Pentru unii oameni empatia și simpatia sunt aceleași. Dar nu are importanță cum o numim, pentru că nu este vorba despre sensul cuvintelor. Există o distincție a felului în care te faci înțeles între cele două moduri diferite de a vedea oamenii.
Empatia este parte a celor 2 chei spectaculoase către o relație sănătoasă pe care le-am prezentat într-un articol anterior: „ascultarea cu empatie” si „vorbitul cu hotărâre”.
Într-unul dintre articolele dedicate îmbunătățirii comunicării am prezentat trei exemple practice ce pot fi utilizate pentru exersarea “ascultatului cu empatie”.
În acest articol voi prezenta un alt exemplu practic ce va arăta diferența dintre empatie și simpatie în comunicare.
Imaginează-ți pe cineva care vine la tine și spune:
„Nu știu ce să fac. Eu nu pot face față la acest lucru. Mă dărâmă”.
Dacă ai fi părintele sau managerul său, care dintre următoarele două răspunsuri l-ai prefera?
A: Oh, sărmanul de tine. Este evident prea mult pentru tine. Lasă-mă să te ajut. O să văd dacă pot găsi o modalitate de a te elibera de această problemă.
B: Pari foarte îngrijorat. Să ne uităm împreună unde apare mai exact dificultatea. Poate te pot ajuta să descoperi cum poți finaliza asta.
Ambele răspunsuri arată compasiune și dorința de a ajuta, dar există o mare diferență.
Răspunsul A este o părere de rău față de acea persoană și încearcă să o salveze. Aceasta este ceea ce noi numim SIMPATIE.
Răspunsul B este ceea ce noi numim EMPATIE. Vede ceea ce este mai bun în oameni – potențialul lor – și vrea să îi ajute să-l vădă și ei înșiși. Acest răspuns îi ajută să se confrunte cu dificultățile lor. Acest răspuns își propune să dezvolte încrederea în sine, determinare și simțul responsabilității.
Oamenii învață lectii importante despre ei înșiși din modul în care le răspundem, pentru că așa cum îi vedem noi – deși s-ar putea să nu ne dăm seama – este modul în care îi învățăm să se vadă. Problema cu simpatia este că ea îi încurajează pe oamenii să le pară rău de ei înșiși:
„Ah, bietul de mine. Daca acest lucru nu mi s-ar fi întâmplat…. „
Simpatia îi învață să să se considere victime. Îi încurajează într-o credință plină de frică:
„Nu sunt genul de persoană care poate face față atunci când acest gen de lucruri mi se întâmplă „.
Și aceasta, desigur, este o profeție auto-îndeplinită.
Empatia pe de altă parte, ne învață ceva cu totul diferit:
„Voi găsi o modalitate de a gestiona aceasta dificultate pentru ca acesta este genul meu de om. Lasă-mă să văd ce lecție valoroasă de viață pot învăța din această experiență?”
Aceasta este de asemenea o profeție auto-îndeplinită.
Obiceiuri mentale des întâlnite care stau în calea empatiei
Buna conectare cu alții nu este ușoară. Pot exista obstacole – obiceiuri mentale des întâlnite care ne stau în cale. Problema cu obișnuințele despre care nu suntem conștienți este că acestea exercită o putere ascunsă asupra noastră. Primul pas în depășirea lor este de a deveni conștienți de ele.
De care dintre următoarele obiceiuri ale tale ești conștient?
1. Convingerea că din moment ce nu te pricepi la empatie nu mai are sens să încerci așa ceva
Această convingere este deasemenea o altă profeție auto-îndeplinită.
Ce s-ar întâmpla dacă ai îndepărta-o pur și simplu?
Vei găsi practicarea empatiei foarte plină de satisfacții.
2. Preocuparea cu gândurile proprii
Unii oameni îi înțeleg doar pe aceia ale căror gânduri coincid cu propriile gânduri. Ei au încă de învățat că sunt total liberi să scuture întrerupătorul – să pună deoparte propriile gânduri și să se concentreze complet asupra celor ale altcuiva.
3. Lentilele prin care îi vedem pe alții sunt rareori pure și clare
Acestea sunt adesea nuanțate sau contaminate cu propriile noastre opinii și prejudecăți. De obicei, nu ne dăm seama de acest lucru și presupunem că oamenii sunt într-adevăr așa cum credem noi că îi vedem.
Gândul că, probabil, nu ar fi așa și că imaginea pe care o ai despre alții nu se adeverește absolut deloc, fiind doar o interpretare a realității, un tablou pictat de tine, s-ar putea să te deranjeze. Însă toți avem această tendință, și te va ajuta dacă vei conștientiza această tendință.
4. Un sentiment de similaritate cu persoana pe care o asculți sau cu situația despre care vorbește
Este foarte ușor să faci presupuneri. Una dintre presupuneri este aceea că problema pe care o auzi este similară cu o problemă proprie. În loc să asculți cu o minte deschisă, riști să asculți selectiv în încercarea de a descoperi dovezi pentru a susține ipoteza că problema este similară cu o problemă de-a ta și că soluția pe care tu ai găsit-o este utilă și altor persoane – însă asta se întâmplă rareori.
5. Soluționita (a avea soluții la orice)
Unii oameni sunt atât de dornici să ofere o soluție încât sar prematur la o concluzie greșită despre problema celeilalte persoane. În loc să mențină o minte deschisă încearcă să transforme problema astfel încât să se potrivească la soluția pe care o au deja în minte.
6. Frica de a auzi o problemă la care nu știi răspunsul
Unii oameni cred că, dacă ei nu pot produce atunci sunt, sau sunt considerați a fi, sub așteptări. Rezultatul poate fi că ei încearcă să raporteze tot ceea ce aud la lucrurile la care cunosc deja răspunsurile. Ei se tem să audă orice altceva.
7. Disconfort în a vorbi despre sentimente
Unii oameni nu sunt obișnuiți să vorbească despre sentimente, se simt inconfortabil, și rareori o fac. Poate că aceștia presupun că alții se vor simți jenati, dar de fapt, oamenii consideră o eliberare atunci când vorbesc despre sentimente.
8. Lipsa de conștientizare a sentimentelor
Unii oameni s-au antrenat să evite să se gândească la sentimente. Ei au o tendință puternică de a fi raționali și logici, și cred că emoția întunecă logica. Aceasta este o greșeală. Suprimarea emoției întunecă logica. Dar rezultatul acestui mod de a gândi este că acei oameni nu au experiență în recunoașterea propriilor sentimente și nici cele ale altor oameni.
