Guban Timișoara: Povestea unui brand care rezistă de 78 de ani și a trecut prin trei regimuri

Povestea Guban începe cu un om cu cinci clase, o bucătărie transformată în atelier de producție și câteva cutii de cremă de ghete, și se transformă într-o adevărată lecție de istorie a unui brand care rezistă de aproape 80 de ani.

Când spui „Guban Timișoara”, te gândești automat  la pantofii de piele pe care îi cumpărai „pe sub mână” în perioada comunistă , dar și la cutiile de tablă cu cremă de pantofi, colorate în albastru. Astăzi, însă, Guban Timișoara este axată pe încălțăminte de damă, confecționată în mare parte manual.

Firma poartă acum numele SC GP&Company SA, dar folosește în continuare brandul Guban, un nume cu o istorie de aproape 80 de ani, timp în care a mai apărut pe creme de pantofi, cutii de ceară, soluții de lipit, mase plastice, produse de tâmplărie și chiar accesorii metalice.

 Omul Guban

Blaziu Guban s-a născut în 1904, a crescut într-o famile adoptivă și a făcut la școală doar cinci clase. Chiar și așa, și-a descoperit talentul de chimist și a început să lucreze încă din perioada Primului Război Mondial la o fabrică de ghete din Oradea, după ce a fost, inițial, îngrijitor de porci.

În 1932, Blaziu Guban a fost remarcat de directorul Fabricii Filt din Timișoara, care îl angajează pe post de chimist. Avea pe atunci un salariu de 4.500 de lei, care avea să crească mai târziu la 6.000 de lei.

A fost și perioada în care Guban a început să fabrice cremă de pantofi în bucătăria locuinței sale. O cremă a cărui patent l-a vândut în 1935 unei companii palestiniene.

Cu banii obținuți din această tranzacție, Blaziu a înregistrat la Registrul Comerţului, în 1937, „Uzinele Chimice Guban Timişoara”. La început fabrica a produs cremă pentru încălțăminte, iar apoi și ceară și soluții pentru lipit. Pentru a face vizibil brandul Guban, Blaziu a încheiat un contract cu fabrica Mecher, pentru furnizarea cutiilor inscripționate în care era ambalată crema de ghete.

Greu de naționalizat

După Al Doilea Război Mondial, fabrica din Timișoara rezistă presiunilor regimului comunit și este exclusă de la naționalizare. O excepție care a dus la apariția în acea perioadă a cel puțin două legende urbane.

Prima spunea că Guban a fost în tinerețe membru al Partidului Socialist , și că a fost arestat ca „ilegalist” la Oradea. Se zvonea atunci că ar fi fost închis în aceeași celulă cu Gheorghe Gheorghiu Dej, de unde și susținea sa ulterioară din partea autorităților comuniste.

Cea de a doua spunea că Guban ar fi avut susținerea mai multor lideri ai noii puteri și că, avându-i alături pe angajații fabricii, ar fi reușit să se opună naționalizării.

Minunea ține însă doar patru ani, iar în 1952 Guban își donează fabrica statului român, cu condiția să rămână director pe viață. Dorința îi este acceptată, iar “Uzina Chimică Guban Timişoara” își schimbă numele în „Întreprinderea de Stat Fabrica de Produse Chimice şi Încălţăminte Bela Brainer Timişoara”.

Cu toate acestea, produsele fabricate aici vor purta în continuare numele Guban. Primele perechi de pantofi ies pe piață în 1959 și sunt recunoscute în scurt timp pentru eleganță și comoditate. E o chestiune de timp până când Guban ajunge să încalțe mai toată elita comunistă, dar modelele sale ajung și în picioarele fostului președinte american Harry Truman sau ale actriței Sophia Loren.

Guban cel bun la toate

Din 1965 fabrica începe să producă și mase plastice, imprimeuri, mic mobilier, confecții, încălțăminte, candelabre și chiar accesorii metalice.

Noua schimbare aduce încă o schimbare de nume, în Fabrica de Încălţăminte şi Mase Plastice „Victoria”. Dar și de această dată brandul Guban rezistă. Mai mult, Guban dezvoltă producția de pantofi, iar din 1970 trece la fabricarea pe scară industrială a încălțămintei.

După retragerea lui Blaziu Guban din funcția de director, în fabrică avea să rămână până în 1992 un alt Guban, fiul său – inginerul Tiberiu Guban.

Inspirat de creațiile tatălui său, Tiberiu Guban a adunat în întreaga carieră 20 de brevete de invenții, iar în 1956 a creat pielea artificială. Până în 1989, fabrica și-a dezvoltat producția și s-a extins. În 1990 în fabrică lucrau peste 3.000 de muncitori, iar producția de mobilă și candelabre a fost sistată.

Brandul rezistă 

Chiar dacă fabrica a trecut prin mai multe transformări, brandul Guban a rezistat și după 1989. Cu atât mai mult cu cât marca Guban este înregistrată la Madrid, încă de pe vremea comuniștilor.

Fabrica și-a reluat vechiul nume în 1991, iar moștenitorii lui Blaziu Guban au încercat să o recupereze în Justiție, însă instanțele nu le-au dat câștig de cauză. Punctul vulnerabil al acțiunii lor: actul de donație făcut de Blaziu Guban în 1952.

Fabrica s-a privatizat în 1995 și a devenit societate pe acțiuni, cu angajații în rol de acționari. De atunci și-a mai schimbat odată numele, în GP&Company, și face parte acum dintr-un grup de firme cu capital italian.

Brandul Guban a rezistat însă și de această dată, însă compania se zbate să reziste pe o piață a încălțămintei estimată la peste 700 de milioane de euro. În prezent, la Guban se produc peste 80 de modele de încălțăminte de damă, confecționate manual în proporție de 70%.

Produsele cu marca Guban sunt vândute în momentul de față atât prin magazinele proprii, cât și prin rețeaua de comerț modern, dar și pe magazine online, la secțiuni de încălțăminte de lux – acolo unde se vând la prețuri între 220 și 380 de lei.

Compania care operează brandul Guban a avut anul trecut o cifră de afaceri de aproximativ 1,2 milioane de euro, cu o pierdere estimată la peste 480.000 de euro. Potrivit datelor înregistrate la ministerul de Finanțe, GP&Company avea la finele lui 2014, o echipă formată din 78 de angajați.

http://adevarulfinanciar.ro/