul si voia sa traiasca ca in vest, ceea ce nu era pe placul americanilor si nici vest europenilor, au distrus o tara, care datorita contactlui cu vestul pentru zeci de ani, gratie politicii deschise a lui Tito, cereau calitate in viata si nu doreau ca viata economica a tarii sa inceapa cu NATO, au distrus un popor care era multietnic si usor de manevrat, chiar de americani care cu perversitate promoveaza ideea de nediscriminare, ei facind din aceasta idee, paravanul luptei pentru „eliberare” a poporului sirb de sub „dictatura” Milosevici, dar afundindu-i pe sirbi intr-o dictatura capitalista perversa a carei functionare nu o stiau, dar au aflat-o.
Sirbii au plecat in bejenie, pentru ca politica nu era cea la care ei s-au asteptat. Au venit in Canada, tara vecina si prietena cu cei ce le-au distrus tara, SUA.
Cu ce sentiment au venit acesti sirbi, ca sa dau numai un exemplu, in Canada? Doresc ei sa se integreze, sa se adapteze, sa se asimileze? Sub nici o forma si in plus, inoculeaza de multe ori copiilor lor, o istorie traita, reala, un adevar care i-a facut sa renunte la rude, prieteni si bunurile acumulate, la un sistem pe care il stiau, bun sau rau, la mormintele parintilor, la zona copilariei si asa mai departe…
Ce fac ei, ca si multi emigranti din Africa, America de Sud sau Asia si in special India? Ei invata prima data cum sa valorifice sistemul nefacind nimic, pentru ca ei considera ca sint indreptatiti sa ceara, pentru ca au pierdut totul dintr-o cauza clara, ca au fost invinsi in tara lor de cei ce ii primesc acum sa ii exploateze, pentru ca au venit la o virsta de la care este mai greu sa mearga la scoala, sa invete o meserie care se cauta si pe care ei nu o practicau in Iugoslavia si asa mai departe.
Ei intra in comunitatea sirba déjà existenta sau mai ales bosniaca si incearca sa simuleze activitate, prin inselarea statului capitalist candian, care in opinia lor justa, a participat la destramarea tarii lor si prapadul lasat in urma.
Acesti sirbi, de aici din Canada, de cele mai multe ori gasesc debuseuri ale unei gindiri dominate de ura fata de cotropitorii tarii lor, merg la birourile de somaj si solicita ajutor de somaj, lucreaza la negru, vin cu acte false de identitate care atesta ca sint cu cel putin zece ani mai batrini si isi iau pensii dupa numai citiva ani sau luni de munca, muncesc in zonele economiei unde se vehiculeaza cash-ul, arata divergente majore in a se implica in comunitati candiene si vestice in general, prefera multi dintre ei sa traiasca la limita existentiala, insa sa nu mearga sa caute un loc de munca, pentru ca au fost adusi in circumstante nedorite de ei si asa mai departe.
Legat de indienii din India, lucrurile sint si mai evidente, ei traind un sentiment dublu, acela ca vin dupa dominatia unui imperiu asupra tarii lor, Imperiul Britanic, ale carui valente sint convinsi ca le stiu si ii cunosc perversitatea, si acela ca stiind engleza, datorita posibilitatii de a o invata, chiar asa cum multi dintre ei o inteleg, au dreptul la aceleasi facilitati ca si canadienii, din primul moment si sint indreptatiti sa valorifice sistemul, iar cind vine vorba de drepturi, ei se angreneaza in zona cash-ului sau a serviciilor unde se vehiculeaza informatii, dar niciodata in fabricile de productie, ci intotdeauna in servicile guvernamentale, chiar daca sint prost platite, in serviciile de transporturi, aproape tot persoanlul aeroportului din Toronto fiind indian, in micul comert, avind si ei sentimentul creat de lupta de eliberare de sub dominatia anglo saxona, din care considera ca face parte si Canada
Pe de alta parte, revenind la Franta, multi emigranti provin din tari foarte sarace, cu un nivel de viata extrem de scazut, generat in mare de francezi, cum ar fi Mali, Mauritania sau Nigeria. Vazind cum se comporta francezii la ei in tara si mai ales cum „ajuta” la distrugerea economiilor acestor tari, ele fiind din ce in ce mai datoare pe fondul unei saracii din ce in ce mai mari, aceste tari fiind obligate de francezi sa isi tina depozitele bancare la Banca Frantei si un intreg circ militar la care sint supuse pentru a li se aduce periodic aminte cine este „seful”, toti acesti emigranti, isi construiesc in familie sau in comunitate, un mod de gindire raportat la societatea in care au venit, ei educa copiii altfel decit nativii, ei merg la bisericii sau moschee cu copiii, altfel decit o fac cei nascuti din familii franceze si asa mai departe…
Cine este de vina pentru acest decalaj? Poate fi construit un echilibru? Au oficialitatile interesul sa il construiasca si sa se ajunga intr-o situatie dificila pentru familiile lor, ridicind economic familiile de emigratie?
Li se explica lor pe canalele Media ca o aversiune de acest fel si o atitudine negativa fata de munca, este in detrimentul intregii societatii? Pai, nu se face nimic, de frica rusinii, datorita unui sentiment al minciunii inoculat de autoritati, care doresc, in opinia lor, sa nu „stigmatizeze” anumite etnii si sa ii faca sa se simta „confortabil” prin minciuna si devize anti discriminare si anti emigrare ilegala….
Dar, cu adevarul cum ramine, cine trebuie sa il spuna, chiar daca ne deranjeaza? Se pare totusi ca minciuna nu a ajuns la final si chiar place in unele cazuri si emigrantilor si totusi sistemul capitalist ascunde mizeria sub pres pentru a parea unul uman…
Pina cind? Pina cind vom intelege cu totii ca aceasta atitudine de „respect” capitalist nu este in interesul nostru ci al unui grup care are avantaje enorme dupa urma minciunii si inselatoriei, dar care nu isi dea seama ca se distrug singuri, fiind furati de cifrele cu multe zerouri…
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
