Cum a decis un oraş din California să reducă rata infracţionalităţii: îi plăteşte pe tinerii recalcitranţi ca să nu comită ilegalităţi

Pentru cei care vor să se înscrie în organizaţia Office of Neighborhood Safety din Richmond, California, condiţia este simplă: trebuie să aibă un caracter predispus la comiterea de infracţiuni şi chiar crime.

Aceştia sunt „cei mai periculoşi tineri din oraşul nostru”, spune directorul programului social, Devone Boggan. „Credem că aceşti tineri vor fi implicaţi într-un schimb de focuri sau vor deveni victima unui schimb de focuri în următoarele şase-doisprezece luni”.

În momentul în care aceştia sunt identificaţi de Boggan şi echipa sa, se întocmeşte un raport. Boggan organizează un „pitch” şi le transmite tinerilor că vor fi plătiţi ca să-şi pună viaţa în ordine, să stea departe de necazuri.

Este simplu şi eficient. Potrivit VPC (Violence Policy Center), a doua cauză de deces în rândul tinerilor cu vârste între 10 şi 24 de ani din statul California este omuciderea. În rândul afro-americanilor, aceasta este principala cauză a decesului.

Numărul morţilor este cu atât mai mare în Richmond, un oraş cu 103.000 locuitori, situat la 17 mile N-E de San Francisco, scrie techinsider.io.

Cândva, în Richmond oamenii riscau să fie împuşcaţi chiar şi dacă ieşeau să cumpere o pungă de cipsuri. În 2007, Richmond era unul din cele mai periculoase oraşe din SUA, cu o rată a omuciderilor de 45,9 la 100.000 locuitori, ceea ce o situează sub limita unor „capitale ale infracţionalităţii” precum Flint, Michigan şi New Orleans, Louisiana. Alte oraşe din California, de dimensiune asemănătoare, au o rată a omuciderii de 4,7 la 100.000 locuitori.

În acelaşi an, oraşul a lansat un parteneriat public-privat denumit Office of Neighborhood Safety. Acesta are ca scop identificarea celor mai periculoşi cetăţeni din Richmond şi remunerarea lor, pentru a-şi reface vieţile. De patru ori pe an, ONS identifică 50 de oameni din Richmond, care sunt cei mai predispuşi să împuşte pe cineva sau să fie împuşcaţi într-un conflict.

Următorul pas este construcţia unor relaţii cu cei care prezintă riscuri. Specialiştii sociali se întâlnesc cu aceştia în locuri populare precum bisericile şi frizeriile.

După stabilirea unui raport, ONS îi întreabă pe tinerii cu probleme dacă doresc să devină membri ai programului respectiv. Aceştia trasează o aşa numită „hartă a vieţii”, în care expun obiectivele personale şi profesionale pe care le urmăresc. La fiecare două luni, aceştia sunt recompensaţi pentru modul în care şi-au îndeplinit obiectivele.

În 2013, rata omuciderilor în Richmond a ajuns la 15 crime la 100.000 locuitori. În 2014, aceasta a ajuns la 11 omucideri la 100.000 locuitori (-76% faţă de 2007). Boggan are încredere în programul ONS şi spune că evoluează „încet, dar sigur”.

http://www.gandul.info/

Acest articol a fost publicat în LUMEA. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns