Ca de la Petru cel Mare și Osman, la Putin și Erdogan

Sevmess idi ciu Nehri saili ol :
Nehri sailde buldi Reftegjan lol

”Pentru că el nu iubea acel fluviu,
Își găsi moartea tocmai în acel repede fluviu” (epitaf la mormântul lui Suleiman Sah, 1219)

Există în lumea noastră o lege nescrisă a succesiunii faptelor firești. Este dificil de explicat, pentru că cei mai mulți ar înțelege faptele firești ca pe un fel de predestinare, or predestinare nu este exact ceea ce semnifică regăsirea căii cea drepte după îndelunga căutare a Adevărului, care presupune liberul arbitru. Cu alte cuvinte, oricât am încerca să ne diminuăm condiția, să ne prezentăm amorfi în fața încercărilor grele ale vieții, nu putem fugi de ceea ce suntem și nici de ceea ce devenim.

Istoria noastră a românilor a fost și este marcată de confluența dintre imperii. Am tratat de multe ori ce anume caracterizează un imperiu, ce îl definește și care sunt ciclurile sale de viață. Trebuie să admitem că lumea noastră este și va fi marcată, câtă vreme este omul pe pământ, de manifestările diverselor forme ale puterii. Or puterea nu este ceva infailibil, nu este nici măcar ceva identificabil prin forțe statice care se cumulează într-un anume sens. Puterea este o dinamică a unor forțe nelineare, care în funcție de conjunctură și tendințe, poate sparge toate tiparele existente. Iar imperiul este tocmai forma exterioară cea mai elocventă și pregnantă a manifestării forțelor puterii.

A fi la confluența unor imperii nu este cu siguranță ușor, pentru că oricând una dintre forțele ce pot părea latente ale imperiului te poate lovi când te aștepți cel mai puțin. Nu este însă nici cea mai rea dintre ipostaze, pentru că oricând forțele active ale unui imperiu vor încerca să-și subjuge oponentul mai slab, celelalte forțe latente ale imperiilor contracandidate se vor coaliza pentru a menține sau restabili echilibrul de putere. Echilibrul de putere este mai important decât forțele care se manifestă. De aceea, trebuie înțeles că oricâtă forță deții, ca imperiu, pe anumiți vectori, militari, economici sau politici, fără o contrapondere care să stimuleze acțiunea și reacțiunea este imposibil de a rezista presiunilor interioare, care la un moment dat declanșează implozia. Și tocmai acesta, echilibrul puterilor imperiale aflate la confluență este cheia noastră geopolitică și șansa totodată.

Revenim la context: observăm cum în ultimele luni de zile și cu precădere în ultimele săptămâni, agenda externă reală (și nu cea marcată de propagandiștii de serviciu) este dominată de câteva știri care exprimă în esență ceea ce vă povesteam: pe fondul expansiunii geopolitice a SUA via NATO, se pune de o alianță Rusia-Turcia. Ce, cum, când, ejnebun?!

Exact cum vă spusei! Să nu credeți însă că fanfaronii, clanțele și portavocele n-au fost avizate. Drept urmare, orice mișcare surprinsă care să dea de bănuit că s-ar pune în discuție vreo legătură cu subiectul este anihilată prin tehnicile de manipulare specifice. Așadar, pe scurt, deși suntem intoxicați cu tot felul de bazaconii, de la ”Erdogan pierde alegerile, (deși le-a câștigat) se schimbă Turcia și ce-o să se facă el!” la ”A murit Putin?!”, realitatea e că:

1. Rusia și Turcia vor încheia la sfârșitul lunii un acord privind crearea Turkish stream, ceea ce înseamnă că Turcia devine un hub de gaze naturale de dimensiuni planetare, având posibilitatea interconectării Asiei cu Europa, prin care pot furniza gaze Europei atât Rusia sancționată și aliații săi cu stan în coadă, precum și Iran proaspăt reabilitat.

2. Turcia este membru NATO și i se fâlfâie de ce vrea NATO cu situația din Ucraina, precum și de ce vrea UE cu criteriile de aderare. Drept urmare, își continuă nestingherită expansiunea în Balcani, via Albania, Macedonia.

3. plasarea lui Ponta în tribună la Baku, unde Erdogan și Putin au decis acordul, precum și genunchiul plasat de acesta din Turcia în coasta SUA, odată cu ratarea loviturii de stat de către cei din urmă, arată că afacerile externe în treburile interne ale României capătă o turnură neașteptată și dau fiori pe șira spinării postacilor de serviciu ai puterii imperiale.

http://donquijote-cronicarul.blogspot.ro/

Acest articol a fost publicat în GANDESTE. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns