
Că președintele Klaus Iohannis este un executant al intereselor politice și economice germane în România pentru mine nu este nicio mirare. Nu a fost o surpriză că Klaus Iohannis a respins modificările la Codul Fiscal și le-a trimis înapoi în parlament. Justificarea respingerii Codului Fiscal de către Administrația Prezidențială nu are nicio justificare economică. E doar un ”ambâț” al președinteleui pentru a sâcâi actualul guvern în vederea impunerii ”guvernului meu” cu Blaga, Falcă, MRU, Blejnar, Orban, Mihalache și compania. Totuși resorturile deciziei de respingere a Codului Fiscal țin mai degrabă de interesele geostrategice economice ale Germaniei, decât de interesele României pentru care nu simte nimic, dovada fiind refuzul de a îi primi pe tinerii basarabeni unioniști, obosiți după două săptămâni de marș, ca să fugă repede să facă escală la Sibiu și să zboare la Madrid pentru un dejun inutil cu familia regală spaniolă. Klaus Iohannis minte cu tupeu când spune că a respins aplicarea prevederilor Codului Fiscal penbtru a nu se rata ținta deficitului bugetar de 1 la sută și cel ESA de 1,2 la sută. Se știe clar din calcule economice că o țară nu se poate dezvolta doar prin austeritate și strângerea curelei, justificând apoi că nu mai sunt bani pentru investiții și dezvoltare. Stângerea permanentă a șurubului economic aduce pe termen lung doar subdezvoltare economică. Unde nu sunt bani de investiții și pentru firme nici nu demarează dezvoltarea economică.
Reducerea fiscalității ar fi încurajat mediul de afaceri și surplusul de bani ar fi fost investiți în creștere economică pentru firme și intreprinderi, plus autostrăzi. Respingerea Codului Fiscal de către Klaus Iohannis nu are nicio justificare logică și economică și a surprins chiar și pe membrii PNL, care doreau revigorarea economiei românești prin sprijinirea firmelor și intreprinzătorilor privați. Sunt voci publice din PNL care au criticat decizia lui Klaus Iohannis. Respingerea Codului Fiscal vine doar în sprijinirea intereselor Germaniei care impune statelor satelit, cum e România, după ce i-a impus și președintele, să mențină un deficit economic strâns și mic pentru ca să se rateze dezvoltarea economiei. Germania nu are interesul ca firmele și companiile românești să se dezvoltă și să facă concurență celor germane. Interesul Berlinului e ca România să rămână strict o piață de desfacere, un pământ al implementării intereselor economice germane, o subcolonie fără viitor și cu un popor descumpănit. Klaus Iohannis e marioneta perfectă și un executant model al intereselor marelui capital economic german și a politicii Berlinului în centrul și sudul Europei. Nu întâmplător Iohannis a numit ambasadori cetățeni străini în capitale europene și șefi de servicii secrete racolați de alții.
Ionuț Țene
